LILU în ajun de Ziua Independenței: „Rămân tot mai puțini din cei care mai luptă cu morile de vânt”

„Mâine peste tot vor curge declarații patriotice, eu am luat-o mai devreme. Aş fi vrut şi eu să îi fac ţării mele o declaraţie de dragoste, dar dacă aş face-o, aş minţi. Fluturaşii patriotici din stomac s-au cam potolit după ce am creat celula societății – familia mea şi am început tot mai des să dau nas în nas cu sistemul nostru. Dacă până acum încercam să văd doar binele şi frumosul în jurul meu – se pare că a ajuns vremea când „m-o răzghit”.

Chiar de ziua Independenței, nașii noștri îşi vor încărca mașina cu tot ce au avut mai drag, îşi vor lua cei trei fii şi vor pleca. Și nu sunt singurii, aproape toate cuplurile care au un copil se gândesc să emigreze, alții deja sunt cu actele pe drumuri. Cu frică mă uit – câte familii cu valori, educație şi carieră au plecat deja și cum rămân tot mai puțini din cei care mai luptă cu morile de vânt. Tot mai puțini oameni cu verticalitate, atitudine pozitivă şi putere de a schimba țara asta în bine. Şi ai putea să o faci păpușică! Doar să vrei, să accepți schimbarea, să dorești cu adevărat să fii mai bun. Şi nu e vorba doar de politicieni, care până la urmă tot din rândurile noastre se ridică, e vorba de aproape fiecare cetățean care parcă are o plăcere sadică de a-şi bate joc de cei din jur şi de a fi batjocorit.

Când tatăl meu, cu piciorul în cârjă după ce nu s-a mișcat cinci luni de pe patul de spital, este purtat pe drumuri de o tanti de la o instituție de stat din raion, pentru ca dumneaei să se simtă importantă şi să umilească oamenii suferinzi care vin să primească de la statul nostru mizerii bani, te întrebi – merită să muncești, să achiți impozite nebune atâția ani ca să fii tratat în ultimul hal?

Merită să îmi las copilul să se joace într-un spațiu în care mamele îşi învaţă copiii cum să scuipe totul pe jos, cum să arunce fără ruşine tot ce le încurcă în geantă, cum „să răspundă” cu lovituri atunci când e îmbrâncit de alt copil. Am obosit de fiecare dată când merg la terenul cu nisip să strâng şi să arunc la gunoi tot ce au aruncat alții crezând că acolo e tomberon.

Nu vreau să fiu jandarm… să sar mereu cu observații peste șoferii care, plictisiți de ambuteiaje, aruncă șmecherește chiștoace sau pungi goale peste geam, nu o fac pentru că îmi place să îmi irosesc energia şi starea mea de bine, o fac pentru fiica mea care merită să aibă exemple pozitive în jur.

Da, e adevărat sunt foarte legată spiritual de locul în care m-am născut, de familia de oameni buni care m-a crescut, de prietenii care îmi fac viaţa frumoasă, de colegii care mă ajută să devin mai bună la locul de muncă, de locurile pitorești – pentru asta am revenit după ce am terminat facultatea în Timişoara. Sunt foarte recunoscătoare acestei ţări pentru ce mi-a oferit, dar mă întreb dacă ea are ce oferi copilului meu…”