În anul 2021, elevii și elevele din Moldova au reușit să aducă acasă de la olimpiadele internaționale 42 de premii. Cele mai multe au fost câștigate de Adelina Andrei, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Orizont” din Chișinău. Adelina a obținut performanțe înalte la matematică și chimie, iar noi ne-am dorit foarte mult să o cunoaștem și să vă povestim istoria tinerei care excelează la obiecte reale, care încă, stereotipic, sunt considerate în societatea noastră discipline mai mult pentru băieți decât pentru fete.
În acest an, Adelina a reușit să ia patru medalii la olimpiadele internaționale: aur la Olimpiada Europeană de Matematică pentru Fete, bronz la Olimpiada Internațională de Matematică, bronz la Olimpiada Balcanică de Matematică și bronz la Olimpiada Internațională de Chimie.
# Există o rețetă magică?
Matematica le dă bătăi de cap multor elevi, nu și Adelinei. Am încercat să aflăm care este acea „rețetă magică” a reușitei. Evident, după cum și ne-am așteptat, matematica și succesul nu sunt despre magie.
„Nu cred că există o reţetă magică şi universală care garantează succesul pentru fiecare. Cu toate acestea, dacă ar exista o reţetă, aceasta ar conţine patru elemente indispensabile: talent, pasiune, curiozitate şi multă muncă.
Albert Einstein spunea: «Dacă judecăm un pește după capacitatea sa de a urca într-un copac, acesta va crede toată viața că este un prost». Nu tuturor le e dat darul scrierii, precum nu tuturor le e dat să înţeleagă lesne matematica. Ceea ce ţine de noi e să lucrăm asupra la ce ne pricepem – astfel, explorând lucrurile care ne plac, apar în reţetă elemente de pasiune şi talent – pentru a deveni mai buni şi, de ce nu, să lucrăm şi asupra la ce nu ne reușește – astfel, încercând lucruri total noi şi diferite, apar în reţetă elemente de curiozitate şi muncă.
Uneori, obstacolele sunt doar în interiorul şi exteriorul nostru. Multipli factori – cum ar fi grupul de prieteni, cadre didactice, părinți, rude și chiar eu-ul intern – îți pot spune că nu eşti «făcut(ă)» pentru ştiinţă sau că nu vei putea rezolva niciodată o ecuaţie singur(ă). Respectiv, ţine de propria voinţă să nu te dai «bătut(ă)» şi să continui să înveţi. Apoi, după ce încerci, observi că de fapt nu e aşa greu, observi că te descurci şi că poţi să devii mai bun(ă) decât unii cărora la început le era mai uşor. Aici vorbesc din proprie experienţă. Cu câțiva ani buni în urmă, când am început a studia la şcoală fizica, eu nu mă descurcăm şi nu înțelegeam pe deplin lecția. Îmi amintesc despre cum stăteam acasă la masă cu o riglă şi cu monede experimentând cu lungimi şi greutăţi în încercarea de a înţelege momentul forţei. În acele clipe, mă gândeam că știința poate nu e pentru mine. Cu toate acestea, am fost destul de curioasă şi determinată ca să nu mă dau bătută până ce am înţeles. Anume aşa am ajuns să îndrăgesc fizica. Ironic poate, prima olimpiadă internaţională la care am participat a fost Olimpiada Internaţională de Ştiinţe pentru Juniori, ce combină fizica, chimia şi biologia. De acolo, m-am întors cu medalie de bronz. Povestea asta spune despre cât de important e să nu te dai bătut(ă). Ştiinţele exacte par abstracte şi greu de înţeles, dar de fapt, ele sunt ca o limbă nouă pe care o înveţi. Când auzi toate cuvintele noi pe care nu le înţelegi, eşti derutat(ă) şi chiar enervat(ă), dar odată ce începi a le rosti, începi să te bucuri”, ne explică Adelina.
# Cum a ajuns să îndrăgească matematica și chimia
Deși acum are în palmares medalii internaționale pentru reușitele obținute la chimie și matematică, Adelina spune că nu s-ar fi gândit în trecut că anume aceste două discipline vor fi cele care îi vor trezi așa de mult interes peste ani.
„Cert însă ştiam un lucru: îmi plăcea să îmi pun întrebări despre lucrurile din jurul meu, să caut răspunsuri şi să rezolv probleme imaginare sau reale. Pe parcurs, am observat cum multe dintre întrebările mele îşi găseau răspunsul în ştiinţă. Aici e punctul comun care m-a atras către matematică şi chimie.
Punctul diferit ţine de aplicaţiile fiecărui obiect. Matematica mi-a plăcut pentru că e abstractă şi reprezintă partea teoretică a ştiinţei. În ea, răspunsurile se rezumă la simboluri pe hârtie, iar singura limită ţine doar de puterea imaginaţiei mele. Chimia mi-a plăcut pentru că e reală şi reprezintă partea practică a ştiinţei. În ea, pot să simt rezultatele cu mâniile şi să le văd cu ochii, iar limită e lumea ce mă înconjoară.”
„Acum, îmi pare inevitabil faptul că am ajuns să îndrăgesc atât chimia, cât şi matematica, pentru că anume combinaţia dintre ele face studierea ştiinţei captivantă. De altfel, uneori devine monoton să cercetezi lumea prin prea multă teorie fără experimente sau prin prea multe experimente fără teorie. Fără doar şi poate, totul este interconectat, iar orice obiect în ştiinţă se completează unul pe celălalt”, ne povestește Adelina.
Poate vă întrebați și voi, la fel cum am făcut-o și noi, oare de la ce vârstă a început Adelina să rezolve probleme și să scrie ecuații? Ei bine, nu avem un răspuns fix pentru asta. Adelina ne-a povestit că mereu i-au plăcut jocurile de logică, problemele de orice fel și, desigur, identificarea soluțiilor potrivite pentru acestea.
