În cea de-a opta serie din #Redescoperă Moldova v-am pregătit patru destinații excepționale și pitorești, cu o bogată istorie locală, dar și cu legende incredibile. Vă garantăm că fotografiile realizate în aceste locuri vor avea mii de like-uri pe Instagram, dar vor fi și extrem de apreciate de prietenii voștri.
În Republica Moldova sunt multe locuri, care merită să fie vizitate. Haideți să promovăm frumosul la noi acasă.
#Conacul lui Zamfirache Ralli
Conacul lui Zamfirache Ralli este o fostă reședință boierească de la începutul secolului al XIX-lea, construită de bogatul boier grec Zamfirache Ralli, în satul Dolna, gubernia Basarabia (în prezent raionul Strășeni). Locul a devenit mai cu seamă cunoscut datorită faptului că a fost vizitat adeseori de cunoscutul poet rus Aleksandr Pușkin, exilat între 1821 și 1823 la Chișinău.
Cinci sate din împrejurimi aparțineau boierului, iar casa din Dolna era de fapt o casă de vacanță. Boierul Zamfirache Ralli avea o familie numeroasă, cinci băieți și trei fete care în timpul anului locuiau în Chișinău, iar vacanțele le petreceau în Dolna, la conac. Aici, vara, organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani.
În 1820 Pușkin l-a întâlnit pe Ion Ralli, feciorul lui Zamfirache în Chișinău și s-au împrietenit, iar vara următoare l-a dus pe poet la conacul tatălui său. În Codrul din apropierea Dolnei sunt situate locurile „Izvorul Zamfirei” și „Poiana Zamfira”, acolo Pușkin a întâlnit șatra de țigani și pe frumoasa Zamfira, le-a urmărit tradițiile și obiceiurile timp de 2 luni de vară, ca mai apoi să creeze poemul Țiganii.
După primul război mondial conacul a rămas satului. Aici a funcționat o bibliotecă, apoi școala muzicală. Moșia a fost deținută în prima jumătate a secolului al XX-lea de Zamfir Ralli-Arbore, iar după ocuparea Basarabiei de către URSS a fost naționalizată și deschisă publicului în ziua de naștere a lui Pușkin, la 6 iunie 1949. Abia în anii ’70 a devenit o filială a casei-muzeu „Aleksandr Pușkin” din Chișinău. La sfârșitul perioadei sovietice atrage până la 150 de mii de turiști anual, pentru primirea tuturor fiind desfășurat un orășel de corturi.
După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt, abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat.
În jurul conacului se întinde un parc. De asemenea, a fost instalat și un monument poetului rus.
Muzeul are 2 niveluri, pentru public sunt deschise camerele de la etaj, 15 la număr.
Camerele, sunt decorate cu mobilă din secolul XIX adusă de la diverse muzee din fosta URSS. Exponatele nu sunt lucruri personale ale familiei, doar câteva scrisori expuse au aparținut anume familiei Ralli.
Casa-muzeu este în apropiere de intrarea în sat, din păcate nu veți găsi indicator, dar vă veți da seama după curtea și grădina frumos amenajată și îngrijită. Taxa de intrare pentru adulți este de 10 lei. Pentru informații suplimentare sunați la numărul de telefon 0 264 58 271.
#Satul Păulești, Călărași
În curtea școlii din sat se află stejarul lui Gagarin. Acesta este practic imposibil de a fi găsit fără paznicul de acolo. Copacul-vedetă pare a fi la fel ca ceilalți, însă ce-l face deosebit e că ghinda din care a răsărit arborele a fost în cosmos. Gagarin, atunci când zburase în cosmos a luat cu el și mai multe semințe de plante. Una dintre acele ghinde a ajuns la Chișinău, la Grădina Botanică. Profesorul din sat, fiind la Chișinău i-a convins pe cei de acolo să-i dea puietul. Și l-a adus la Păulești. Acum oamenii din localitate sunt extrem de mândri că o una dintre acele semințe care au fost în cosmos a prins rădăcini la ei în sat, scrie Jurnal de Observator.
#Rezervația „La Castel”, s. Gordinești, Edineț
Moldovenii scrie că, de acest loc este legată o legendă. Aici în pădure, pe una din stâncile inaccesibile pe care se afla cândva castelul, iar în el cică locuia o fată de o frumusețe rară. Ea a fost răpită și ascunsă în castel de către iubitul său, pentru că părinţii n-au fost de acord ca aceasta să se mărite cu el. În zadar, au încercat prietenii săi să o vadă pe frumoasa sa aleasă. Odată, când după o vânătoare dificilă ei se îndreptau pe cărărușă către castel, era întinsă deja masa cu vinuri moldovenești acolo. După popas tinerii nu mai ajungeau până la castel. Iar cărărușa şi astăzi poartă denumirea „La Castel”.
Gordineștiul este un sat extrem de pitoresc unde merită să veniți și să admirați frumusețea naturii. Tot acolo se scurge Râul Racovăț, care este minunat. Șerpuiește lin printre pietrele mari care stau acolo de veacuri. Defileul Răcovățului este un canion în miniatură cu adâncituri şi urcuşuri senzaţionale, şi mai ales cu terase înalte, de pe care se deschid privelişti impresionante.
Rezervația peisagistică „La Castel” este o arie protejată, situată în apropierea satului Gordinești, de-a lungul văii Racovățului, pe o lungime de 5 km în raionul Edineț. Aria naturală cuprinde pantele abrupte ale văii râului Racovăț. Printre cele mai adânci defilee din Moldova, multe grote de refugiu pentru vulturi și reptile.
Versantul stâng al defileului este mai înalt decât cel drept, de aceea, de pe el poate fi văzut ca în palmă tot ocolul silvic, care este destul de lung (mai mult de 1 km), dar şi valea răului, şi adâncimea defileului impresionează în mod deosebit, este de circa 100 m. Foarte frumos arată pădurea şi unii versanți ai pantei drepte, care e abruptă şi stâncoasă, în timp ce panta stânga este mai înaltă şi lină.
#Cariera de piatră din satul Feteşti, Edineț
Satul Fetești este bogat în zăcăminte de piatră de calcar, care denotă măreția forței naturii și creează peisaje feerice. Pe moşia satului, arheologii au descoperit vestigii ale unor vechi aşezări umane din epoca eneolitică, dar şi din epoca bronzului.
În zona satului Feteşti, natura a creat un monument deosebit, numit de savanţi Amfiteatrul de la Feteşti, care înconjoară de la nord, vest şi est satul Feteşti şi are o adâncime de circa 100 m, concentrând ca într-o arenă satul.
Natura a creat aici o trecătoare de 68 de ha, mai ales, pe malul stâng al Draghiştei. Stânci înalte, pleşuve, adesea total dezgolite, cu grote şi peşteri aproape inaccesibile, pe sub care vuiesc încontinuu Draghiştea şi numeroase izvoare, şerpuind printre copaci şi tufari, alcătuiesc un anturaj cu adevărat montan.
Pe la marginile sectorului forestier se mai poate întâlni verigariul, un tufar aproape dispărut din cauza calităților sale colorante. Materialul lemnos al vegetaţiei de aici îl alcătuiesc în temei stejarul peţiolat şi stejarul pufos, dar şi carpenul, arţarul, vişinul mohaleb.
