Noul e greu de acceptat pentru că aproape de fiecare dată ne provoacă nesiguranță și anxietate. Dar trebuie să fim de acord cu ceea că nou nu înseamnă neapărat rău. Fără îndoială, tradițiile sunt un lucru foarte important pentru stabilitatea societății noastre, care nu e lipsită de neajunsuri și, ca să o facem mai bună, trebuie să ne deschidem mințile și să privim cu înțelegere spre ziua de mâine. Pentru astăzi, am pregătit o serie de filme bazate pe idei care bântuie printre noi, însă puțini sunt gata să le accepte. Țin să menționez că nu am ca scop să promovez anumite concepte, ci doar să recomand câteva filme care pun în discuție aspecte demne de atenție.
You Don’t Know Jack (2010)
Un film de Barry Levinson, un regizor cu filme iconice în spate, precum Diner, The Natural sau Rain Man și dezastre fatale ca Toys și Envy. Acest lucru denotă curajul pe care îl are în a accepta provocările, la fel cum a făcut-o și acum realizând un film despre cel mai controversat doctor din SUA, Jack Kevorkian. Primul doctor care a optat deschis pentru eutanasie, efectuând sinucideri asistate.
În rol principal cu Al Pacino, Levison pornește de la primele zile ale sinuciderilor asistate de Kevorkian, oferind o privire destul de cuprinzătoare asupra vieții și efortului său. Pacino găsește cheia potrivită îmbrăcându-l pe Kevorkian într-un costum vechi și înfățișând în mod convingător un personaj deosebit de dificil. Un personaj care se pierde în fața convingerilor sale până la punctul în care acționează în moduri dăunătoare propriei sale cauze. O persoană încăpățânată, obraznică și ușor antipatică pe care mulți ar fi ocolit-o, însă Pacino îi găsește mijlocul și o prezintă cu multă naturalețe, cu dreptatea, cu neajunsurile și cu ideile care îl orbesc.
Un subiect complicat de abordat, însă potrivit comunicat păstrând obiectivitatea și echilibrul dintre informație și spectacol. Deși nu pare atrăgător la primele cadre pe ecran creând senzația că asiști la o dramă televizată mediocră, cu sprijinul extraordinar din partea lui John Goodman, Brenda Vaccaro și Susan Sarandon și cu un scenariu excelent de Adam Mazer, te pomenești implicat într-o discuție despre moralitate și durere. Un film biografic excepțional cu un Al Pacino demn de toată admirația, care înfățișează treaz o personalitate contradictorie, un subiect complex și o greșeală omenească.
Disponibil pe HBO GO.
Vicky Cristina Barcelona (2008)
Un film de Woody Allen care în cariera sa de regizor a făcut aproximativ 50 de filme în aproape tot atâția ani. Majoritatea scrise, regizate și chiar jucate de el, un geniu care nu poate fi pus la îndoială, dar care de la o vreme ne bucură cu filme doar satisfăcătoare…
Allen adoră triunghiurile amoroase, aceasta este geometria cu care lucrează și aici. (De fapt, este mai mult un patrulater.) Vicky (Rebecca Hall) și Cristina (Scarlett Johansson) sunt două americane care își petrec o vacanță de vară la Barcelona. Într-o noapte, îl întâlnesc pe pictorul Juan Antonio (Javier Bardem) care îi invită să meargă cu el într-o excursie de weekend pentru a vizita obiective turistice, pentru a servi mese copioase și pentru a face sex. Cristina, care e de fire mai sălbatică, adoră ideea, dar Vicky, mai conservatoare, este incertă. Nu are niciun interes să se culce cu Juan, mai ales că are un logodnic ce o așteaptă la New York. După o oarecare convingere, ambele femei acceptă să-l însoțească pe pictor și, previzibil, ambele se îndrăgostesc de el. Dar lucrurile se complică atunci când logodnicul lui Vicky ajunge în Spania pentru a o surprinde cu o nuntă improvizată, iar fosta soție a lui Juan, Maria Elena (Penélope Cruz), se poticnește înapoi în viața lui în urma unei tentative de sinucidere.
Este un film ușor, cu o muzică frumoasă, cu o atmosferă plăcută de comedie, dar cu puține glume care te fac să râzi cu adevărat. Dialogurile sunt ca de obicei inteligente și personajele – pline de mister. Un casting fabulos și o poveste interesant împletită, care destul de des când e pe cale să cadă se proptește în vocea după cadru. O viziune intrigantă despre cum mai mulți oameni pot împărți deschis și în bună înțelegere aceleași pat, acoperiș și viață.
Disponibil pe Hulu.
Her (2013)
O producție cu patru nominalizări și cu un Oscar pentru scenariu scris și regizat de Spike Jonze – un creator de filme neconvenționale –, de data aceasta în rol principal cu Joaquin Phoenix îndrăgostit lulea de un sistem de operare.
Acțiunea are loc în viitorul apropiat. Toată lumea este conectată. Oamenii poartă căști pentru a comunica cu sistemele lor de date personale, dictarea a înlocuit tastarea, comunicarea se face adesea anonim, iar sexul uneori nu implică niciun contact fizic.
Theodore este un bărbat singuratic în fazele finale ale divorțului. Lucrează ca scriitor făurind scrisori de mână, iar timpul liber îl petrece practicând jocuri video și ocazional întâlnindu-se cu prietenii. Într-o zi, totul se schimbă pentru Theodore când descarcă un produs cu o inteligență artificială mult mai avansată decât orice disponibil la moment. El alege varianta „feminină” și i se face cunoștință cu Samantha (vocea lui Scarlett Johansson), care devine companionul constant al lui Theodore. Pe măsură ce ea învață să simtă, el se îndrăgostește, dar, ca în toate relațiile, oricât de neconvenționale ar fi, „perioada lunii de miere” nu poate dura pentru totdeauna.
Her folosește o idee familiară pentru fanii SF – conștiința mașinii –, dar o îndreaptă într-o direcție nouă și incitantă. Pe lângă explorarea modului în care ar putea funcționa, asta într-un viitor apropiat, într-un cadru real, Jonze analizează modurile în care oamenii reacționează la relațiile netradiționale și felul în care interacțiunea interpersonală s-ar putea schimba într-o societate din ce în ce mai dominată de computere. Telespectatorii care trăiesc în avangarda electronică vor vedea o viziune asupra viitorului care nu este radical avansată dincolo de prezent. „Ea” este un film îndrăzneț, autentic și veridic din punct de vedere emoțional. O poveste care cere mult de la publicul său nu în ceea ce privește suspendarea neîncrederii, ci din punctul de vedere a empatiei cu personajul principal.
Disponibil pe Prime Video.
Mulțumesc profund celor care în continuare susțin acest proiect: Alexandru Lebedev, Bogdan Bobînă, Dumitrița Szajczyk!
Dacă îți place această rubrică, mă poți susține și tu pe Patreon sau Buy Me a Coffee.
Pe curând!
