(foto) Frumusețea celei mai vechi atestări documentare din raionul Ștefan Vodă. Cum arată satul Cioburciu de la înălțime

satul Cioburciu
Foto:Foto: Alex Bred

Satele din Moldova au un farmec aparte, iar dacă încercăm să descoperim frumusețea fiecărei localități, vom rămâne plăcut surprinși. Astăzi, vă povestim despre satul Cioburciu din raionul Ștefan Vodă.

Satul este situat pe malul Nistrului, iar denumirea acestuia provine din limba ucraineană. Cioburciu se întinde pe o suprafață totală de 54,96 km². Cei mai mulți băștinași sunt moldoveni, cu un procent foarte mic de ruși, ucraineni și bulgari.

În sat activează un muzeu, un liceu, două grădinițe și clubul de handbal „Colos Ss4”.

Istoria satului Cioburciu

În raza acestei localități se află cele mai vechi atestări documentare din raion: în urma unor săpături arheologice au fost descoperite plăci mari de piatră cu inscripții grecești datate cu sec. II, dar și 11 tumuli funerari scitici și morminte lăsate mai târziu de triburile comănești de pe vremea Marilor migrații ale popoarelor.

În Moldova medievală, pe segmentul Nistrului inferior existau două centre de putere domnească: Cetatea Palanca și Pârcălăbia Ciubărciului, aflate pe „drumul mare moldovenesc” între Tighina și Cetatea Albă. În 1535, voievodul Petru Rareș îl numește pe Tomșa pârcălab al Ciubărciului pentru apărarea satelor de la Nistrul de Jos, inclusiv Chișinăul Mare (azi Cârnățeni), Talmaza, Răscăieți, Purcari și Olănești. Denumirea Ciubărciului provine, probabil, de la cuvântul „ciubăr” – vas mare făcut din doage de lemn, cu torți din care drumeții își potoleau setea. O altă semnificație a cuvântului este „hățiș” sau „desiș”, precum erau odată aceste locuri.

Foto: Alex Bred

Începând cu anul 1538, Ciubărciul, împreună cu celelalte localități din ocol (denumirea nativă moldovenească pentru ceea ce Uniunea Sovietică a numit „raioane”), face parte din „Satele hănești”, care nu i-au mai aparținut principatului Moldovei, ci Raialei Tighinei cârmuită de hanii tătari crimeeni în numele Imperiului Otoman.

În anul 1812, „satele hănești” devin posesiuni ale Imperiului Rus până în 1917. Rușii schimbă denumirea satului în rusă Чобручи, a cărui formă românizată, mai rar folosită, este „Ciobruciu”. Timpurile s-au schimbat, dar satul a rămas la fel de pitoresc și îngrijit. Un loc deosebit de interesant în sat este „palanca” din lunca Nistrului.

Foto: Alex Bred
Foto: Alex Bred

De asemenea, mai sus de sat, lângă pădurea ocolului silvic „Olănești” este amplasată Râpa lui Albu, o arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine