(foto) Universitatea #diez. De la băi termale și pálinka până la proteste și diplomație. Valeria Ciolac, despre experiența studiilor la Budapesta

Eu am fost întotdeauna fascinată de complexitatea relațiilor regionale și globale, dar și de mentalitatea/valorile comune care își fac loc în viețile noastre prin prisma lumii globalizate în care trăim. Prin urmare, atunci când am fost la răscrucea de a alege facultatea la care să îmi continui studiile, nu am stat mult pe gânduri și am optat pentru Facultatea de Relații Internaționale. Am ales Budapesta, pentru că aceasta îmi oferă tot de ce am nevoie: o calitate înaltă a studiilor, o viață extracurriculară bogată, oportunități culturale deosebite, un networking superb grație numărului uriaș de studenți internaționali care își fac studiile aici și, nu în ultimul rând, o ofertă financiară viabilă. Anul acesta, ca urmare a relaxării restricțiilor impuse în context pandemic, am reușit să descopăr Budapesta dintr-un unghi complet nou și fascinant. Am descoperit un oraș ce reverberează și ce pulsează de (prea) multă viață. Un spațiu în care ineditul își face loc în viețile oamenilor în mod subit și neașteptat. O societate în care se găsesc de toate: de la băi termale și pálinka până la proteste și diplomație.

Băile Termale – un adevărat eden

Băile termale eu le-am descoperit încă prin luna august a anului trecut, atunci când am vizitat Rudas Thermal Bath împreună cu prietenii mei din Franța, Elveția și Ucraina. Dacă ar fi să aleg un sentiment din lume cu care aș vrea să mă identific iarăși și iarăși, ar fi cel de relaxare plenară și de dragoste de sine pe care l-am simțit în acele băi. Scufundată în miros de levănțică și flori de câmp, înconjurată de aburi misterioși și de clădiri istorice, am uitat tot ce a fost în trecut și am încetat să mă gândesc la tot ce va fi în viitor. Trăiam prezentul. Un prezent cu mult miros de levănțică. Prin urmare, le recomand tuturor iubitorilor de spa să viziteze cel puțin o baie termală din Budapesta, or, nu în zadar acest oraș mai este numit și the city of spas.

În fond, sub oraș se clocotește o rezervă masivă de apă de izvor care produce 70 de milioane de litri de apă termală pe zi. Intriga pentru alimentarea cu apă termală a Budapestei datează din secolul I d.Hr., când romanii s-au interesat de caracteristicile unice ale orașului. Acum, cu peste o duzină de locații cu băi termale în oraș, Budapesta își fundamentează întreaga sa identitate pe această cultură spa, și motivele sunt întemeiate. Băile mele preferate sunt, indubitabil, băile Széchenyi, care au fost primul palat cu băi termale din partea Pest a Budapestei, construit între 1909 și 1913. Acum peste 100 de ani, a devenit o atracție turistică de top în Budapesta, cu 1,7 milioane de vizitatori în 2021. Széchenyi dispune de piscine, jacuzzi și de o piscină principală, unde majoritatea vizitatorilor tind să se relaxeze și să privească alți oameni. Pentru o experiență mai plină de viață, Széchenyi oferă chiar și petreceri de noapte cunoscute cu numele sparties.

Pálinka – mai mult decât o simplă băutură

Și dacă tot am demarat subiectul petrecerilor, experiența mea de studentă în Budapesta înseamnă și multă pálinka, or, aceasta este o parte integrantă extrem de importantă dacă vorbim despre identitatea maghiară. Pálinka este făcută din fructe, iar conținutul de alcool trebuie să fie între 37,5 și 86 la sută. Pálinka este recunoscută de UE ca fiind reprezentativă pentru Ungaria și acoperită de legile sale privind „denumirea de origine protejată”. Când am întrebat un prieten maghiar de unde vine acest atașament nebun față de băutura dată, el mi-a răspuns după cum urmează: „Cred că noi, maghiarii, încercăm din răsputeri să păstrăm unele dintre ideile care ne fac diferiți. Una dintre aceste idei este limba, lucru destul de evident, iar cealaltă sunt acele lucruri mici pe care de fapt le facem foarte diferit de alte națiuni, și cred că pálinka este un bun exemplu în acest sens”. 

