Procuratura Generală a luat act de Hotărârea Parlamentului din 20 august 2021 privind rezultatele audierilor parlamentare cu privire la progresul acțiunilor în procesul de recuperare a mijloacelor financiare sustrase din sistemul bancar și dezaprobă constatările forului legislativ.
Printr-o scrisoare oficială, Procuratura Generală solicită legislativului să indice în baza cărui cadru normativ și substrat factologic se întemeiază constatările parlamentului privind:
# eficiența sau ineficiența unei anchete penale concrete;
# stagnarea investigațiilor privind procesul de devalizare a sistemului bancar;
# lipsa de acțiuni măsurabile și progrese în procesul de recuperare a mijloacelor financiare sustrase din sistemul bancar;
# ineficiența colaborării internaționale cu serviciile speciale ale altor țări, inclusiv prin echipe comune de investigații și prin EUROJUST;
# responsabilitatea pentru care, așa cum se pretinde că a constatat legislativul, îi revine conducerii Procuraturii Generale și a Centrului Național Anticorupție (în textul Hotărârii se face trimitere doar la art.126 din Regulamentul Parlamentului, care se referă doar la audierea Guvernului și Hotărârea Parlamentului nr.143/2019, ambele irelevante la subiect).
Concomitent, Procuratura Generală roagă parlamentul să indice materialul factologic (exceptând nota informativă prezentată de Procuratură) care a stat la baza acestor constatări și concluzii: informațiile unor instituții publice, decizii ale unor organe judiciare, concluzii ale experților, analize sau constatări ale specialiștilor, cert fiind faptul că ele lipsesc.
Procuratura mai solicită ca parlamentul să explice ce se are în vedere prin controlul parlamentar al unei anchete penale, care este temeiul legal, limitele și competențele celor două comisii parlamentare în raport cu procuratura.
Pe 20 octombrie, procurorul general, Alexandr Stoianoglo, urma să vină în parlament pentru a prezenta raportul de recuperare a furtului miliardului. În lipsa acestuia, deputații au examinat raportul expediat și votat o hotărâre prin care se constată lipsa de acțiuni măsurabile și progrese în procesul de recuperare a mijloacelor financiare sustrase din sistemul bancar, și consideră că prin acțiunile ineficiente ale conducătorilor autorităților responsabile se tergiversează nejustificat luarea de măsuri eficiente asupra atingerii obiectivului urmărit.
