Fiecare om iubește ceva în această lume. Unii sunt pasionați de sport, alții au o dragoste aparte pentru cănuțe, iar unii privesc din nou și din nou serialele ori filmele preferate. Desigur că în această lume plină de posibilități există și cei care au o atracție specială față de „două coperte lipite care cuprind paginile aceluiași destin”. Prin urmare, într-un moment din viața fiecărui/fiecărei iubitor/iubitoare de lectură apare acea clipă când își dorește să dețină propria bibliotecă de acasă, și nu una oarecare, dar specifică preferințelor lui/ei.
Într-o serie de materiale cu popularul hashtag #citescdecisuntsexy*, am hotărât să vă facem cunoștință cu diversele colecții de cărți deosebite și cu istorii speciale deținute de către tinerii și tinerele noștri/noastre. Astfel, vă facem cunoștință cu prima protagonistă a acestui proiect Alina Gîrneț, manageră la #diez și o iubitoare de cărți procurate din călătoriile sale.
Rămâneți în continuare cu noi și aflați istorie ei.
Capitolul 1
– Începutul –
Nu poate zice că pasiunea pentru citit are o dată de început, căci încă din copilărie mereu i-a fost prezentată cu sensul de trebuință. „Prima provocare pe care o țin minte bine este cititul la viteză care ne era măsurat în clasele primare. Pentru că e o activitate competitivă, nu sunt sigură că îmi provoca plăcere pe atunci; nu primesc deloc plăcere din competiții. Cu toate acestea, pe măsură ce am crescut, relația mea cu cărțile s-a schimbat”, a afirmat Alina Gîrneț.
A avut mai multe faze în care i-au plăcut diverse genuri: faza „Sherlock Holmes”, faza „Agatha Christie”, faza „tot ce e clasic străin”.
„Când încă nu cunoști ce-ți place să citești, cred că e important să citești tot sau măcar cât mai mult din tot”.
Nu mai ține minte prima carte citită. Probabil era ceva la grădiniță, iar emoțiile erau cu siguranță legate de abilitatea de a citi, de viteză, după cum a menționat, și nu se refereau la subiect sau la mesajul din spatele acestuia. „De asta și cred că influența primei cărți probabil e un pic exagerată. Sunt mai importante, din punctul meu de vedere, cărțile citite conștient, chiar dacă se întâmplă mai târziu pe parcursul vieții”, menționează Alina.
Îi place să aibă o bibliotecă fizică, deși cu timpul a înțeles că deținerea unei cărți înseamnă să o fi citit. De asta, pe lângă cărțile fizice, are și un Kindle, cu care poate accesa titluri de cărți din diferite țări în orice moment își dorește. „Totuși, să ai cărți acasă e o chestiune simbolică, de asta eu valorez mai mult lista de cărți de pe Goodreads de pe raftul celor citite și mai ales pe cele la care am avut dorință și energie să las recenzii.”
Capitolul 2
– Cărți cumpărate cu intenție –
„Oamenii care citesc își stimulează creativitatea, curiozitatea, debitul verbal, abilitatea de analiză. Cititul nu e neapărat pentru a povesti în discuțiile cu prietenii scenariul cărții. E pentru a aduna puncte de vedere noi, pentru a cunoaște noi lumi, pentru concluziile pe care le poți face, pentru ideile care te-au uimit și scos din confort. Respectiv, un om care citește e un om care ar trebui să le aibă pe toate acestea.”
Ne-a povestit despre cum a început să cumpere cărți cu intenție. „În liceu, citeam ce era la bibliotecă, la facultate, citeam din biblioteca fratelui meu. Tocmai pe la 23 de ani, când îmi făceam masteratul în Ungaria, am început să cumpăr cărți cu intenție. S-a datorat și programului de studiu care cuprindea o serie de recomandări de literatură regională (Europa Centrală), dar treptat am început să simt curiozitate față de a citi cărți dintr-o anumită țară sau despre o anumită perioadă specifică. Așa a apărut ideea de a cumpăra cărți ale autorilor locali din țările în care călătoresc, pentru că simt că astfel pot înțelege mai bine specificul local, problemele societale, preocupările autorilor de acolo.”
Împreună cu cele de pe Kindle deține peste 100 de cărți, însă nu crede că numărul acesta contează foarte mult. Deși își setează anual o limită de cărți pe care vrea să le citească, nu ajunge mereu la țintă, iar asta este ok pentru ea, pentru că e important ca procesul de lectură să fie voluntar și să nu devină o povară, să se întâmple în momentele de curiozitate maximă față de un subiect; atunci crede că găsești și timpul, și energia necesară.
„De câțiva ani încerc să cumpăr cărți ale autorilor locali/autoarelor locale atunci când călătoresc. Astfel, până acum am reușit să aflu mai multe despre Norvegia, Portugalia, Turcia, Nepal, Dominica, Ungaria, Polonia, Cehia, Spania prin intermediul autorilor și autoarelor din aceste țări.”
