(foto) „A început să mă întrebe dacă sunt ea sau el”. Povești despre frică ale oamenilor din Moldova

„Am o viață absolut imperfectă, dar sunt mulțumită de viața mea imperfectă.Lucrul ăsta se datorează părinților mei care m-au învățat să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt, cu deciziile mele imperfecte. Ceea ce însă mă nedumerește este că trăiesc într-o societate în care oamenii sunt nemulțumiți că eu sunt mulțumită cu viața mea imperfectă. De fapt pe ei nu îi deranjează atât de mult alegerile mele, cât îi deranjează faptul că eu sunt mulțumită de ele și că eu continui să mă bucur de viața mea. Una dintre aceste alegeri este partenerul meu de viață, care e cu opt ani mai tânăr decât mine și cu care încerc să mă simt fericită. Mi-ar fi plăcut ca și societatea din care provin să fie și ea fericită și să nu fie atât de nedumerită și nefericită că eu sunt mulțumită. în acest context în vin mereu în memorie site-urile propagandă și pamfleturi care s-au înmulțit în ultima vreme și care consideră că ori de câte ori vor să lovească în mine, trebuie să facă o știre despre cât e de mare diferența de vârstă între mine și partenerul meu și cât de tare merită asta să devină subiect de pamflet. Asta denotă o mentalitate limitată și plină de dogme și stereotipuri. Eu astăzi mă alătur campaniei Fără Frică, susținând toți oamenii care au curajul să își trăiască viața după propriile lor scenarii, care au curajul să încerce să fie fericiți în pofida tuturor și care înțeleg cât de frumoasă și bogată este viața atunci când iubim, tolerăm și acceptăm diversitatea”, a menționat Nata Albot.

„Eu sunt pentru libertatea de exprimare, pentru o libertate care nu va limita libertățile altor oameni. Îmi place să fac muzică, să o înregistrez și să desenez. Mă îmbrac într-un anumit mod, port diferite coafuri, dar nu știu de ce, din copilărie până în ziua de azi, oamenii mă întrebă de ce gen sunt, iar eu, a rândul meu îi întreb de ce îi interesează asta. Consider că diferența de gen este plină de stereotipuri și limitări. Într-o zi, în timp ce eram la stație, de mine s-a apropiat un bărbat necunoscut și a început să îmi pună diverse întrebări. La un moment dat a început să mă analizeze și m-a întrebat dacă sunt ea sau el. I-am spus că acest lucru nu contează, iar el m-a lovit. Eu sunt pentru ca societatea să fie diferită, iar oamenii să fie acceptați așa cum sunt”, a mărturisit Galea Murzin.

„Probabil am mai multe motive pentru care m-am alăturat în această campanie. Unul dintre motive este că conceptul fără frică îmi este foarte aproape. Istoria pe care vreau să o povestesc despre mine este una care ține de copilăria mea. Când aveam vreo 12 ani am descoperit că bunica îmi povestea despre Dumnezeu. În una din zile am descoperit drumul până la biserică și am început să merg acolo în fiecare sâmbătă și duminică. Acolo cântam în strana bisericească. Mai mult decât atât, îmi plăcea să ajut preotul în tot ce avea el de făcut pentru slujbă. O anumită perioadă de timp eu încercam să fac regulă și prin altar. Îmi amintesc că era într-o dimineață, înainte de o slujbă importantă. Am venit să îmi încălzesc vocea, să verific ca toate foițele să stea unde trebuie. Eram cea mai mică din strană și bănuiesc că preotul avea o simpatie față de mine, dar, în acea zi s-a uitat rece la mine și mi-a zis că de azi înainte eu nu mai am ce căuta în altar, pentru că nu mai sunt curată. Nu am înțeles sensul acelor cuvinte. Peste ceva timp mi s-a explicat că preotul a zărit sânii mei și a s-a gândit că deja nu mai sunt un înger, dar un început de femeie și nu mai sunt curată. A mai trecut ceva vreme și m-am apropiat de preot ca să îi zic că motivul pentru care vin la biserică este pentru că visul meu este să devin preot. El m-a privit cu blândețe și mi-a spus că e imposibil, pentru că femeile nu pot deveni preoți. Am mai fost în biserică până pe la 15 ani și în una din zile am înțeles că nu am nici o șansă să fac carieră de preot, și din acest motiv am început să îl caut pe Dumnezeu în altă parte. Până la 30 de ani, până am devenit mamă, eu am fost foarte incomodă de faptul că sunt femeie. Îmi doream să fiu bărbat pentru că îmi părea că așa lumea mă va lua în serios. Sunt în campania asta pentru că sunt femeie”, a spus Alla Donțu.

„Prima dată mi s-a spus că eu ar trebui să fiu cuminte nouă ani în urmă, imediat după ce au fost expulzată din Federați Rusă. Atunci a fost a doua încercare de a intrat în Federația Rusă cu soțul meu. Am stat trei zile pe aeroportul Domodedovo din Moscova fără șanse de a lua legătura cu rudele noastre și cu mama mea. După ce m-am întors acasă am găsit-o pe mama absolut mută. Abia peste câte zile am aflat că ea a fost sunată de pe un număr necunoscut de o persoană care i-a spus direct că dacă nu mă voi liniști, o voi termina rău. Au urmat ani de jurnalism în Republica Moldova. În ultimii ani am început să mă ciocnesc tot mai des cu situații în care mi se spune că eu ar trebui să fiu mai cuminte. De exemplu, am văzut un video în care eu fac dragoste împreună cu bărbatul meu în apartamentul pe care eu îl închiriam. Am fost preîntâmpinată de Procuratura Generală că ar fi bine să am grijă de hainele mele personale, pentru că aș putea să găsesc droguri în timpul perchezițiilor care ar putea să aibă loc. După acest lucru am încetat să merg la sport și în alte localuri în care nu am încredere. În toamnă un jurnalist mi-a spus că trebuie urgent să plec din țară pentru că pe numele meu va fi pornit un dosar penal. Îmi pare rău că noi trăim în țara în care e periculos să faci jurnalism liber. Eu vreau să trăiesc în altfel de societate, motiv pentru care voi ieși duminică la marșul Fără Frică. Haideți să îmbrățișăm fricile noastre”, a mărturisit Natalia Morari.

„Recent, vecinul care trăiește cu un etaj mai sus m-a întrebat dacă sunt gay. L-am întrebat cu ce scop se interesează și am înțeles că chiar și acasă, după draperii, în liniște, nu pot să fiu cel care sunt, nu pot fi liber și să fac ceea ce vreau. Trebuie mereu să  mă gândesc că vecinii ascultă. „Nu am nimic împotriva ta, dar fiul tău este gay” – cam așa se citește bună ziua pe care îl spun mamei mele unii vecini. Sunt fiu, frate, unchi, activist pentru drepturile LGBT și sunt și eu vecin”, a declara Artiom Zavadovschi.

Marșul de solidaritate „Fără Frică” va avea loc duminică, începând cu ora 12.00 la intersecția străzilor București cu Ismail. Mai multe informații despre festival puteți afla, accesând Programul Celui de-al XVI-lea Festival al comunității LGBT „Moldova Pride-2017”