(foto) Zece exponate omagiu ale lui Vaclav Havel au fost expuse la Muzeul Național de Istorie

Vaclav Havel a fost unul dintre primii purtători de cuvânt ai Cartei 77, personalitate de frunte a schimbărilor politice din noiembrie 1989, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe. El a jucat unul dintre cele mai importante roluri în lunile revoluţionare din 1989, când a formulat în mod sclipitor scopul fundamental al perioadei de transformare ce avea să urmeze, ca de exemplu, reconstruirea sistemului politic pluralist sau reconstruirea economiei de piaţă. De aceea, premisa expoziţiei este pluralismul ideatic al lui Havel, care a reprezentat programul schimbărilor sociale şi conceptul anilor de transformare. Conceptul expoziţiei se bazează pe caracterul pestriţ ideatic al artiştilor cehi importanţi.

La eveniment au participat oficialități precum Excelența Sa Ambasadorul Republicii Cehe în Republica Moldova, Jaromír Kvapil, viceministrul Culturii Republicii Moldova, Gheorghe Postică, directorul Centrului Ceh București, Frantisek Zachoval, care a fost și curatorul evenimentului.

Despre Vaclav Havel ambasadorul Republicii Cehe în Republica Moldova , Jaromír Kvapil, are niște amintiri plăcute încă din anul 1993, când se afla la București. „Havel a fost un politician apreciat. Cred că a fost un scriitor la fel de bun. Sunt sigur că despre el se vor descoperi mult mai multe peste 1000 de ani”, a spus ambasadorul.

„Vaclav Havel este o personalitate cunoscută de întreg mapamondul, care a ieșit din domeniul culturii și s-a impus în domeniul social și politic pentru a face schimbări într-o perioadă istorică în care era instaurat totalitarismul. A fost un umanist, un luptător pentru liberatate și pentru democrație. Activitatea lui i-a impresionat pe toți din lagărul socialist, căci el a creat o premisă a căderii totalitarismului din Polonia. Havel e un exemplu de apărare a libertății pentru cei care trăim astăzi, la începutul mileniului trei. Chiar dacă nu este în viață el este alături prin activitatea lui. El este o lecție pentru Republica Moldova cum trebuie de renunțat la totalitarism și de construit o societate democratică, or, riscul de reinstaurare a totalitarismului într-o țară liberă persistă întotdeauna”, a menționat viceministrul Culturii Gheorghe Postică.

Curatorul expoziției, Frantisek Zachoval, le-a povestit vizitatorilor despre cele 10 exponate, despre istoria, originea și mesajul acestora.

Așadar, cele 10 lucrări expuse sunt: Peisaj ceh – 1990 de Milan Knížák; Portrete ascunse – Václav Havel, 1991-95; Evident, pe Havel îl aşteaptă o treabă şi mai grea acasă — 1998 de Jiří Kovanda; medalia comemorativă Macroscopium rationem popularem tuens stand (2014) de Bořek Šípek; instalaţia Srdce (Inima — 1997-2007) de Kurt Gebauer; billboard-ul Podpis krvavého humanisty (Semnătura umanistului însângerat) de Guma Guar; Power Play (1998) de Milan Mikuláštík; Portretul lui Václav Havel (2013) de Adam Kovalčík; Easy Marchers (video, 26 min., 39 sec.), de Martin Zet.  În continuare citiți o descriere pe larg a celor 10 exponate.

#1. Medalia comemorativă „Macroscopium rationem popularem tuens stand” dedicată lui Vaclav Havel și al cărei autor este Barek Sipek, a fost acordată cu ocazia celei de-a treia comemorări a morții lui Havel. Ea are o formă neconvențională, iar în centru este așezată o lupă cu inimă roșie a lui Havel. Ea reprezintă o „lupă pentru democrație”, a spus autorul medaliei. Pe spatele acesteia este și logo-ul „Intersecției pragheze”, centrul cultural construit de fundația Dogmar și Vaclav Havel.

#2.  Colecția cehă de timbre a secolului XX, autorul căreia a spus:„ De la bunica mi-au rămas cutii cu vederi, scrisori și fotografii. M-am uitat la aceste documente din viața strămoșilor mei din partea mamei și a oamenilor din jurul lor. Majoritatea timbrelor aveau chipuri de conducători sau înalți reprezentanți ai acestui teritoriu din inima Europei, de la începutul secolului, până la moartea bunicii (1986). De dragul completării istoriei am adăugat câteva chipuri, ultimul a fost cel al lui Vaclav Havel, a cărui președinție nu a mai prins-o bunica”, a spus artistul ceh Martin Zen.

