„Am revenit fiindcă vreau să fac o schimbare în Moldova.” Mihaela Fedoseev, despre studiile în Țările de Jos și despre activitatea profesională de acasă

Visul de a deveni diplomată a ghidat-o pe Mihaela în decizia de a alege să cerceteze funcționalitatea Uniunii Europene. Cu toate acestea, tânăra spune că decizia de a face studiile de licență în Regatul Țărilor de Jos a fost influențată mai mult de o întâmplare fericită. „Cred că într-o oarecare măsură Țările de Jos m-au ales pe mine, pentru că eu, inițial, am optat pentru Marea Britanie ca destinație de studii, dar ulterior, într-o zi de martie, am văzut cât de frumos este orașul Amsterdam și instant m-am ales cu un vis nou – visul de a locui în acest oraș. Am zis că e un semn și că aș putea să îmi îndeplinesc visul prin a merge acolo la studii. După trei ani în Țările de Jos, pot spune cu încredere că este una dintre cele mai reușite alegeri pe care le-am făcut.”

Unul dintre cele mai performante sisteme de învățământ din lume

Țările de Jos oferă multe din punct de vedere academic datorită sistemului educațional performant. Mihaela menționează că țara are unul dintre cele mai dezvoltate sisteme de învățământ din întreaga lume, lucru de care s-a convins odată ajunsă în mediul academic local. „Sistemul neerlandez se diferențiază de celelalte. Anul este împărțit în blocuri care durează două luni, fiecare având minimum două materii, ceea ce înseamnă că o dată la două luni noi aveam examene. Plusul e că nu ajungi să te plictisești învățând aceeași materie timp de șase luni sau chiar un an. Pe de altă parte, în aceste șapte săptămâni noi învățam de fapt aceeași cantitate ca și studenții care studiază materia pe un termen mai îndelungat, deci volumul de informații era exorbitant. Sistemul de învățământ al tipului de universitate pe care l-am făcut eu se focusa pe studiul individual cu self-research, analize și cărți întregi de citit.”

Tânăra ne spune că din aceste motive unii studenți și unele studente au nevoie de mai mult timp pentru adaptare la acest sistem de învățare. „Cred că asta este una dintre diferențele majore între sistemul universitar neerlandez și altele în care profesorul sau profesoara predă totul, iar studenții (studentele) iau notițe ca ulterior să învețe pe de rost. Aici, profesorul sau profesoara doar te îndrumă, iar întreaga muncă o faci singur(ă). Seminarele decurgeau într-o atmosferă lejeră, accentul era pe dezbateri și noi eram încurajați (încurajate) să fim critici (critice), să spunem ce gândim și să punem întrebări. Programul meu este internațional, ceea ce înseamnă că de fiecare dată când dezbăteam o problemă, pe lângă perspectiva profesorului (profesoarei), aveam acces inclusiv la perspectiva unei persoane din Germania, Suedia, Canada, Țările de Jos etc. Această practică m-a ajutat să descopăr și mentalitatea altor culturi.”

Prima asociație a studenților originari din Moldova și munca part-time 

Programul de studii ales de către Mihaela este unul foarte solicitant. Cu toate acestea, tânăra nu se limita la activitatea academică și a încercat să se implice în mai multe activități. „Am luat parte la înființarea primei asociații a studenților originari din Republica Moldova în Regatul Țărilor de Jos (ASRM Țările de Jos), care are scopul de a-i conecta pe cei care sunt la început de drum și de a face schimb de informații, dar și de a-i face să se simtă mai aproape de casă.”

Totodată, Mihaela mai avea și un job part-time. Tânăra activa în calitate de bonă.

Contrastul dintre explorarea orașului, barierele academice și sociale

Tânăra își amintește cu drag despre prima lună trăită la Amsterdam și despre exclamările de fericire pe care le avea de fiecare dată când rămânea impresionată de clădirea universității, un muzeu nou sau o străduță mai specifică. Mihaela spune despre primele săptămâni în care a făcut cunoștință cu orașul că e probabil cea mai frumoasă etapă a studenției în Țările de Jos. „A fost luna în care zilnic descopeream la pas orașul, am mers la petreceri, am avut primele proiecte și tot atunci s-a pus baza unor prietenii de durată.”

