Cristina Nacu este gata să ofere mentorat tinerilor care urmează să-și facă studiile în Italia

Cristina activează de mai bine de jumătate de an în cadrul Biroului Migraţie şi Azil al Ministerului Afacerilor Interne, unde încearcă să aplice cunoştintele şi experienţa acumulate pe parcursul celor trei ani de studenție la Universitatea de Studii din Bergamo, Italia, facultatea – Ştiinţe ale Comunicării. În același timp tânără își finisează masterul în Drepturile Omului şi Etica Cooperării Internaționale, la aceeași universitate.

De ce ai ales să-ți continui studiile în afara țării?

În cazul meu aş putea spune ca a ales destinul pentru mine… Deși aveam o medie înalta am reușit sa devin studentă a unei Universități din țară doar prin contract, astfel, am ales calea străinătății. Primii patru au fost ani grei şi întunecoși în care lucram foarte mult, eram fără prieteni, fără acte, fără drepturi… dar anume această perioadă m-a ajutat să înțeleg rolul unei facultăți în viața fiecăruia dintre noi şi m-a determinat să-mi continui studiile acolo.

Ce diferențiază sistemul educațional din Italia de cel de la noi?

#1. Cel mai important e că nu există nici măcar gând ascuns cu privire la mituirea profesorilor, studenții sunt conștienți de faptul că viața lor depinde în mare măsură de
cunoștințele absorbite în timpul facultății și credeți-mă e o satisfacție nebună să știi că fiecare notă e a ta, muncită, nedormită, transpirată, și bine meritată.

#2. Nu se aplică divizarea studenților în „buni” și „răi”. Sunt toți studenți egali care azi pot lua note mari pentru că s-au pregătit bine și ziua următoare aceeași studenți i-au note mici dacă nu și-au pregătit temele.

#3. Parcursul universitar şi-l construiește studentul împreună cu facultatea, adică 10-20% din materii sunt alegeri libere, la discreția fiecărui student în parte.

#4. Taxele universitare variază în dependență de venitul anual al studentului, iar dacă reușești să obții o medie înaltă la examene ești scutit de taxe, primești o odaie în căminul studențesc, ai prânzul gratuit și o bursă decentă – lucruri fundamentale pentru un student.

Care au fost principalele provocări pe care le-ai întâmpinat odată ajunsă în Italia și cum le-ai făcut față?

Chiar dacă locuiam acolo de mai mulți ani dificultățile au fost multe…o altă birocrație, o altă mentalitate, un alt mod de organizare a cursurilor, a orarului, a examenelor.

Ai regretat vreodată că ai plecat din țară?

De foarte multe ori… Viața peste hotare nu e atât de roz cum pare de acasă – invidie, etichetare, rasism, discriminare sunt factorii cu care te confrunți aproape zilnic.

Ce te-a determinat să aplici drept mentor pentru o nouă generație de studenți moldoveni?

Dorința de a încuraja „bobocii” şi de ai ajuta să înțeleagă cât de simplă, bogată și frumoasă poate fi experiența de a absolvi o facultate în străinătate, iar vârsta, relațiile, background-ul (rural/urban) sunt lucruri secundare, tot ce contează e să vrei cu adevărat asta și să pui mult suflet acolo.

Vreau să menționez că nu mi-a fost ușor printre străini, fără rude, fără nici un ajutor, cu facultatea făcuta ne la timpul ei, când întemeiasem deja o familie și cu venirea pe lume a dulceții noastre la doar trei luni după admiterea la universitate. Toate astea nu au reușit însă să mă împiedice să termin bine facultatea și să obțin o bursă de studii europeană.

În Moldova programele de mentorat sunt încă într-o fază incipientă. În opinia ta, cât de mult contează disponibilitatea unui mentor pentru dezvoltarea personală și profesională a unui individ ?

Programul de mentorat e o inițiativă foarte reușită deoarece un student cu o viziune clară, cu răspuns la orice întrebare și bine informat începe deja cu dreptul facultatea. În rest, totul depinde de atitudinea, efortul și determinarea fiecărui student în parte.

Care crezi că este rolul studențimii moldovenești care a luat drumul străinătăților în dezvoltarea Republicii Moldova?

Sunt de părerea că o facultate făcută în străinătate are prețul ei, deoarece are drept misiune formarea cetățenilor responsabili, cu o identitate puternică, dezvoltarea unei gândiri critice, construirea unei personalități conștiente de propriile drepturi şi obligații şi abia după, formarea viitorilor angajați. Republica Moldova, pentru prosperare şi dezvoltare, are nevoie de astfel de persoane, care pe lângă profesionalism să dea dovadă de demnitate, să analizeze, să gândească critic, să-şi poată exprima opinia, să-şi cunoască drepturile şi să lupte pentru respectarea lor.

Deseori cei care pleacă peste hotare sunt acuzați de lipsa de patriotism. Ce înseamnă a fi patriot pentru tine?

Nu cred ca acuzația e bine fondată. Din experiența personală știu cum îți curg lacrimile ori de câte ori te întâlnești cu persoane dragi ție, cum ţi se sfâșie sufletul la gândul că pleci departe de ele, cum îți bate inima atunci când îți auzi graiul, cum îți pulsează sângele prin vene când vezi concetățenii tăi încinși într-o horă, cu câta speranță şi încredere mergi la secția de votare, chiar dacă asta se afla la sute de kilometri distanță.

Care sunt prognozele tale referitor la perspectivele Republicii Moldova ?

Eu vreau să cred că lucrurile se vor schimba. După o absență de 9 ani am remarcat multe schimbări pozitive, dar multe sunt încă cele ce necesită o reformă şi o restructurare totală.

Te-ai gândit vreodată să revii acasă? Ce ar trebui să se schimbe acasă pentru ca să faci acest pas?

Am revenit acasă acum un an şi știu că foarte mulți sunt cei care vor să o facă dar ezită din lipsa unei siguranțe minime din partea statului, siguranța unui salariu stabil şi decent care le va permite să trăiască şi nu doar să supraviețuiască. În plus oamenilor le e teamă, teamă să lupte pentru dreptate, căci fără bani şi relații riscă să nu o mai vadă, teamă să meargă la medic, căci nu știu cât aceștia au plătit postul, teamă sa se alimenteze, căci nu știu sigur cine vinde și ce vinde.

Mai multe detalii despre programul de mentorat MentorMe poți citi aici sau pe pagina de Facebook a programului.