Ludmila Pașcanean: Trebuie să credem că orice întâmplare are un sens în viața noastră

Ludmila este studentă la Masterat, Economie și Finanțe la Institutul de Studii Economice, Universitatea Charles din Praga, Republica Cehă. În timpul liber îi place să citească o carte interesantă, să privească un film captivant sau să-l petreacă cu prietenii la ceai sau jucând board games.

De ce ai ales să-ți continui studiile în afara țării?

Am o experiență de 17 ani în sistemul educațional din Moldova: 12 ani de școală și 5 ani de Universitate (Licență și Masterat). Sentimentul după absolvire era de tristețe, pentru faptul că nu pot spune cu mândrie că am un Masterat, pentru că acesta a trecut prea ușor, fără a lăsa senzația că am acumulat cunoștințe și abilități noi. Și anume aceasta îmi doream: să fiu expusă unor idei noi, unui mediu internațional, să descopăr alte viziuni și perspective, să simt efortul de a învăța și să dezvolt obișnuințe noi.

Ce diferențiază sistemul educațional din Cehia de cel de la noi?

Principala diferență este atitudinea față de procesul educațional, atât a studenților, cât și a profesorilor. Scopul este de a acumula cunoștințe și de a dezvolta capacități. Sunt câteva idei care nu necesită bani, doar dorință și pot fi implementate în Moldova: de a explica utilitatea cursului predat, de a oferi mai multe teme pentru acasă (cum ar fi proiecte, eseuri etc.), de înlocuit repovestirea materialului la seminar cu discuții, dezbateri sau exerciții, de a utiliza platforme online pentru cursuri. Și foarte important cred eu: de a evita dictarea conspectelor și optarea pentru niște discuții, prezentări.

Care au fost principalele provocări pe care le-ai întâmpinat, odată ce ai ajuns peste hotare și cum le-ai făcut față?

Voi spune o minciună dacă zic că a fost ușor. Primul an la IES a fost unul intens și destul de dificil și atunci nu o dată mă gândeam dacă am nevoie de aceste studii. Acum, după doi ani, pot spune cu siguranță că a meritat tot efortul depus. Un ajutor enorm au fost studenții din Moldova din alte generații de studii, ei deja fiind trecuți prin experiențele pe care noi abia le confruntam și veneau cu sfaturi, materiale, susținere.

Ai regretat vreodată că ai plecat din țară?

Majoritatea studenților din Praga, pe care îi cunosc, au făcut o alegere optând pentru studii și au cedat la ceva: la un loc de muncă bun, la părinți, prieteni, logodnici, soți. În diferite momente aveam dubii dacă am făcut alegerea corectă, dar susținerea familiei și a prietenilor mă motivau să continui drumul ales. Cred că nu trebuie să avem regrete, trebuie să credem că orice întâmplare are un sens în viața noastră, chiar dacă la moment nu sesizăm care este acesta.

Ce te-a determinat să aplici drept mentor pentru o nouă generație de studenți moldoveni?

Mi-a plăcut mult ideea de mentorat, pentru că știu ce înseamnă să fii confuz la început de studii și pentru că știu cât de mult contează susținerea din partea studenților din alte generații. Câteodată ai nevoie pur și simplu să povestești emoțiile pe care le trăiești cuiva care te va înțelege, pentru că a trecut și el/ea prin aceasta. Aș vrea să pot ajuta noii studenți, să nu se simtă singuri, să știe că pot conta pe cineva.

În Moldova programele de mentorat sunt încă într-o fază incipientă. În opinia ta, cât de mult contează disponibilitatea unui mentor pentru dezvoltarea personală și profesională a unui individ?

Consider că disponibilitatea unui mentor este un element de bază pentru succesul programului. În același timp aceasta nu înseamnă că mentorul trebuie să fie online 24/7, dar să găsească timp și dorință de a răspunde fără mari întârzieri și să vină cu sfaturi utile.

Care crezi că este rolul studențimii moldovenești, care a luat drumul străinătăților în dezvoltarea Republicii Moldova?

Potențialul Moldovei se află în resursele sale umane, iar studenții plecați reprezintă aceste resurse, care trebuie valorificate. Studenții au rolul de a prelua experiența, capacitățile, cunoștințele, percepțiile din țara gazdă și de a veni cu o viziune și perspectivă nouă asupra proceselor din Republica Moldova, chiar și la distanță prin implicare virtuală. Și desigur, studenții au rolul de a crea și promova imaginea Moldovei, de a crea contacte internaționale, devenind puncte de referință pentru instituțiile din țară.

Deseori, cei care pleacă peste hotare sunt acuzați de lipsă de patriotism. Ce înseamnă a fi patriot pentru tine?

A fi patriot, pentru mine, înseamnă să-ți iubești țara și să contribui măcar un pic la dezvoltarea ei, la promovarea unei imagini frumoase a Patriei sau/și la oferirea unui ajutor cetățenilor din țară. Acest lucru nu contează dacă ești în țară sau în afara ei, ci de atitudinea și disponibilitatea de implicare. Dacă ești plecat nu înseamnă că îți uiți țara, ba din contra, la distanță dorul se intensifică și respectiv dorința de a face ceva pentru Moldova crește.

Care sunt prognozele tale referitor la perspectivele Republicii Moldova?

Vreau să fiu optimistă și să spun că Moldova are perspective de dezvoltare, atât timp cât vom avea persoane cărora le pasă nu doar de interesele personale, dar și de bunăstarea țării, astfel, vor fi dezvoltate valori și atitudini corespunzătoare cu scopurile propuse la nivel de guvernare.

Te-ai gândit vreodată să revii acasă? Ce ar trebui să se schimbe acasă pentru ca să faci acest pas?

Revin acasă, având speranța că voi avea posibilitatea să valorific în Moldova experiența acumulată în Cehia și să pot contribui la dezvoltarea programelor din țară.

Mai multe detalii despre programul de mentorat MentorMe poți citi aici sau pe pagina de Facebook a programului.