Cele mai controversate cărți din istoria literaturii, care au fost interzise

Astăzi, în Europa cel puțin, putem să citim orice, fără teama că există cineva care o să ne bage la închisoare. Lucrurile nu au stat tot timpul așa. Precum amintește Historia, și în România, până în 1989, erau cărți la secret și volume pentru care ai fi putut face pușcărie dacă le dețineai. Iată câteva titluri celebre din toată lumea, care au fost interzise.

#1. „Împăratul muştelor”, de William Golding

Interzisă în mai multe state americane de-a lungul anilor ’80, pentru că a fost considerată violentă, obscenă şi rasistă, această carte spune povestea unui grup de băieţi britanici, care rămân blocaţi pe o insulă nelocuită şi se organizează singuri. Rezultatele sunt dezastruoase şi nu fac decât să releve marile scăpări ale naturii umane. Nu demult, romanul a fost inclus în lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză, publicate între 1923 și 2005, clasamentul fiind întocmit de revista „Time”. „Împăratul muştelor” este primul roman al lui Golding, publicat în 1954.

#2. „Lolita”, de Vladimir Nabokov

Publicată în 1955, lucrarea a stârnit vii controverse de la început. Editorul Sunday Express a numit-o „cea mai murdară carte pe care am citit-o vreodată”, apoi autoritățile au fost sesizate și au retras toate exemplarele de pe piață, sub pretextul că în carte era vorba despre pornografie. Francezii au interzis-o anul următor, însă a fost publicată fără probleme în America. După ce Marea Britanie a decis s-o interzică, a urmat Argentina în 1959, Noua Zeelandă, care a numit cartea „o lucrare indecentă”, apoi, în 1974, „Lolita” a fost interzisă și în Africa de Sud. Cartea a rămas sub acest statut mulți ani, până în 1982.

#3. „Originea speciilor”, de Charles Darwin

Cartea a fost interzisă în Marea Britanie în 1859, în Iugoslavia în 1935, în Grecia în 1937. Documentarea a durat cinci ani, petrecuţi de Darwin pe mare. Potrivit teoriei lui, selecția naturală este mecanismul fundamental al evoluției speciilor de plante și animale, constând în eliminarea (prin lupta pentru existență), a indivizilor cu însușiri necorespunzătoare și păstrarea indivizilor cu însușiri avantajoase din punct de vedere biologic.

#4. „Metamorfoza”, Franz Kafka

În primul rând, toate lucrările lui Kafka au avut de suferit din cauza originii sale evreiești și au fost interzise sub regimul nazist și sovietic. Lucrarea „Metamorfoza”, publicată în 1915, a fost interzisă, pentru că era considerată atât decadentă, cât și „plină de deznădejde”. Mai mult, era un pericol și un atac la adresa conceptului de familie pe care îl aveau sovieticii. În Cehoslovacia a fost interzisă pentru că autorul a refuzat să scrie cartea (și) în cehă.

#5. „O lume se destramă”, Chinua Achebe

Este una dintre cele mai celebrate cărți ale culturii africane, apărută în 1958. Argumentele cu care biserica și instituțiile religioase au obținut interzicerea cărții au fost descrierile inadecvate ale vieții de apoi și criticile aduse bisericii.

#6. „Amantul doamnei Chatterley”, de D. H. Lawrence

Interzisă în Marea Britanie şi în Statele Unite între 1929 și 1959/1960 şi în Australia între 1929 și 1960, pentru că a fost considerată obscenă, cartea a fost publicată pentru prima dată în Florenţa, în 1928. Doar în 1960 a fost tipărită şi în Marea Britanie. Romanul cuprinde povestea de dragoste dintre doamna Chatterley, o reprezentantă a clasei nobiliare, şi un pădurar, şi conţine câteva scene erotice pentru care a fost considerat indecent.

#7. „Versetele Satanice”, de Salman Rushdie

Comunitatea islamică a considerat că această carte este o blasfemie. A fost interzisă imediat după apariție, în 1988, în multe state islamice: Bangladesh, Egipt, India, Iran, Kenya, Kuweit, Liberia, Malaezia, Papua Noua Guinee, Pakistan, Senegal, Singapore, Sri Lanka, Tanzania şi Thailanda. În Venezuela, se acordau 15 luni de închisoare dacă erai prins citind cartea, în Japonia – o amendă pentru vânzarea versiunii ei în limba engleză, iar în America, două mari librării au refuzat să vândă cartea după ce au primit amenințări cu moartea. Iranul, în 1999, a pus pe capul lui Rushdie o recompensă record de 2,8 milioane de dolari. Ea este valabilă și în prezent. Din fericire, Serviciile Secrete Britanice și FBI au reușit să-l protejeze pe romancier.

