Se vehiculează precum astăzi, 14 ianuarie, ar putea începe procedura de impeachment al președintelui Timofti. Deoarece în Moldova nu există antecedente în acest caz, echipa #diez a hotărât să verifice care este procedura în alte state europene și nu numai.
Finlanda – președintele sub acuzare în fața Înaltei Curți Speciale
În cazul în care ministrul Justiției, Avocatul Poporului sau Guvernul consideră că președintele se face vinovat de trădare, înaltă trădare sau crime împotriva umanității, acest lucru va fi comunicat Parlamentului.
În acest caz, dacă Parlamentul, prin trei pătrimi din numărul voturilor înregistrate, decide că infracțiunile au fost comise, procurorul-general îl va pune sub acuzare pe președinte în fața Înaltei Curți Speciale, mandatul președintelui fiind suspendat pe durata desfășurării procedurilor.
În alte cazuri, nu vor fi formulate niciun fel de acuzații împotriva actelor oficiale ale președintelui.
Înalta Curte Specială este alcătuită din președintele Curții Supreme, cel al Curții Supreme Administrative, trei președinți ai Curților de Apel și cinci membri numiți de Parlament pentru un mandat de patru ani.
Irlanda – impeachment pentru „comportament necorespunzător”
Președintele poate fi pus sub acuzare pentru comportament necorespunzător, impropriu funcției sale. Acuzația poate fi formulată de oricare dintre cele două camere parlamentare.
Pentru a putea fi considerată valabilă, acuzația trebuie semnată de cel puțin 30 de parlamentari ai camerei respective și votată de cel puțin două treimi din numărul total al membrilor camerei respective.
Președintele poate fi prezent și reprezentat la dezbateri.
Cehia – impeachment posibil pentru înaltă trădare, gravă încălcare a Constituției sau ordinii Constituționale
Senatul, cu acordul Camerei Deputaților, poate iniția în fața Curții Constituționale o acțiune împotriva președintelui, pentru înaltă trădare, gravă încălcare a Constituției sau a ordinii constituționale.
Trădare este considerată orice acțiune a președintelui împotriva integrității și suveranității Republicii sau a ordinii democratice a Republicii.
Senatul trebuie să voteze acțiunea cu votul a două treimi din numărul senatorilor prezenți, după ce mai întâi a cerut acordul Camerei Deputaților. Aceasta trebuie să voteze cererea Senatului în cel mult trei luni, cu votul a trei pătrimi din numărul total al deputaților.
Polonia – cel puțin 140 de membri ai Adunării Naționale
Președintele Republicii poate răspunde în fața Tribunalului de Stat pentru încălcarea Constituției sau a legilor sau pentru comiterea unei infracțiuni.
Începerea unei acțiuni împotriva președintelui trebuie semnată de cel puțin 140 de membri Adunării Naționale și votată de minim două treimi din numărul total al membrilor.
Tribunalul de Stat este compus din președinte, doi vicepreședinți și 16 membri aleși de Camera Reprezentanților (Seim), care să nu fie deputați sau senatori.
Vicepreședinții și cel puțin jumătate din membri trebuie să îndeplinească condițiile cerute de lege pentru a ocupa funcția de judecător.
Brazilia – președintele poate fi judecat de CSJ sau Senat
Unele acte ale președintelui sunt considerate infracțiuni dacă contravin Constituției și se referă la existența Republicii, la exercitarea prerogativelor puterilor în stat, la exercitarea drepturilor statelor Federației, la exercitarea drepturilor individuale, politice și sociale, la securitatea internă a statului, la etica administrației, la buget sau la nerespectarea legilor și a hotărârilor judecătorești.
Dacă acuzațiile aduse sunt votate de două treimi din numărul total al membrilor Camerei Reprezentanților, președintele va fi judecat de către Curtea Supremă de Justiție pentru infracțiuni obișnuite sau de către Senat, pentru infracțiunile menționate la alineatul precedent.
