Anul acesta se comemorează pentru a 20-a oară victimele genocidului care a avut loc la Srebrenica în 1995. Masacrul a răpit viața a peste 8.000 de băieți și bărbați bosniaci.
Masacrul de la Srebrenica, denumit și genocidul de la Srebrenica, se referă la uciderea, în iulie 1995, a peste 8.000 de musulmani bosniaci, bărbați și băieți, din orașul Srebrenica, din Bosnia și Herțegovina și din împrejurimi, de către unități ale Armatei Republicii Serpska (VRS), aflată sub comanda generalului Ratko Mladić, în timpul războiului din Bosnia. Ultimul este cunoscut și ca Războiul din Bosnia și Herțegovina, un conflict armat internațional, care s-a desfășurat din martie 1992 până în noiembrie 1995, producând mii de victime.
Majoritatea celor uciși erau băieți adolescenți și bărbați adulți, dar printre victime s-au numărat și băieți sub 15 ani, bărbați peste 65 de ani și chiar câțiva nou-născuți. Lista preliminară a Persoanelor Dispărute sau Ucise la Srebrenica alcătuită de Comisia Federală Bosniacă pentru Persoane Dispărute conține 8.373 de nume, dintre care 500 sub 18 ani și include câteva zeci de femei și fete.
La 20 de ani de la genocid, proiectul fotografic SREBRENICA TODAY este un portret vizual al orașului și oamenilor săi, al industriei și agriculturii. Crâmpeie din viața cotidiană ne permit să vedem potențialul pe care l-a avut acest oraș, în timp ce Nodul Gordian politic lasă în urma sa ruine, oameni sărăciți și șomeri, cărora li se adaugă și o industrie și agricultură distruse.
Există însă și o altă parte a medaliei, una pozitivă, care reușește să-și păstreze strălucirea, în ciuda tuturor conflictelor politice și personale. O nouă generație, tânără, care vrea să trăiască o viață „normală” și este gata să lupte pentru ea, pașnic, prin proteste în cele mai mari orașe ale Bosniei.
Fotografii și istorii semnate de fotograful bosniac Dejan Petrović:
#1. Amplasat în Bosnia și Herțegovina, râul Drina arată mereu impresionant și grandios, iar dacă vei încerca să găsești calea spre locul unde Tito a convins Comitetul Olimpic să încredințeze Iugoslaviei primele Jocuri Olimpice de la Sarajevo în 1984 va trebui să urmezi cursul râului Drina, care șerpuiește printr-un „bătrân” canion. Nu contează dacă o privești de sus, din vârful canionului sau dintr-o barcă ce te plimbă, Drina deține un potențial extraordinar pentru comunitățile locale.
#2. Senad și-a început afacerea cu trei case „verzi” în 2009. El a fost primul care a început să depună eforturi în acest domeniu în momentul în care războiul s-a încheiat. Astăzi el produce 100 de tone de fructe și legume și ar putea să nu se oprească aici. Solul e fertil și apa este peste tot. Investitorii își manifestă interesul, dar ceea ce lipsește este personalul calificat, zone mai mari de teren nedivizat și spiritul antreprenorial.
#3. Emir a fost, îndeplinind diferite roluri, membru al FC Guber mai mult de nouă ani. În ultimii doi, clubul aproape și-a atins obiectivul: să avanseze până la rangul superior, atât de mult dorita a doua ligă. Chiar dacă există încă divizări politice și etnice, Nikola și Aljo nu înțeleg aceste distincții. Ei au fost cei mai buni prieteni încă din copilărie și pe câmpul FC Guber, sportul este singura limbă.
#4. Emit a întâlnit-o pe Sabina la Dresda, unde a venit în calitate de refugiat, părăsind Bosnia sfâșiată de război. După 33 de ani de muncă în minele germane, unica dorință a lui Emin era să se întoarcă în orașul său natal și să trăiască în pace alături de familia sa. Astăzi, el își petrece timpul afară cât mai mult posibil, împreună cu soția sa, cele patru fiice și 16 cai. După toți acei ani „subterani”, cerul este unicul lucru pe care vrea să-l vadă.
#5. Čamka s-a născut în Germania înainte ca părinții ei să decidă să se întoarcă la Srebrenica. Surorile Kadira, Fatima și Djenata au făcut din întreținerea casei o ocupație predominant feminină. Viața este izolată și nu e întotdeauna ușoară. Cu toate acestea, treburile cotidiene și cei 16 cai de care au grijă nu le încurcă să învețe bine și să fie cele mai bune studente în clasele lor. În plus, ele nu vor schimba caii lor pentru nimic în lume!
#6. Guber spa a fost cea mai importantă atracție turistică din Srebrenica înainte de ultimul război. Cele 48 de ape vindecătoare ale sale atrăgeau vizitatori din toată Ex-Iugoslavia și chiar de dincolo de granițele sale. Astăzi, disputa asupra drepturilor de concesiune păstrează potențialul spa al zonei neatins. Pentru Ahmet asta înseamnă mai mulți clienți care vor veni la frizeria lui și mai mulți bicicliști care se vor alătura clubului său „Argentum”.
#7. Hilda nu bate tobele, dar ei îi place muzica și tot ce aduce ea acestui mic oraș. Hilda lucrează la House of Good Tunes, care găzduiește Superar, o inițiativă ce invită tinerii să cunoască importanța bucuriei de a face muzică împreună. Prin muzică și prietenie ei își îmbunătățesc deprinderile de viață: încrederea în sine, disciplina, simțul comunității și simțul responsabilității.
#8. Este greu să crești într-un oraș unde există o singură cafenea, nu e cinema, niciun club sau orice alt loc unde să poți ieși. Lucrând aici, acolo și oriunde, Madlen încearcă să implice tinerii și să-i ajute să găsească moduri de a-și ocupa timpul grație unor activități benefice. Asta înseamnă evenimente la clubul de tineri, competiții de artă și interviuri despre Srebrenica din prezent.
sursa: civicfest.md.