Nicu Popescu: „Trebuie să fii sinucigaș ca să denunți Acordul de Asociere”

Am îndrăznit să-i întrerup vacanța, aflându-mă în căutarea unei voci care să ne spună de acolo, din inima Europei lovită astăzi de tot mai multe tragedii, ce se întâmplă cu Europa de facto și dacă mai are ea puterea să se reinventeze, iar odată cu aceasta și să se salveze. O reinventare necesară mai ales pe fundalul tot mai numeroaselor voci care sunt gata să o îngroape…

— Nicu, ce se întâmplă, astăzi, cu Europa?

— Nu există un singur răspuns la această întrebare. Este evident că asistăm la câteva crize sistemice simultane: o criză majoră de securitate în jurul Europei, care include și Ucraina, și războaiele din Siria, Libia și Irak, plus tensiunile cu Rusia; o criză economică a zonei euro, care este veche de un deceniu și care, chiar dacă situația s-a mai ameliorat, nu a fost soluționată definitiv; peste acestea se așează criza migrației, care alimentează cel mai mult nemulțumirea cetățenilor europeni. Această nemulțumire conduce și la un val de crize politice în statele UE, care se manifestă prin creșterea popularității forțelor populiste. Votul de ieșire a Marii Britanii din UE este unul dintre efectele acestor crize care se suprapun una peste alta.

„Bruxellesul și Londra vor găsi un mod de conviețuire integrată”

— Cum crezi că vor evolua lucrurile în și cu Marea Britanie?

— Anglia este atât de integrată și atât de dependentă de UE încât, chiar dacă se retrage – și cred că se va retrage, pentru a duce până la capăt acel mult-promis „leave”… –, va rămâne să facă parte din economia europeană. Sigur că Brexit-ul comportă mai mulți factori negativi, dar sunt convins că, după câțiva ani de negocieri, Bruxellesul și Londra vor găsi un mod de conviețuire integrată. Chiar și politicienii care au fost marii avocați ai retragerii țării din UE spun astăzi că Anglia va rămâne să facă parte din Europa economică. În plus, Marea Britanie rămâne membră a NATO, deci, rămâne parte a sistemului european de securitate și de apărare. În rest, este puțin probabil că britanicii vor reuși să soluționeze problemele care au fost laitmotivul campaniei de părăsire a UE – migrația, șomajul etc. Dimpotrivă, s-ar putea ca lucrurile să se agraveze: țara va fi la fel de dependentă de UE din punct de vedere economic, în schimb, va avea mult mai puține pârghii de influență la nivel internațional, inclusiv în UE.

— Mai multe analize au arătat că Brexit-ul este rezultatul unei ample acțiuni de manipulare. Acum el devine instrument perfect pentru alți manipulatori, din diverse țări. Cât e de mare riscul unor alte …exit-uri?

— Înainte de toate, trebuie să spunem că Brexit-ul este efectul mai multor eșecuri politice și economice la nivel național, care au și generat valul de dezamăgire al electoratului european. Altceva e că politicienii au știut să redirecționeze aceste nemulțumiri spre Bruxelles, generând o creștere a euroscepticismului. Aceasta, deși problemele sunt diferite în țările UE. În Franța este foarte gravă problema șomajului, în timp ce în Marea Britanie sau în Germania lucrurile stau ceva mai bine, în ultimii ani a existat chiar o creștere economică. Cu toate acestea, euroscepticismul există peste tot.

„Orice ideologie teroristă ajunge să se răsufle”

— Franța, mai nou și din păcate, se confruntă și cu amenințările teroriste, iar mulți leagă acest fenomen de valul migrațional care s-a abătut peste Europa anul trecut. Tu ai avut mereu o poziție tranșantă în sensul unei separări clare dintre teroriști și migranți. După Nisa, mai crezi la fel?

— Franța nu a fost atât de afectată de valul de migrație de anul trecut. Nu a fost nici țară de destinație, nici de tranzit – majoritatea au mers în Suedia sau Germania, au tranzitat Balcanii… Terorismul islamic din Franța este, dacă vreți, de origine franceză, în sensul că în această țară locuiesc circa 4,5 milioane de cetățeni francezi de origine musulmană, iar printre cei radicalizați foarte mulți sunt și născuți acolo… Așadar, migrația actuală nu facilitează acest val de terorism, care este rezultatul unei radicalizări produse deja în interiorul Franței… Totodată, trebuie să înțelegem că problema migrației nu este soluționabilă pe termen scurt și probabil că, în următorul deceniu, ne vom mai ciocni de astfel de valuri, inclusiv pentru că o persoană care fuge de bombe, de teroriști și de guverne represive nu se va speria de cei cinci kilometri care desparte Turcia de Grecia…

— Și problema terorismului cât de soluționabilă este?

— Din păcate, acum, ea poate fi doar minimizată. Nu este posibil fizic să controlezi cinci sau zece mii de radicalizați din interiorul UE. Singura soluție e să slăbești militar statul islamic, după care să lucrezi pentru a-i neutraliza pe actualii teroriști și a minimiza radicalizarea viitoarelor generații. În acest sens, eu mizez pe logica istorică. Nu este pentru prima dată când o ideologie sau alta intră pe făgașul terorismului, dar, oricum, vine o vreme când ele își pierd din energie sau din motivație. În anii ’60-’70, în Europa existau teroriști de extrema stângă; în anii ’80 musulmanii șiiți, apoi teroriștii creștini… Da, actualul val de terorism este mai mare, dar va ajunge și el la un anumit grad de autosuficiență și… se va răsufla.