Franța – un model parțial american
Prin modificările constituționale din anul 2007, Hexagonul a preluat modelul american, într-o anumită măsură. Astfel, oricare dintre camere (Adunarea Națională sau Senatul) poate avea inițiativa demiterii președintelui.
Aceasta este trimisă celeilalte camere, care trebuie să se pronunțe în cel mult 15 zile. În caz afirmativ, ambele camere se reunesc într-o Înaltă Curte, care în termen de cel mult 30 de zile trebuie să decidă sau nu demiterea președintelui cu două treimi, ca și în SUA.
Tot conform modelului de peste Ocean, este exclusă total din proces participarea electoratului. După cum se poate observa, în toate aceste state la demiterea sau suspendarea președintelui este exclusă participarea electoratului, sub forma referendumului popular.
Statele Unite ale Americii
Istoric
Alexander Hamilton, unul dintre părinții întemeietori (founding fathers) a arătat, în lucrarea sa de referință Federalist Papers, faptul că motivele de impeachment se împart în trei mari categorii (1. încălcarea legilor și a Constituției, 2. abuzul de putere și 3. înșelarea încrederii publice).
Procedura de impeachment urmează în mod simetric procesul de alegere a președintelui. Întrucât președintele este ales indirect, independent de votul popular și procedura de impeachment exclude total participarea electoratului, la fel ca și în cazul inițiativei legislative.
În istoria SUA au existat patru cazuri de impeachment (demitere și punere sub acuzare).
a. Congresul a introdus o rezoluție pentru suspendarea lui John Tyler asupra problemelor legate de drepturile statelor, dar fără succes.
b. Andrew Johnson a fost de fapt pus sub acuzare atunci când Congresul a devenit nemulțumit de modul în care el a rezolvat problemele Reconstrucției Sudului de după Războiul Civil. Johnson a fost achitat în Senat la diferență de un vot și a rămas în funcție.
Raportul de forțe era net în favoarea Partidului Republican, al cărei membru era președintele (nouă senatori democrați și 45 republicani, respectiv 41 de reprezentanți democrați contra a 134 de reprezentanți republicani).
În Camera Reprezentanților s-a votat pentru cu 126 voturi pentru și 47 împotrivă, iar în Senat 19 voturi împotrivă și 35 pentru. Dacă ar fi votat pentru și al 36-lea senator, s-ar fi întrunit limita minimă de 2/3, iar Andrew Johnson ar fi fost singurul președinte demis.
c. Congresul a dezbătut suspendarea lui Richard Nixon, ca efect al Afacerii Watergate, dar procedura nu s-a finalizat din cauza demisiei președintelui Nixon.
Oricum, ambele camere aveau majoritate democrată (42 de senatori republicani, 56 de senatori democrați și doi independenți, respectiv 192 de reprezentanți republicani, 241 de reprezentanți și două locuri vacante).
În Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților, votul pentru impeachment a fost de 27 pentru la 11 împotrivă. Întrucât Nixon a demisionat, procedura a fost oprită.
d. William J. Clinton a fost pus sub acuzare, fiind acuzat de sperjur (mărturie mincinoasă) și obstrucționarea justiției, dar a fost, în cele din urmă, achitat de Senat.
Clinton a trebuit să facă față unei majorități republicane în ambele camere (55 de republicani la 45 de democrați în Senat, iar în Camera Reprezentanților 227 de republicani, 207 democrați și un independent).
În Senat, chiar și cu o majoritate republicană, 50 de senatori au votat pentru la primul cap de acuzare (perjury – sperjur sau mărturie mincinoasă) și 45 la al doilea cap de acuzare (obstruction of justice – obstrucționarea justiției). Ar fi fost necesare 67 de voturi la cel puțin un cap de acuzare (adică 2/3 din voturi).
În Camera Reprezentanților, voturile au fost de 228 pentru la 206 împotrivă, pentru primul cap de acuzare, apoi 221 pentru la 212 împotrivă, la al doilea.
Sursă: Starea Presei