Dar dacă am înțeles ceva în cei aproape doi ani pe care i-am trăit în Ungaria, e că pálinka nu este, pentru maghiari, doar o simplă băutură. Pálinka este și politică. În 2010, Viktor Orbán, premierul autocrat al Ungariei, a promovat o lege care permite cetățenilor să distileze 50 de litri (aproximativ 13 galoane) de pálinkă proprie, fără taxe, atât timp cât au folosit echipamente aprobate de guvernul maghiar. Deși mișcarea a fost controversată într-o țară care are una dintre cele mai mari rate de consum de alcool din Europa, aceasta a fost și o lovitură populistă inteligentă a domnului Orbán și a partidului său Fidesz. Fiecare maghiar(ă) părea să aibă un bunic, un văr sau un unchi care producea pálinka. Mișcarea nu a încântat însă industria băuturilor alcoolice și, de asemenea, a intrat în conflict cu Uniunea Europeană la Bruxelles, care impune taxe asupra băuturilor alcoolice, indiferent de locul sau modul de producere și consum al acestor băuturi.

Politica maghiară – Santa Barbara „otdâhaet”

Cred că unul dintre lucrurile mele preferate în Ungaria este tot amalgamul de evenimente care se petrec pe scena politică a acestei țări. Dat fiind faptul că alegerile parlamentare maghiare se apropie cu pași rapizi în luna aprilie 2022, întreaga țară este copleșită de proteste, de evenimente electorale și de o grămadă de propagandă. Pe scurt, acum țara este guvernată de partidul Fidesz, o formațiune conservatoare condusă de actualul prim-ministru Viktor Orbán. Printre criticii lui Orbán s-au numărat lideri autohtoni și străini – inclusiv fosta secretară de stat a Statelor Unite Hillary Clinton, cancelara germană Angela Merkel și președinții Comisiei Europene José Manuel Barroso și Jean-Claude Juncker – organizații interguvernamentale, organizații neguvernamentale. Mai exact, el a fost acuzat că a continuat reforme antidemocratice, că a redus independența presei din Ungaria, a sistemului judiciar și a băncii centrale, că a modificat Constituția Ungariei pentru a preveni modificările legislației susținute de Fidesz, că a promovat cronismul și nepotismul. Unele partide de opoziție și unii critici îl consideră pe Orbán un oponent al integrării europene, lăsându-ne cu întrebarea: „Urmează un Huxit?”.

Și, deși până recent opoziția maghiară a fost extrem de fragmentată (cu șase partide de opoziție care luptau constant între ele, având viziuni diametral opuse), în această toamnă s-a întâmplat imposibilul: cele șase partide de opoziție au decis să-și unifice puterile și să organizeze alegeri preliminare între susținătorii acestora pentru a identifica un singur candidat care ar urma să devină candidatul unificat/comun al opoziției pentru funcția de prim-ministru la alegerile din aprilie. O surpriză și mai mare a fost faptul că această cursă a fost câștigată de politicianul conservator Péter Márki-Zay, care este acum candidatul comun al opoziției ungare la funcția de prim-ministru și care surprinde total prin backgroundul său personal: om venit din mediul academic, un istoric, cu niciun partid în spate, cu șapte copii și cu sute de vise pentru țara sa. „Vrem să construim o nouă Ungarie, afirmă acesta, o Ungarie fără corupție, o Ungarie democratică și o Ungarie vădit proeuropeană.” 

