(foto) „Sper că, în câțiva ani, generația mea va fi schimbarea.” Evelina Camenșcic, despre studiile la Amsterdam și despre mediul profesional de acasă

Evelina este o tânără foarte ambițioasă, respectiv, încă din clasa XI-a, a început să se documenteze pentru ca, într-un final, să fie înmatriculată la o universitate care să-i descopere potențialul enorm. „Am ales această universitate din motiv că este foarte bine cotată la nivel internațional, iar programul în sine mi s-a părut superinteresant, cu multe specializări. Am ales Științe Politice și Relații Internaționale, fiindcă, încă din perioada gimnazială, eram foarte interesată de politică și istorie și am decis să fac o carieră din asta.”

Studenta ține să menționeze că, în pofida dificultăților, nu a regretat vreodată alegerea pe care a făcut-o. „Am crescut mult în acești trei ani. Sistemul educațional de aici, deși e foarte complicat și stresant, este unul dintre cele mai bune din lume și mă mândresc de faptul că am reușit să trec prin toți acești ani fără vreo restanță. A fost un proces complicat, dar plăcut.”

„Era dificil să învăț a învăța”

Perioada de admitere este una stresantă pentru toți tinerii și tinerele. Evelina știa însă care e țelul ei final. „Universitățile neerlandeze sunt cunoscute pentru faptul că selecția nu este foarte dură, respectiv poate accede un număr mare de studenți și studente, dar este foarte complicat să rămâi, să te menții. Pe parcurs, foarte multe persoane cedează. Inițial, eram peste 400 de persoane la curs, ca să ajungem în prezent la puțin peste 240.”

Sistemul neerlandez de studii a fost inițial foarte stresant pentru Evelina. Primul examen tânăra l-a avut peste 20 de zile de la începerea studiilor. „Primul semestru a fost foarte dificil pentru mine, multe persoane renunțau, colegii și colegele mele aveau restanțe, iar eu nu mă simțeam suficient de bună. Era dificil pentru mine să înțeleg sistemul și să învăț a învăța, dar până la urmă sunt mândră de mine că am trecut primul an, care era cel mai important și cel mai dificil.”

7,5 e o notă bună

Sistemul de apreciere e diferit la fiecare facultate și universitate. La University of Amsterdam, Facultatea Relații Internaționale și Științe Politice, în anul doi și trei, studenții și studentele de la curs pot să ia ore adiționale, dacă au învățat bine în anul anterior, și cursuri extracurriculare.

Sistemul anual este împărțit pe blocuri, iar examenele sunt de regulă la finalul fiecărui bloc. Evelina spune că această aranjare a favorabilă pe de o parte, dar și stresantă pe de alta. „Totuși, partea pozitivă e că înveți bine la cele două-trei discipline, informația e proaspătă și te poți descurca minunat la examene.”

Percepția notelor în Regatul Țărilor de Jos e diferită decât în Republica Moldova. „O notă de la 7,5 în sus este considerată o notă bună. Pentru ca să iei 7,5 sau 8 trebuie să depui un efort foarte mare. Cea mai mare notă pe care am avut-o eu de când sunt în Țările de Jos a fost 8,8 – nota generală la un obiect. Notele medii sunt 7, deci 7 e o notă bună. Nu e deloc precum nota 7 din Republica Moldova, unde e considerată un pic mai jos de mediu.”

Totodată, pe lângă sutele de pagini citite săptămânal, studenții și studentele trebuie să aplice cunoștințele acumulate. „În anul II, am făcut stagiu la Ambasada Republicii Moldova în Regatul Țărilor de Jos și am înțeles că este foarte important pentru mine să acumulez experiență profesională în domeniu, deoarece este supercompetitiv să îți găsești un job sau chiar un internship după absolvire.”

„În Țările de Jos, mă simt ca acasă”

Inevitabil, atunci când din zona noastră de confort mergem într-o țară nouă, suntem expuși la mai multe lucruri care ne cauzează un șoc cultural sau care ne uimesc în mod special. Pentru Evelina, unul dintre aspectele care au impresionat-o mai mult a fost faptul că mai toate persoanele, indiferent de condițiile meteorologice – ploaie, vânt, zăpadă –, merg cu bicicleta.

„Un alt aspect a fost diversitatea. Sunt oameni originari din diferite colțuri ale lumii, de diverse etnii, convingeri religioase, orientări sexuale, dar toți sunt foarte deschiși și respectuoși, nu observi discriminarea practic deloc. Aceeași diferență se reflectă și în felul cum se mănâncă, în stilul vestimentar, cum te duci la o zi de naștere, cum te duci îmbrăcat la universitate – erau foarte multe detalii care pe mine m-au făcut să zic: «Uau, la mine acasă nu e așa!». Nu era neapărat un șoc, dar erau foarte multe detalii care se adunau și pentru mine era greu de procesat toată informația asta nouă. Cred că, după primul semestru, a trecut starea aceasta, iar acum în Țările de Jos, mă simt ca acasă.”