#8. „Ulise”, de James Joyce

Interzisă în anii ’30 în Marea Britanie, Statele Unite şi Australia din cauza conţinutului sexual, cartea lui Joyce descrie o zi din viaţa lui Leopold Bloom, existând numeroase aluzii la opera latină Odiseea. Acţiunea se petrece în data de 16 iunie 1904 – ziua în care Joyce a cunoscut-o pe partenera sa, Nora Barnacle – astăzi cunoscută drept Bloomsday. De la apariţie, cartea a atras controverse şi furie şi a fost supusă mai multor procese, fiind considerată obscenă.

#9. „1984”, de George Orwell

Romanul a fost interzis în 1950 de Uniunea Sovietică, Stalin interpretând cartea drept o satiră la adresa regimului său. De-abia din 1990 volumul a fost republicat în Rusia. Şi Statele Unite şi Marea Britanie au fost pe punctul de a interzice cartea în anii ’60. „1984” este o distopie plasată în Oceania, unde societatea se află sub tirania partidului şi a ideologiei totalitare. Provincia Airstrip One se află în conflict perpetuu şi sub controlul dictat de un cerc privilegiat al partidului, care persecută individualismul şi gândirea independentă.

#10. „Frankenstein”, de Mary Shelley

Romanul a apărut prima dată în 1818, fiind publicat anonim. Numele autoarei a apărut de-abia pe coperta celei de-a doua ediţii, publicate în Franţa, în 1823. Cartea spune povestea unui monstru creat în urma unui experiment ştiinţific. Volumul a fost interzis în Africa de Sud în 1955, pentru că a fost considerat obscen şi indecent.

#11. „Abatorul Cinci”, de Kurt Vonnegut

Pentru că este vorba despre război și despre viziunile pe care le are un soldat în timp ce este ținut prizonier într-un abator, America a decis că ar fi mai bine să nu-și lase copiii expuși unor astfel de subiecte, ceea ce a propulsat cartea în listele celor mai controversate cărți.

#12. „Arhipelagul Gulag”, de Aleksandr Soljeniţîn

De la apariţia cărţii şi până după căderea comunismului, opera lui Aleksandr Soljeniţîn a fost interzisă în Rusia, pentru că tratează subiectul sistemului de lagăre de concentrare și muncă silnică sovietică. Este o narațiune bazată pe relatările martorilor și pe propriile experiențe ale autorului ca prizonier într-un lagăr de muncă din Gulag. Cartea a fost scrisă între 1958 și 1968 și publicată în 1973 în Occident. În URSS, a fost publicată în 1990, când politica glasnost a lui Mihail Gorbaciov a permis acest lucru.

#13. „Tropicul Cancerului”, de Henry Miller

Ambele lucrări ale lui Henry Miller au avut de suferit persecuții. Imediat ce fusese scoasă pe piață, în 1934, reprezentantul Curții Supreme din Pennsylvania, Michael Musmanno, a afirmat despre carte că este „o cloacă, un canal, o groapă a putreziciunilor, locul unde s-a adunat toată depravarea umană”. Se pare că oamenii nu au fost pregătiți pentru ceea ce George Orwell avea să numească mai târziu „cea mai importantă carte a anilor 30”.

#14. „Tropicul Capricornului”, de Henry Miller

Câțiva ani de la apariția acestei lucrări povestea s-a repetat. Cartea a fost interzisă în Statele Unite, timp de 30 de ani, până când Curtea Supremă a dat un verdict că nu este un roman obscen. A fost interzisă şi în Turcia, în 1986. Acţiunea se petrece în 1920, în New York şi, deşi e o ficţiune, există elemente din biografia lui Miller care se regăsesc în roman. Povestea cuprinde anii de tensiune cu soţia sa, June Miller şi încercarea de a-şi găsi propria voce ca scriitor.

#15. „Fructele Mâniei”, de John Steinbeck

Deși a câștigat Premiul Pullitzer și în ciuda faptului că a fost aplaudată de mediul literar, cartea a fost interzisă în America, iar populația a pus-o pe foc. Oamenii s-au declarat șocați de descrierile celor sărmani și marginali, descrieri despre care Steinbeck avea să declare mai târziu că au fost niște versiuni „aseptizate” față de ceea ce se întâmplă cu adevărat în aceste pături sociale.

#16. „1001 de nopţi. Poveşti arabe”

Poveştile au fost interzise în SUA în 1873, fiind considerate imorale. În 2010, mai mulţi avocaţi din Egipt au cerut interzicerea antologiei, tot pe considerente imorale, dar Uniunea Scriitorilor a reuşit să respingă această idee.