— Ce le-ai răspunde vocilor care spun că imigranții trebuie deportați?

— Doar în niște state autoritare și totalitare, de genul Germaniei lui Hitler sau a URSS-ului lui Stalin, puteai să aduni mii de oameni, să îi pui pe trenuri sau pe corăbii și să îi expulzezi „undeva”. În condițiile lumii de astăzi, în niște state cât de cât pluraliste, cum sunt cele din UE, acest lucru este imposibil. Nici chiar Rusia autoritară sub președinția lui Putin nu poate expulza sau controla integral mișcarea a milioane de musulmani din Asia Centrală și din Caucaz prin această țară. Dacă am admite, totuși, prin absurd, că în Europa s-ar ajunge la o asemenea măsură, oricum rămâi cu zeci de milioane de cetățeni de origine din afara UE, care însă dețin pașapoarte UE – și ei sunt francezi, germani, britanici, olandezi, danezi. Așadar, aceste soluții „simple” nu sunt decât niște speculații primitive…

— Speculații cu care lideri populiști, precum Jean Marie Le Pen, câștigă alegeri… Cât de mare este pericolul unui nou fascism european?

— Nu cred. Societățile europene sunt totuși destul de mature și capabile să se mobilizeze în fața unor asemenea pericole. În plus, odată ajunse la guvernare, forțele populiste se temperează foarte ușor, de obicei, și revin rapid la realitate. Avem exemplul guvernului grec de extremă stângă, ales acum un an și jumătate cu promisiuni de naționalizări etc., și care, într-un timp foarte scurt, a fost forțat, de realitățile economice, să se comporte ca și executivele anterioare. Nu prea există mare marjă de manevră pentru guverne populiste, căci nu există bani pentru a acoperi promisiunile lor.

Uniunea Europeană mai există?

Există și va exista! Aș zice că, în mare parte, ea este victima propriului succes. Pentru că UE a îndeplinit principala misiune, ce i-a fost atribuită în anii ’50 – asigurarea păcii în Europa. Acum, bineînțeles că apar voci care se întreabă la ce bun ar mai fi nevoie de UE. Este o întrebare la care UE trebuie să găsească răspuns și să se reinventeze. Și cred că va reuși.

„Un singur premier condamnat nu înseamnă reforme”

— În ce mod se înscrie în acest cor socialistul Igor Dodon, care promite că, odată ajuns la guvernare, va denunța Acordul de Asociere cu UE?

— Eu cred că, în condițiile în care peste 50% din exporturile moldovenești merg spre UE și doar sub 20% – spre Rusia, Igor Dodon și un eventual guvern de stânga de la Chișinău va repeta soarta guvernului grec. Dacă denunți Acordul de Asociere, peste noapte mărfurile moldovenești nu vor mai avea acces preferențial pe piața UE și vei avea o explozie socială imediată. Trebuie să fii sinucigaș din punct de vedere politic ca să faci așa ceva… Ceea ce nu exclude că, formal, poți cere revederea unor părți ale Acordului. Negociezi doi-trei ani, după care se relaxează doi-trei parametri ai Acordului, celelalte 98 la sută rămânând intacte. Iar tu vei putea trâmbița că ai revizuit Acordul de Asociere. Deci, se poate imita o renegociere, dar acest lucru nu ar schimba fundamental relația cu UE.

— Cum se văd, de la Paris, lucrurile la Chișinău? Parcursul european al Republicii Moldova este continuat de facto sau doar… de jure?

— La 1 septembrie se vor face doi ani de la punerea în aplicare a Acordului de Asociere și a Zonei de Liber Schimb și, cu excepția unor mișcări tehnice, nu îmi este foarte clar care sunt realizările guvernării în acest proces. Nu am văzut un lucru asiduu și organizat nici la guvernele de anul trecut, nici la guvernul actual. Elitele politice par să fie preocupate, în continuare, mai mult de jefuirea țării, de menținerea schemelor financiare, de propriile jocuri politice și repoziționări, decât de reformarea modului de funcționare a statului aflat în pre-eșec, numit Republica Moldova.

— Totuși, avem un premier condamnat, un primar de municipiu arestat…

— Poți schimba premierul, îl poți pune la închisoare, dar, dacă nu schimbi logica de funcționare a instituțiilor, înseamnă că bați pasul pe loc. Dovadă: istoria cu miliardul sau faptul că Moldova a devenit o spălătorie de bani rusești. Nu îmi este clar nici astăzi gradul de responsabilitate a instituțiilor statului în acoperirea acestor delicte. Însă schimbări în direcția reformării instituționale, care să excludă pe viitor asemenea derapaje, nu am văzut. Nici acțiuni la nivel de Guvern sau dezbateri la nivel de partide… De aceea, cred că Moldova rămâne ostateca a doi factori structurali car nu se vor schimba rapid, indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale din toamnă: (1) dependența financiară de UE și de donatorii externi, care va determina comportamentul oricărui guvern și (2) starea de „capturare” a statului, manifestată prin această corupție majoră, care determină politica internă de la Chișinău. Din păcate, dar sper să nu fie și pentru totdeauna.

— Îți mulțumesc pentru interviu!

Interviu de Sorina Ștefârță 

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe pagina web www.api.md