„Am putea să învățăm multe din simplitatea neerlandezilor”

Societatea neerlandeză este destul de deschisă. Evelina ne spune că în Regatul Țărilor de Jos nu se pun etichete, nu se discriminează, se respectă alegerile fiecăruia. Persoanele nu se ceartă pe subiecte sensibile, căci toți se respectă. „Bicicleta, eu ador să merg cu bicicleta și cred că e o practică care poate fi implementată în orice țară. Aici puțin contează statutul social sau economic, toate persoanele merg pe bicicletă, inclusiv prim-ministrul și alți oficiali. E super fain pentru ecologie și pentru sănătate.”

Tânăra menționează că în Țările de Jos nu există stereotipuri precum că în transportul public ar circula doar persoanele dintr-o clasă socială mai inferioară. În Țările de Jos există o egalitate și armonie între toate păturile sociale, între toate sexele și convingerile. „Îmi place mult ospitalitatea neerlandezilor, cel puțin în Amsterdam toți vorbesc în engleză, niciodată nu am avut probleme de comunicare, nu am avut experiențe neplăcute. Cred că am putea să mai învățăm din simplitatea neerlandezilor. De asemenea, un lucru foarte important este să deprindem abilitatea de a ne bucura de zilele libere, să facem o distincție clară între zilele de lucru și cele de odihnă.

Și tehnologiile, aici totul se rezolvă cu telefonul, chiar și lacătul de la bicicleta mea tot cu o aplicație mobilă se deschide. Având în vedere cât de repede ne dezvoltăm din punct de vedere tehnologic, cred că și în Republica Moldova ar trebui să fie implementate mai multe tehnologii informaționale.”

„Chiar dacă suntem la 2 000 de kilometri, ne simțim mai aproape de casă fiind împreună”

Pe lângă cursuri, cele mai interesante lucruri care i s-au întâmplat Evelinei au fost petrecerile și evenimentele la care a participat. „Amsterdam este un oraș plin de distracții. În pofida pandemiei, am încercat să savurez cât mai mult. Alături de prietenii mei, am petrecut mult timp la dansuri, la picnicuri, la petreceri, la evenimente tematice și asta a fost foarte interesant, având în vedere că la liceu nu am avut parte de atât de multă diversitate. Pe lângă asta, aș spune că, în pofida perioadelor dificile – examene, testări, lucrări –, mereu am încercat cu moldovenii care trăiesc aici să menținem legătura, să ne vedem des, să ascultăm muzică de acasă, să pregătim mâncăruri tradiționale, să despachetăm colete cu vin și dulciuri de la Bucuria – un element foarte important din perioada de trei ani de studii aici.”

De la distanță, Republica Moldova arată un pic diferit, cu toate acestea, toate stagiile pe care le-a făcut tânăra au avut o conexiune cu țara de origine. „În viitor, nu exclud faptul de a mă reîntoarce acasă, întrucât e patria mea și acolo mă simt bine, deși deocamdată visez la o carieră în structurile internaționale.”

Tânăra nu a pierdut nici pentru un moment conexiunea cu tot ce înseamnă „acasă”. „Pentru a fi mereu la curent cu ceea ce se întâmplă la nivel social, politic și economic, eu urmăresc știrile și niciodată nu am încetat să o fac. Verific surse, citesc comentariile, discut cu părinții mei, chiar avem și dezbateri în videochat.

Întâlnindu-ne cu moldoveni și moldovence care lucrează sau studiază aici, tot ce facem e să vorbim în română, să ascultăm muzică de acasă, să mâncăm sau să gătim ceva în stil moldovenesc, vorbim despre vizitele acasă. Eu consider că întreținerea relațiilor cu diaspora semnifică oarecum păstrarea legăturii cu casa ta. Chiar dacă suntem la 2 000 de kilometri distanță, astfel ne simțim mai aproape de casă.”

„Aș vrea să am resurse suficiente pentru ca să fiu independentă financiar”

Evelina, deocamdată, nu a decis care ar fi următorul pas pe care vrea să îl facă. Totodată, tânăra este sigură că decizia de a se întoarce și de a activa în Moldova poate avea o pondere mai mare în contextul în care companiile locale ar ține cont de câteva aspecte.

# Salariile ar trebui să fie mai mari. Părinții mei au investit foarte multă muncă și resurse materiale pentru ca să mă întrețină aici. Abia acum am reușit să obțin un job, sunt asistentă de cercetare la universitate, dar asta nu îmi acoperă cheltuielile mele de chirie și altele. Luând în vedere investițiile în dezvoltarea mea personală și profesională, aș vrea ca oportunitățile financiare pe care le voi avea acasă să le echivaleze. Eu aș fi de acord să lucrez acasă cu un salariu care mi-ar permite să mă întrețin în mod normal, fără să iau credit pentru cumpărături simple. Nu pot să mă aștept la un salariu care să îmi ofere o viață de lux, dar aș vrea să am resurse financiare suficiente ca să fiu independentă material și ca să duc un trai decent, să reușesc să îmi achit chiria, serviciile comunale etc.

# Transparența și șansele egale pentru tineri și tinere.

# Planuri de creștere. Companiile angajatoare ar trebui să prezinte viitorilor angajați și viitoarelor angajate planuri clare de creștere în carieră, dar și de creștere financiară.