Experiențele frumoase contrastau cu provocările multiple cărora tânăra a trebuit să le facă față. „Am trecut prin multe, de la lipsa unei cazări la bariera de a comunica fluent la universitate într-o engleză academică. În schimb, primele luni nu am simțit dorul de casă probabil pentru că eram foarte încântată să descopăr orașul și să realizez că asta e noua realitate pe care eu o trăiesc, dar și pentru că eram obișnuită în cei patru ani la Iași să stau departe de casă și de oamenii dragi.”

„Am învățat să nu îmi amân planurile doar pentru că plouă”

Mihaela a învățat multe din cultura poporului care a primit-o. „Am învățat să mă bucur de viață, să trăiesc aici și acum, să îmi prioritizez timpul liber și să nu uit la final de zi să îmi văd prietenii și prietenele la o bere undeva pe iarbă. Am învățat să nu îmi amân planurile doar pentru că plouă, pentru că s-ar putea să plouă zilnic următoarele câteva luni. Și nu în ultimul rând, țara care m-a găzduit m-a învățat să mă bucur de soare și să profit de vremea bună.”

„De la distanță, Moldova se vede mult mai frumoasă decât o văd cei de acasă”

Cu siguranță, chiar dacă ne identificăm 100 % cu o țară nouă, nu putem neglija sentimentele puternice pe care le avem în raport cu tot ce înseamnă „acasă”. Dorul, ca umbra, de altfel, ne urmărește oriunde ajung razele solare. „De la distanță, Moldova se vede mult mai frumoasă decât o văd cei de acasă. Acest lucru probabil se datorează dorului și nostalgiei prin intermediul cărora vedem noi Moldova.”

Mihaela menționează că mereu a ținut pulsul evenimentelor de acasă citind știri, informându-se din surse veridice, discutând cu oamenii dragi. „Mi-am pus și prioritatea ca în fiecare vară să revin acasă pentru a cunoaște mai bine sistemele locale. Mereu am ales să fac stagiile de practică în Moldova. Într-o vară am făcut stagii la Ministerul de Externe și Integrării Europene, la Institutul pentru Politici și Reforme Europene, la președinție.” Tânăra mereu era curioasă să cunoască cum funcționează instituțiile de stat și organizațiile societății civile.

Stagii remunerate și egalitate orizontală

Tinerii și tinerele din Moldova care studiază peste hotare ar fi interesați și interesate să se întoarcă acasă dacă ar fi informați despre oportunitățile pe care le pot avea în Moldova. Mihaela este sigură că, deși sunt multe lucruri la care trebuie de lucrat în legătură cu mediul profesional, prima etapă, pentru a trăi într-o societate mai bună, este să ne implicăm în această schimbare.

„Nu cred că există un mediu profesional ideal, dar cu siguranță putem schimba unele aspecte: 
# mai multe stagii remunerate cu oportunitatea de angajare în aceeași instituție;
# organizarea team building-urilor și a activităților care ar uni echipa, pentru că este extrem de important nu doar locul unde lucrezi, ci și oamenii pe care îi ai în jurul tău;
# existența, în instituții, a unei egalități ierarhice orizontale și nu verticale, așa cum deseori se întâmplă aici acasă.

De asemenea, Mihaela menționează că angajatorii pot contribui la sporirea interesului tinerilor și tinerelor de a se reîntoarce în Moldova. „Cred că, în primul rând, ar trebui să accepte tinerii și tinerele la lucru și să le ofere încredere. De multe ori, angajații tineri au idei faine, au ceva de spus, dar sunt neglijați din lipsa experienței. E simplu – noi avem nevoie de un loc de muncă unde să fim tratați egal, implicați activ și unde să ni se ofere libertatea de a ne exprima opiniile.”

