Înainte de a atinge solul, ploaia este doar apă inodoră, dar după ce picăturile de ploaie ating pământul şi interacţionează cu praful acumulat pe suprafaţa obiectelor, apare acest miros proaspăt şi inconfundabil de după ploaie, care se numeşte „petrichor”.
Etimologic, „petra” din greacă se traduce ca „piatră”, iar „ichor” se referă la lichidul care circulă asemeni sângelui prin venele zeilor. Fenomenul a fost caracterizat ca fiind mirosul tipic de după o ploaie uşoară.
Această descriere a fost dată de către doi cercetători australieni în 1964. „Ei vorbeau despre uleiurile eliminate de către plante, despre chimicalele din bacterii care îşi aduceau aportul la crearea acestui miros, dar ei nu au discutat despre mecanismul care face ca acest miros să apară”, a declarat Cullen Buie, profesor de inginerie mecanică la Institutul de Tehnologie Massachusetts din Cambridge.
Atunci când o picătură de ploaie loveşte o suprafaţă poroasă apar buzunare mici de aer. Aceste bule se ridică apoi în sus, asemeni bulelor de aer dintr-un pahar de şampanie, după care bulele mici se ating iar de suprafaţa pământului şi eliberează în aer particule microscopice, numite aerosoli. Cercetătorii cred că aceşti aerosoli transportă aroma specifică ploii.
Buie şi Youngsoo Joung au filmat picăturile de ploaie când acestea au căzut pe 38 de tipuri de suprafeţe diferite, dintre care 12 au fost materiale de inginerie, iar 16 au fost probe de sol.
Cercetătorii au urmărit procesul cu un sistem de camere de mare viteză. În funcţie de viteza picăturii şi proprietăţile solului, un nor format din sute de picături de aerosoli poate fi dispersat în mai puţin de câteva microsecunde. Cercetătorii au văzut acest lucru în condiţii de lumină şi ploaie moderată, în timp ce mai puţini aerosoli au fost eliberaţi în timpul ploilor puternice.
Cercetătorii cred că aerosolii răspândesc nu numai elemente aromatice specifice, dar şi anumite bacterii şi virusuri.