În funcție de timpul pe care-l deține pentru cercetare, Alina poate să încerce să caute autori și autoare mai puțin cunoscuți/cunoscute, mai ales în țările din care provin autori și autoare celebri/celebre în lume și pe care posibil i-a/le-a citit anterior. „Acest obicei nu doar că-ți spune multe despre țară, dar și despre modul de gândire a textelor și cum specificul cultural, social sau politic din țara respectivă influențează și literatura locală, gradul de fantezie, preocupările generale. Sunt interesante și detaliile mici așa cum sunt numele personajelor, adresările, dacă autorul pune accent pe descrierea fizică, pe aspect sau dacă se concentrează mai mult pe acțiune sau pe desfășurarea detaliilor spirituale.”
Astfel, cel mai mult îi place să înțeleagă dacă se face aluzie la regimul politic, chiar dacă povestea pare să fie despre altceva, și dacă se face această aluzie, atunci o interesează care este scopul și cum conturează întreaga poveste. „E un proces interesant să analizezi o carte în acest fel. Spre exemplu, când îmi amintesc de Sátántangó (László Krasznahorkai, Ungaria), îmi vine în minte murdăria, nămolul dintr-un sat unguresc mahmur și critica profundă despre cât de nefolositoare e speranța. Când mă gândesc la «Animalul inimii» (Herta Müller, România), mă gândesc la o Românie în alb-negru, cu pete ocazionale de culoarea prunelor, cu motivul foarfecii sau cu cel al degetelor tăiate – prezente în amintirile din copilărie ale naratoarei. «Foamea» (Knut Hamsun) îmi amintește de osul crud pe care protagonistul romanului îl roade într-una dintre zile în lupta nesfârșită cu foamea și de voma ce a urmat după. Paradoxal, își găsește norocul la finalul istoriei și chiar dacă nu-și atinge țelul de a fi un jurnalist de succes, măcar și-l atinge pe cel de a avea un stomac plin.”
Îi sunt dragi cărțile pe care le-a citit cu creionașul și pe care, atunci când șterge praful, le mai răsfoiește ca să vadă ce a crezut acum doi-trei ani că era important de subliniat. „Îmi este drag tot ce am cumpărat în perioada studenției din librăria Massolit din Budapesta. De acolo am luat The Unbearable Lightness of Being a lui Kundera, câteva nuvele de-ale lui Bohumil Hrabal, Sátántangó a lui László Krasznahorkai, «Regele alb» de György Dragomán, romane de-ale Magdei Szabó, care mi-au conturat ideea de literatură din Europa Centrală, deși recunosc că ale mele cunoștințe sunt limitate de faptul că pot să citesc doar autorii și autoarele traduși/traduse în engleză.”
De asemenea, îi este dragă intenția de a-și îmbogăți rafturile cu literatură scrisă de femei, așa cum sunt: Svetlana Alexievici, Elif Shafak, Lídia Jorge, Margaret Atwood, Maya Angelou, Tatiana Țîbuleac, Herta Müller și Magda Szabó.
„Așa cum ziceam înainte, îmi place să citesc în ambele formate – fizic și electronic. E o plăcere aparte să cumperi o carte tipărită, mai ales din librăriile cu cărți vechi, știind că o anumită carte a trecut anterior prin mâinile altcuiva. O plăcere la fel de specială este și de a putea accesa cărți oricând cu doar câteva clickuri. Cred că anume din acest motiv îmi place și cititul pe Kindle. Plus, este și posibilitatea de a face notițe ușor și de a le extrage simplu pe orice platformă și dispozitiv.”
„E pur și simplu fascinant cum de la țară la țară, dar și de la autor la autor se schimbă motivele, simbolurile, decorul și accentele” – Alina Gîrneț.
Capitolul 3
– De ce trebuie să citim? –
Alina precizează că este important ca oricine să citească la orice vârstă. „E o preocupare intelectuală plăcută și e un mod discret de a-ți pune întrebări noi, de a afla diverse perspective fără să socializezi cu alți oameni. E o discuție cu cineva pe care nu-l cunoști – autorul sau autoarea – pe un subiect propus de acesta/aceasta, însă care te provoacă să călătorești mintal în alte dimensiuni, culturi, probleme. Cititul are multe avantaje, în special când ai o profesie legată de scris sau comunicare. Cititul în limba pe care o înveți sau pe care nu vrei să o uiți, în afara de cea nativă, îți ține vocabularul antrenat, viu și cu siguranță o să ai mult mai puține momente de bâlbâială în discuțiile publice sau cu prietenii. E minunată și accesibilitatea spre atâtea titluri, mai ales pe fundalul dezvoltării cărților online sau audio. Poți să găsești atâtea cărți, genuri, autori și autoare, subiecte – e pur și simplu minunat!”
Totodată, cărțile, în opinia Alinei, te învață să asculți. „Pentru că asta faci atunci când citești. E un fel de ascultare tăcută a ce are de spus cineva despre ceva. După asta decizi ce faci cu toată informația, ce păstrezi, ce uiți, însă răbdarea cu care asculți citind te duce până la finalul cărții.”
Întrebată ce planifică să procure în următorul timp, Alina a menționat că: „Următoarele cărți vor fi cu siguranță din următoarele țări pe care le voi vizita”.
* Hashtagul a fost împrumutat, acesta se află în formă liberă de utilizare pentru toți doritorii.
Dar voi, ce bibliotecă „cu intenție” aveți acasă? 🤔