Pentru mine, este extraordinar să mă aflu în mijlocul acestor evenimente și să particip și eu la aceste schimbări cu adevărat istorice pentru Ungaria. Plec la proteste, sunt prezentă la întâlniri electorale și discut cu susținători ai tuturor partidelor. Oamenii au multă speranță în ochi. Majoritatea dintre ei chiar își doresc o schimbare. Am discutat pentru câteva momente chiar și cu Péter Márki-Zay, cu care împărtășesc pasiunea adâncă pentru lupta împotriva corupției. Discutând despre politică și religie, mi-a zis că: „Ceea ce îi înfurie cu adevărat pe toți oamenii credincioși este corupția. Nu este nimic credincios ori sfânt despre corupție”. Rămâne de văzut dacă acest credo îl va ajuta să câștige alegerile parlamentare din aprilie 2022. Potrivit sondajelor, opoziţia unită şi Fidesz au cam același procent de susținere, dar nu trebuie să uităm că opoziția în frunte cu Márki-Zay se confruntă cu un partid și cu un lider care nu sunt gata să renunțe la controlul Ungariei fără luptă. Chiar dacă această luptă înseamnă propagandă și mișcări antidemocratice.

Diplomație – despre cum Ambasada Republicii Moldova în Ungaria susține eforturile studenților moldoveni (studentelor moldovene)

Un alt aspect pentru care ador alegerea mea de a învăța în Ungaria este relația extrem de deosebită pe care am reușit să o dezvolt cu Ambasada Republicii Moldova în Ungaria. Reprezentanții ambasadei sunt întruchiparea proactivității și a deschiderii față de ideea de cooperare cu diaspora moldovenească în Ungaria, în special cu studenții și studentele originare din Moldova. Grație cooperării cu ambasada, am avut posibilitatea să particip la o mulțime de evenimente extrem de interesante și să cunosc zeci de ambasadori și ambasadoare acreditate în Ungaria. Cu doamna Trine Skymoen, ambasadoarea Regatului Norvegiei în Ungaria, am avut chiar și ocazia să înregistrez un podcast, ajungând la concluzia că doamna ambasadoare este o rază de inspirație și un exemplu de perseverență și pasiune pentru lucrul care îl face. O frază spusă de dumneaei mi-a rămas blocată în minte: „Noi mișcăm virgule în miile de hârtii diplomatice cu care lucrăm, dar când vom mișca și lucrurile din lume?”.

Recepțiile la care am participat grație invitației parvenite din partea Ambasadei Republicii Moldova în Ungaria mi-au permis să descopăr lumea diplomației altfel decât în cărți. Am descoperit o lume în care, da, vinul moldovenesc apropie ambasadorii de pe șapte continente și dizolvă orice barieră lingvistică, în care ambasadorul Rusiei iese cu lacrimi de la spectacolul Dosarele Siberiei jucat de Teatrul Național „Mihai Eminescu” pe scena marelui teatru din Budapesta și în care plantatul unui copac ori inaugurarea unei expoziții de timbre apropie cu adevărat oameni cu backgrounduri și viziuni complet diferite. Iar ambasada noastră știe foarte bine cum să organizeze astfel de evenimente la care am avut onoarea să particip și eu, inclusiv să ajut pe plan organizatoric (spre exemplu: inaugurarea expoziției „Timbre poștale ale Moldovei Suverane”, Montarea spectacolului „Dosarele Siberiei” de către TNME pe scena Teatrului Național din Budapesta etc.). 

Inspirată de activitățile culturale prolifice desfășurate de către ambasada noastră, am decis să preiau și eu inițiativa și să pun umărul la crearea Asociației Studenților Moldoveni în Ungaria (ASMU) – un grup de inițiativă care va apăra interesele și drepturile studenților moldoveni (studentelor moldovene) stabiliți (stabilite) în Ungaria, care va crea oportunități de networking, integrare și interacțiune pentru studenții moldoveni (studentele moldovene) din Ungaria și care va promova cultura națională moldovenească în spațiul social și mediatic maghiar. Sper mult ca această asociație să facă studiile moldovenilor (moldovenelor) în Budapesta ceva mai interesante și să creeze poduri de legătură între moldoveni (moldovene) și maghiari (maghiare). Ori dacă ar fi să aleg un lucru pe care l-am învățat în calitate de studentă în Budapesta, este acela că noi avem mult mai multe lucruri care ne unesc decât realități care ne despart, iar barierele de limbă, naționalitate, istorie și cultură pot fi ușor sparte cu 10 grame de vin moldovenesc. Ori pálinka.

Citiți mai multe despre experiența Valeriei aici.

Autoare: Valeria Ciolac