Universitatea #diez. Andreea Stici, despre campusul de la Universitatea „Claude Bernard” din Lyon: „Cel mai eficient este să luăm tramvaiul”

Universitatea Lyon are patru campusuri mici și unul uriaș, cel principal, numit La Doua, pe care îl împarte cu INSA (Institutul Național de Științe Aplicate) și în care îmi fac studiile. Pentru a ne deplasa dintr-un capăt în celălalt al campusului, cel mai eficient e să parcurgem cele cinci stații cu tramvaiul. În plus, putem închiria biciclete de la una dintre cele trei stații de închiriat din zonă.

Studenții (studentele) de la universitatea noastră aleargă zilnic între cele peste 60 de clădiri relativ mici și dispersate, dintre care majoritatea și-au căpătat numele după personalități din domeniul științelor exacte, precum Charles Darwin, Victor Grignard, Gabriel Lippmann. Totuși, pentru un anumit portal, sunt rezervate, de regulă, aproximativ aceleași clădiri. Până acum, cel mai des, am fost repartizată în Thémis și Omega, unde se petrec și lucrările practice. Deocamdată, am avut de realizat lucrări la optică, electrică și termodinamică, fiecare în câte o sală special amenajată. Cursurile magistrale sunt organizate în amfiteatre spațioase, care cuprind câteva sute de locuri, iar lucrul în clasă – în săli de câte 30 de locuri.

Pe lângă asta, dispunem de o bibliotecă în care, la primul etaj, e amplasat cartierul liber, iar fiecare dintre restul etajelor e destinat câte unui domeniu: matematică-informatică, fizică-chimie, biologie, economie-gestiune. Tot aici, studenților (studentelor) le este pusă la dispoziție o sală de computere, birouri la care pot lucra, inclusiv în camere separate, și fotolii pe care se pot odihni sau chiar dormi într-o pauză mai mare.

Pe teritoriul campusului, mai sunt amplasate cam 10 terenuri de fotbal, de rugby, de tenis, piste de atletism și o piscină.

Pe tot parcursul zilei, putem lua o gustare la cele cinci restaurante și cafenele universitare sau de la magazinele ambulante, care apar în timpul pauzei de masă (între ora 13.00 și 14.00), pe care majoritatea și-o petrece stând cu prietenii pe peluza vastă, care chiar dă impresia unui campus universitar.

Anume în această parte a zilei, spațiile disponibile nu fac față numărului mare de studenți, ceea ce nu e totuși un impediment, căci fiecare își găsește mereu un loc fie pe trotuar, fie pe scări sau pe podea.

Un element demn de menționat sunt ascensoarele pentru persoanele cu dizabilități, prezente în fiecare clădire, la intrare sau în interior, chiar și lângă unele scări cu doar cinci-șase trepte.

Într-un articol anterior, Andreea ne-a ajutat să înțelegem sistemul foarte complex de notare (până la nota 20) din cadrul universității în care își face licența.

Autoare: Andreea Stici