#3. Scrumierele Power Play – 1998, reprezintă două scrumiere cu fotografiile lui Vaclav Havel, care au fost expuse în Galeria Academiei de Arte Plastice din Praga. Instalația copiază în propriul său stil „jocul de putere”, care oferă posibilitatea de a interacționa cu cel mai înalt reprezentant al statului prin intermediul unei activități cotidiene ca fumatul. Paradoxal, în același an, Vaclav Havel a fost internat în spital, de mai multe ori, din motive care aveau o anumită legătură cu pasiunea lui pentru fumat. La momentul respectiv, scrumierele din galerie și-au îndeplinit rolul inițial, întrucât fumatul a fost permis pe durata expoziției și a vernisajului.

#4. Opera „Portetele ascunse – Vaclav Havel” face parte din vastul proiect internațional al lui Jiri David. Principiul utilizat pentru realizarea portretelor este o metodă dezvoltată a începutului secolului XX și folosită pentru studiile antropologice și psihologice. Chipul este împărțit în două jumătăți identice, care se reunesc în fotografii noi. Fața este compusă prin oglindirea jumătății drepte și a jumătății stângi. Apar, astfel, diferențele neașteptate, intensificate de imaginea persoanei portretizate a fiecăruia dintre noi.  În portrete apar personalități cunoscute.

#5. Portretul lui Vaclav Havel – 2013 de Adam Kovalcik. Bustul este considerat cel mai reușit portret sculptural al lui Havel. Este chiar comparat cu manifestările postimpresioniste ale lui Auguste Rodin. Prin limbajul său sculptural autorul surprinde personalitatea lui Havel. Totodată, portretul se numără printre cele patru sculpturi premiate la concursul Asociației sculptorilor din Boemia, Moravia și Silezia.

#6. Bustul verde al lui Havel expus între pitici și ciuperci viu colorate. Autorul realizează conexiuni de limbaj rezistente la cenzura obișnuită care nu acumulează pentru a înmulți sau reproduce lucruri, dar pentru a pune în față individualitatea, colectivul, societatea.

#7. Inima de Kurt Gebauer a fost inițial o propunere la expoziția de opere artistice expuse în spațiul public, organizată de Centrul Soros de Artă Contemporană din Praga, în anul 1997. Inima trebuie amplasată în piața Jan Palach, pe sistemul de ventilație al unor garaje subterane. Capacul de beton trebuia înfășurat într-un șervet alb, metaforă pentru altar și sacrificarea inimii pentru propriul popor. Lucrarea a fost, în cele din urmă, realizată, dar expusă cu alte ocazii în parcurile din Polonia.

#8. Colaj satiric dedicat lui Havel între anii 1997 și 1999, autorul este Jiri Kovando. Colajul reprezintă un comentariu la deziluzia contrarevoluționară din 1997, atunci când Republica Cehă a trecut prin cea mai grea criză politică din istoria statului modern. Guvernul a căzut, s-a format cabinetul de funcționari. A apărut coaliția nepopulară dintre drepta și stânga.

#9. Semnătura umanistului însângerat – 2007 reprezintă un billboard realizat de Grupul Guma Guar pentru festivalul de artă contemporană TINA B. Lucrarea este o reacție la poziția lui Vaclav Havel, care a aprobat folosirea atacurilor aeriene și a bombelor pentru apărarea drepturilor omului. Din acest motiv, artiștii au decis să schimbe cunocuta semnătură cu inimioară a lui Havel într-o semnătură cu o bombă. Autorii subliniază astfel abuzul comis prin utilizarea folosirii credibilității internaționale împotriva propriei populații care nu era de acord cu intervenția militară a NATO în fosta Iugoslavie.

#10. Înregistrarea video a evenimentelor anului 1998, 26 min, 39 sec – a fost realizată de scriitoarea Keiko Sei, care a contribuit și la editarea propriu-zisă împreună cu Martin Zet. Perfomance-ul reiese din colajul (Colecția cehă a secolului XX – 1995), care arată în mod provocator contextul personalităților de la conducerea diferitelor instituții ale statului de pe teritoriul de astăzi al Republicii Cehe.

La Chișinău expoziția va fi deschisă până pe data de 10 aprilie, după care va mai putea fi văzută în 2016 la Craiova și Cluj. Aceasta este organizată de Centrul Ceh București, în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei din Chișinău și Ambasada Republicii Cehe în Moldova.