#17. „Decameronul”, de Giovanni Boccaccio

Și lucrări destul de vechi au avut de suferit până nu demult. În secolul al XIX-lea, cartea a fost interzisă în Statele Unite, sub o lege anti-obscenitate, fiind considerată obscenă, nepotrivită şi indecentă. „Decameronul” este o colecție de 100 de povestiri, scrisă în secolul al XIV-lea, de italianul Giovanni Boccaccio. Volumul este o alegorie medievală, tema esenţială fiind iubirea, cu toate nuanţele ei, de la comedie la tragedie.

#18. „Minunata Lume Nouă”, de Aldous Huxley

Cartea lui Huxley a apărut în 1932. Din cauza controversatei abordări a temei nașterii copiilor, Irlanda a decis că e mai bine s-o scoată de pe rafturi, înainte de inițiativa mai multor state americane de a o tăia din programa școlară. Cauza: „tema negativă” ce răzbate din acest volum.

#19. „Madame Bovary”, de Gustave Flaubert

Din 1856 (anul apariţiei) şi până spre finalul secolului al XIX-lea, cartea a fost interzisă pentru „ofensă adusă moralei publice”. Romanul este povestea Emmei Bovary, soţia unui doctor, care are o relaţie în afara căsniciei. Flaubert, cunoscut pentru pornirea sa de a găsi „le mot juste” creează, fără intenţie, un concept – bovarismul – care înseamnă dorinţa de a scăpa din golul vieţii de provincie.

#20. „De veghe în lanul de secară”, de J.D. Salinger

Poate, una dintre cele mai controversate lucrări, azi ea apare în toate bibliografiile obligatorii. La început a fost interzisă în majoritatea bibliotecilor școlare din America și nu numai din cauza faptului că părinții consideră că limbajul folosit este ofensator și de natură sexuală și pentru că descrie alienarea, prostituția și depresia. De la publicarea sa în 1951 şi până la finalul anilor ’90, cartea a fost interzisă în mai multe state americane, detractorii lui Salinger susţinând că romanul este imoral şi sexist. Romanul a devenit popular în rândul cititorilor adolescenţi pentru discursul despre confuzie, teamă, alienare şi revoltă. A fost tradus în toate limbile importante şi vinde anual 250.000 de copii. Protagonistul cărţii, Holden Caulfield, a devenit simbolul revoltei adolescentine.

#21. „Moarte la Veneţia”, de Thomas Mann

Interzisă în Germania nazistă, cartea, care este foarte intertextuală, spune povestea unui scriitor ce suferă de blocajul scriitorului şi se eliberează de-abia când vizitează Veneţia, unde devine obsedat de frumuseţea unui adolescent. Deşi nu intră în legătură cu acesta, imaginea lui îl urmăreşte. Scriitorul se îmbolnăveşte de holeră şi moare la Veneţia.

#22. „Aventurile lui Huckleberry Finn”, de Mark Twain

Lucrarea, azi extrem de populară în bibliografiile școlare, a fost interzisă din cauza limbajului argotic și pentru că în carte, negrii erau numiți „cioroi”. „Un gunoi dintre cele mai veritabile [..] o carte mai potrivită pentru marginali și proscriși, decât pentru oamenii inteligenți și respectabili.” Mark Twain a fost sfătuit să se lase de scris, „dacă nu are ceva mai bun de oferit copiilor noștri cu minte inocentă”. Twain a ripostat spunând: „Cenzura e ca și cum i-ai spune unui om că nu are voie să mănânce friptură doar pentru că un bebeluș nu o poate mesteca”. În 1998, niște părinți din Tempe, Arizona, au dat în judecată școala acelui oraș, pentru că a pus pe lista de lecturi obligatorii această carte. Cazul a ajuns până la curtea supremă. Părinții au pierdut.

#23. „Hamlet”, de William Shakespeare

Hamlet este, cu siguranță, una dintre cele mai cunoscute piese de teatru din lume și, evident, cea mai cunoscută piesă a lui William Shakespeare. Ea prezintă răzbunarea prinţului Hamlet, care află că unchiul său, Claudiu, l-a omorât pe tatăl său pentru a-i lua tronul şi soţia. Piesa explorează şi trădarea, incestul, corupţia şi nebunia, fiind cea mai influentă tragedie din literatura engleză. Cu toate acestea, piesa a fost interzisă în Rusia stalinistă (1922-1953), drama lui Hamlet fiind considerată incompatibilă cu regimul stalinist. În 1989, Israelul a interzis piesa în taberele de detenţie palestiniene. Pasaje din piesă au fost cenzurate de-a lungul timpului şi în Marea Britanie.