„Eu aș fi foarte interesată să particip și să mă împart cu experiența mea internațională”

Sistemele din Republica Moldova, nu e un secret pentru nimeni, au mai multe lacune care însă, cu multă perseverență, pot fi soluționate.

„Este dificil să spun acum ce e important și ce e mai puțin important. Cred că, deoarece m-am ciocnit de acest sistem, este prioritar de modificat sistemul educațional. Deși am fost o elevă eminentă în toți anii, la bac am luat note foarte mari, oricum, la universitate, am avut impresia că s-a pierdut mult efort pe subiecte care nu m-au pregătit de viața adultă. Sistemul educațional ar trebui să preia unele practici internaționale, prin introducerea unor discipline noi precum este economia, impozitarea, taxele etc. Elevii trebuie să își aleagă disciplinele pe care vor să le învețe pentru viitoarele domenii în care se văd. Multe subiecte, deși bune pentru dezvoltarea mea generală, nu m-au ajutat cu nimic la universitate.”

Cu referire la domeniul economic, tânăra sugerează crearea și implementarea mai multor inițiative pentru antreprenoriat. De asemenea, Evelina este sigură că acordarea mai multor ajutoare i-ar încuraja pe studenții și studentele din Moldova, care în prezent sunt peste hotare, să revină acasă și să lanseze afaceri. De asemenea, ar fi oportună inclusiv eficientizarea lucrurilor din punct de vedere birocratic.

„În ceea ce ține de domeniul politic, cred că acesta este controversat oriunde, dar acum, cu o președintă, cu un guvern și cu un parlament care împart aceleași valori, viziuni și agendă politică, sper să se schimbe ceva, sper ca oamenii să se bucure de timpuri mai bune și de legi care într-adevăr să funcționeze. Să avem buni specialiști și specialiste, să fie încurajați tinerii specialiști și tinerele specialiste să lucreze în aceste instituții de administrare publică. Recent, am văzut că președinția este în căutarea unor persoane interesate de stagii pentru o perioadă de trei-șase luni în instituție. Mi se pare o inițiativă superbă. Dacă fiecare instituție de stat ar veni cu idei de proiecte de stagii, așa încât instituțiile politice sau administrative să ofere perspective de oportunități pentru viitor, atunci tinerii specialiștii și tinerele specialiste o să aibă încredere și o să vrea să încerce să facă o carieră acasă. Eu aș fi foarte interesată să particip și să mă împart cu experiența mea internațională.”

Studenta menționează că avem probleme în mai multe domenii, dar este sigură că în toate instituțiile de stat ar trebui să activeze oameni profesioniști, aleși în termeni de meritocrație, persoane ghidate de valori europene, care ar promova progresul, stabilitatea și viziuni de dezvoltare. „În viziunea mea idealistă, eu sper că, în câțiva ani, generația mea va fi schimbarea.”

„Sunt curioasă să știu cum se gestionează investițiile”

Evelina visează la o carieră internațională, dar nu exclude întoarcerea acasă. „În Republica Moldova, aș dori să activez în instituțiile de administrare publică – cum ar fi ministerul de educație, de externe, de infrastructură etc. –, acolo unde într-adevăr se lucrează foarte mult asupra unor proiecte de dezvoltare, asupra investițiilor în țară etc. Sunt curioasă să știu cum se gestionează investițiile pe care le primește țara noastră și în așa mod să contextualizez cifrele mari pe care atât de des le auzim la știri. Vreau să știu cum ajung ajutoarele financiare și care este drumul lor după, ce se întâmplă cu toate milioanele trimise în Moldova.

O altă zonă de interes pentru mine ar fi diplomația, fiindcă o țară atât de mică, cu atât de multe probleme interne are nevoie de susținere internațională prin stabilirea unor relații de cooperare, de lungă durată, de încredere cu țările partenere, precum Țările de Jos care sunt un partener al Republicii Moldova, având loc multe schimburi de experiență între aceste state.

Eu consider că în aceste două sfere aș putea să activez în Moldova după ce aș acumula mai multă experiență peste hotare ca să pot implementa practici bune, pentru că, la momentul actual, tot ce știu eu e teoretic.”

Interviul este realizat în cadrul campaniei Moldova Brain Gain. Prin campania Moldova Brain Gain, #diez și Oficiul Ambasadei Regatului Țărilor de Jos la Chișinău își doresc să reconecteze studenții și studentele care-și fac studiile în universitățile neerlandeze cu potențialul și oportunitățile de acasă, încurajându-i astfel să revină după studii pentru a implementa bunele practici învățate peste hotare contribuind astfel la schimbări pozitive acasă.

N.B.: începând cu anul 2020, țara pe care obișnuiam să o numim Olanda și-a schimbat oficial numele pentru toate limbile. Denumirea oficială în limba română este Regatul Țărilor de Jos, iar Olanda reprezintă doar una dintre cele 12 provincii ale regatului. Limba oficială în Țările de Jos se numește neerlandeză, la fel și populația băștinașă.