„Schimbarea vine în primul rând de la noi”

Sunt numeroase practici pe care le-am putea „fura” din Regatul Țărilor de Jos, începând cu infrastructura transportului public și finalizând cu sistemul educațional. Tânăra susține că avem nevoie de bune practici în toate domeniile și suntem norocoși să putem observa lucrurile care funcționează în țările vestice, pentru ca ulterior să le implementăm în Moldova. Totodată, Mihaela atenționează că nicio politică nu va funcționa dacă societatea nu va fi deschisă să accepte schimbările.

„Noi mergem în afară și rămânem perplecși de cum sunt oamenii de acolo, dar ce ne costă pe noi, de exemplu, să zâmbim oamenilor de pe stradă, să fim politicoși, să salutăm șoferul (șofera) sau taxatoarea (taxatorul) atunci când intrăm în transport? Ce ne costă pe noi să fim toleranți, să nu discriminăm, să îi facem pe cei din jurul nostru, indiferent de religie, naționalitate, orientare sexuală, să se simtă liberi și să conviețuim în aceeași mică societate? Aveam nevoie neapărat de politici în acest sens? Nu cred. Neerlandezii nu ezită să facă lucrurile astea. Și cred că de asta o duc atât de bine, pentru că își consumă energia pe lucruri faine, nu pe ură, dispreț și certuri. Și deși la început acest lucru era surprinzător pentru mine, cu încetul am început să simt lipsa lor atunci când reveneam acasă.”

„Am avut întotdeauna dorința de a face o schimbare în Moldova”

Mihaela era sigură că vrea să revină acasă și să facă o schimbare la nivel local, pentru că, menționează ea, e mai împlinitor să contribui cu acțiuni decisive la nivel nivel local, decât să te pierzi în marea de evenimente la nivel internațional.

„Deși am plecat destul de devreme de acasă, am fost întotdeauna conectată cu tot ce se întâmpla aici. Întotdeauna mi-am dorit să revin acasă, dar trebuie să recunosc că nu m-am așteptat că această revenire va fi atât de devreme. Atunci când am luat decizia de a reveni, simțeam că nu pot fi mai utilă într-o altă societate decât acasă. Nu eram sigură că îmi va reuși, dar mie îmi plac provocările.”

Tânăra activează în prezent în calitate de asistentă a Înaltului Consilier UE în Coordonare Strategică și Afaceri Europene în cadrul Administrației Prezidențiale. „Mă bucur că am ocazia să particip deja la schimbarea pe care vreau să o văd în societate. Contribui la bunăstarea țării mele și mă simt norocoasă să lucrez cot la cot cu o echipă mare care are aceleași viziuni, valori europene și nemijlocit același scop. Pot spune că dorința mea într-o oarecare măsură s-a îndeplinit!”

Mihaela nu știe deocamdată ce i-a pregătit viitorul, dar cu mare drag așteaptă toate provocările prin care urmează să treacă. „Nu știu unde voi activa în viitor. Acasă, într-o instituție de stat sau într-o organizație internațională. Sunt o persoană care nu își proiectează planurile de viitor, sunt atât de imprevizibilă și mă implic în diverse proiecte încât s-ar putea să activez într-un cu totul alt domeniu. Sper doar să fac lucrurile care îmi aduc plăcere, să păstrez acest spirit de implicare pe care îl am și să călătoresc în următorii ani mai mult.”

Interviul este realizat în cadrul campaniei Moldova Brain Gain. Prin campania Moldova Brain Gain, #diez și Oficiul Ambasadei Regatului Țărilor de Jos la Chișinău își doresc să reconecteze studenții și studentele care-și fac studiile în universitățile neerlandeze cu potențialul și oportunitățile de acasă, încurajându-i astfel să revină după studii pentru a implementa bunele practici învățate peste hotare contribuind astfel la schimbări pozitive acasă.

N.B.: începând cu anul 2020, țara pe care obișnuiam să o numim Olanda și-a schimbat oficial numele pentru toate limbile. Denumirea oficială în limba română este Regatul Țărilor de Jos, iar Olanda reprezintă doar una dintre cele 12 provincii ale regatului. Limba oficială în Țările de Jos se numește neerlandeză, la fel și populația băștinașă.