Este cunoscut faptul că în ultimii 20 de ani tot mai mulți moldoveni emigrează în căutarea unui trai mai bun. Totuși, emigrarea reprezintă un proces destul de greu, în special știind că ajungând într-o țară străină, te vei simți și tu străin(ă). În acest articol vă povestim istoria Iulianei Danii, o tânără de 29 de ani, originară din raionul Drochia, care de mai bine de 10 ani locuiește în Italia. Aceasta ne-a povestit despre provocările prin care a trecut dar și despre cum a reușit să își publice teza de licență într-o revistă portugheză.
Legătura Iulianei cu Italia începe în anul 2002, atunci când mama ei a decis să plece, ca mulți alți părinți care îți doresc un viitor mai bun pentru copiii lor. Peste puțin timp a plecat și tatăl ei, iar după ce a absolvit clasa a IX-a a emigrat și ea împreună cu fratele său.
Ajunsă acolo, s-a înscris la liceu, a cărui profil era limbi străine pentru a putea urma o universitate după absolvire. „Mie nu îmi plăcea. Eu nu vorbeam italiană, practic deloc, iar acolo învățam latina, spaniola și engleza. În Moldova am învățat franceza”, povestește Iuliana.
„La liceu mă simțeam străină”
Iuliana își amintește că la liceu i-a fost foarte greu. Încă din primele zile nu i-a plăcut acolo. „ La liceu mă simțeam străină. Chiar și profesorii mă priveau diferit. Eram într-o clasă de fete și erau din familii bogate și se uitau la mine ca la o străină. În primul an de liceu am avut o situație mai puțin plăcută. Trebuia să organizăm o festivitate de Revelion. În Italia, la astfel de sărbători se cumpăr un panettone (produs de panificație, similar cozonacului, specific bucătăriei italiene). Trebuia să adunăm bani pentru a-l cumpăra. Mie mi-au spus că dacă nu voi aduce 15 cenți, nu voi mânca. Și am început să plâng”, spune tânăra.
„Mulți italieni spuneau că nu voi reuși”
După doi ani de liceu a decis să renunțe și să își continue studiile la o școală profesională, calificându-se ca tehnician dentar. Își dorea să urmeze această meserie încă din copilărie.
Când era în Moldova, de la vârsta de 11 ani a început să poarte aparat dentar. „Îmi amintesc cum plecam la Chișinău singură la dentist și de doamna care îmi activa aparatul dentar. Am niște amintiri foarte frumoase din acea perioadă. Eu îi spuneam că atunci când voi fi mare, voi face meseria ei, pentru că-mi place. Eram foarte curioasă”, povestește Iuliana plină de entuziasm.
Tânăra spune că oamenii de acolo nu au încurajat-o. „Mulți italieni, prieteni ai părinților, spuneau că este foarte greu să mergi să înveți la medicină sau să îți găsești un loc de muncă, aici, în Italia. Mai ales fiind un străin/o străină.” Primind susținere din partea părinților, Iuliana, totuși, a studiat timp de cinci ani la școala profesională. Spune că atunci când a plecat la școala profesională, a fost diferit. „Acolo erau studenți din mai multe țări, printre care și din Moldova. Cu profesorii interacționam bine. Chiar și acum țin legătura cu unii dintre ei, cu care suntem și prieteni.”
După cinci ani a susținut examenul de stat și a avut posibilitatea să studieze stomatologie la o universitate din Portugalia. Inițial nu era foarte încrezută, însă s-a gândit să învețe un an să vadă dacă se va simți bine. În caz contrar, era pregătită să se întoarcă în Italia.
Spre fericirea ei, Iuliana a stat șase ani în Portugalia și a absolvit universitatea în iulie 2021, calificându-se ca medică stomatologă.
Publicarea tezei de absolvire într-o revistă din Portugalia
Ca la oricare altă universitate, pentru a absolvi, tânăra a început să scrie o teză de licență. Subiectul pe care și l-a ales era despre aparate dentare. „La universitate nu prea am studiat acest domeniu și m-am gândit că ar fi un motiv bun pentru a-l explora. Am avut o profesoară care era considerată cea mai exigentă de la universitate. Ea a văzut că mie îmi place ortodonția și că aș vrea să muncesc în această sferă și mi-a propus să trimitem teza la o revistă specializată, după ce va fi finalizată”, precizează Iuliana.
Își amintește cât de mult a lucrat la ea și spune cu amuzament că uneori profesoara o telefona chiar și noaptea să îi spună unde a greșit sau ce ar putea îmbunătăți.
După ce teza a fost scrisă, în iulie 2021, a expediat-o revistei „RevSALUS”. Prin ianuarie 2022 editorii revistei i-au zis că au analizat lucrarea ei și că este acceptată. „A urmat un proces de mici modificări pentru standardele revistei și traducerea în limba engleză. Pe 24 august mi-au zis că articolul este gata pentru publicare”, precizează plină de entuziasm Iuliana.
„Nimic nu este greu, dacă îți dorești să faci acest lucru”
Tânăra a revenit în Italia și spune că a reușit să se integreze bine în această țară, deoarece nu i-a fost frică atunci când i s-a zis că este o străină. Potrivit ei, în străinătate, dar și acasă, trebuie să ai tărie de caracter și atunci când ți se zice „nu”, tu oricum să continui.
„Nimic nu este greu, dacă îți dorești să faci acest lucru. Eu sunt o persoană care știe să bată la uși și o visătoare. Nu înseamnă că dacă tu îmi spui că nu voi reuși, așa și se va întâmpla. Eu știu că dacă am capacități și pot, voi încerca”, spune aceasta.
Despre (ne)dorința de a reveni în Moldova
Ultima dată Iuliana a fost în Moldova în anul 2019. Spune că spre deosebire de țările din Uniunea Europeană, aici totul este diferit. „Parcă îmi pare că ceva lipsește, în special în atitudinea oamenilor. Îmi pare foarte rău și când spun asta am piele de găină, însă nu știu dacă aș reuși în Moldova, așa cum am reușit aici.
Nu cred că m-aș întoarce. Mi-ar fi foarte greu.”