„Plină de entuziasm şi curiozitate puneam întrebări, cercetam problema şi încercam să ajung la soluţie. Fiecare răspuns corect mă motiva să mă aventurez către o altă întrebare. Fiecare răspuns greşit mă punea la încercare şi mă provoca să îmi revizuiesc parcursul logic în căutarea eventualelor erori.
De la jocuri am trecut la probleme şi situaţii reale. Ce mă motiva nu era atât dragostea pentru ştiinţă, cât mai degrabă curiozitatea copilului din mine. Nu îmi era frică să pun întrebări. Acesta e secretul meu! Puneam întrebări legate de orice, nu doar de matematică sau ştiinţe. Curiozitatea nu am pierdut-o cu trecerea anilor. Chiar şi acum pot să îmi pun întrebări legate de un concept din ştiinţă şi să mă avânt în căutarea răspunsului prin cărţi. Ce citesc poate să îmi stârnească mai multe întrebări, iar atunci eu nu mă opresc până îmi satisfac dorinţa de a cunoaște. Nu mă interesează doar găsirea răspunsului în sine, dar procesul sau metoda prin care ajungem la el. De aici provine interesul meu pentru ştiinţă, din dorinţa de a afla şi de a înţelege”, ne explică Adelina.
„Sunt zile în care stau până seara târziu, dar sunt şi zile în care studiul se rezumă la o oră sau chiar deloc”
Cum credeți, cât timp petrece Adelina în fața cărților și a problemelor? Cu siguranță, vă gândiți că este vorba despre foarte, foarte mult timp. De altfel, cum să-i reușească? Ei bine, Adelina în cele ce urmează, o să ne convingă că, de fapt, soluția reușitei nu este neapărat în timpul dedicat, ci mai degrabă în curiozitate și pasiune.
„Studierea chimiei şi matematicii vine din curiozitate şi pasiune. Deci, nu am un program strict pe care îl urmez. Depinde mai mult de faptul dacă am găsit o temă nouă care mă interesează, o problemă care îmi place sau dacă apar dificultăți în a înțelege ce studiez.”
„Sunt zile în care stau până seara târziu şi petrec ore la masa de studiu, dar sunt şi zile în care studiul se rezumă la o oră sau chiar deloc, fie că simt nevoia să mă relaxez, fie sunt implicată în alte activităţi. Cu toate acestea, consider că mai mult contează consistenţa, atenţia şi dedicaţia pe care o ai decât timpul pe care îl rezervi studiului. Cineva poate lucra două ore pe zi, dar să o facă pe tot parcursul anului, iar în final va obţine acelaşi rezultat ca altcineva care a lucrat șapte ore pe zi, dar doar înainte de concurs.
Profesorului meu de fizică îi plac glumele matematice, iar aceasta se potriveşte întrebării, aşa că am împrumutat-o de la el: 1,00^365 = 1,0, iar 1,01^365 = 37,7834…
Ideea generală ar fi că o diferenţă mică, 0,01 fiind o sutime din 1, poate face o diferenţă mare, rezultatul fiind de 37 de ori mai mare. Condiţia e ca această schimbare mică să fie aplicată consistent pe parcursul celor 365 de zile ale anului.”
„Mi s-a spus direct că matematica şi alte obiecte exacte sunt pentru băieţi”
Am vorbit cu Adelina și despre stereotipul, des întâlnit la noi în societate, care presupune că obiectele reale sunt mai mult pentru băieți. Ceea ce putem spune noi, dar ne confirmă și Adelina prin succesele ei, este faptul că acest lucru este un mit.
„Adeseori, am trecut prin situaţii în care mi s-a spus direct că matematica şi alte obiecte exacte sunt pentru băieţi şi că, oricât voi încercă, nu voi fi la acelaşi nivel cu ei. Fără doar şi poate, această părere înrădăcinată în stereotipurile de gen nu poate fi mai falsă!
Fetele, chiar dacă în clasele primare se descurcă la matematică, pe parcursul gimnaziului îşi pierd încrederea în abilităţile lor şi aleg să se aprofundeze în discipline socio-umane, fiindcă «aşa se cuvine pentru o fată». În momentul în care băieţii sunt mai încurajaţi la nivel sistematic să îşi continue studiile în domeniile exacte, fără îndoială, aceştia vor avea o pondere mai mare în domeniul STEM sau chiar la aceleaşi olimpiade. Problema nu e în abilităţile fetelor, dar în anumite preconcepţii pe care le avem formate în societate şi chiar în lipsa informării despre unele femei de succes în ştiinţă, astfel de exemple fiind cele care ar stimula fetele şi le-ar spune indirect: «Uite, e posibil şi pentru tine!».”
„Da, e posibil și pentru tine să reuşeşti în ştiinţă! Fie că eşti fată ori băiat, fie că ţi-ai descoperit pasiunea recent ori în copilărie şi chiar dacă alţii îţi spun că nu e posibil pentru tine, vreau să ştii că nu trebuie să îţi abandonezi visurile. Dacă îţi doreşti, vei reuşi! Fetele şi băieții nu se deosebesc cu nimic la nivel de capacităţi intelectuale. Poate îţi va fi frică la început, poate vei eşua pe parcurs şi poate îţi vei schimba planurile la sfârșit, dar cel mai important e să încerci şi să nu renunţi indiferent ce spun alţii, indiferent dacă e artă, matematică, inginerie sau altceva!”, explică Adelina.
„Succesul olimpicilor este asociat cu muncă neîntreruptă, cu lipsă de timp liber şi cu comunicare cu cei din jur”
Pe lângă mitul de mai sus, mai avem unul. Acesta nu ține de gen, ci de modul în care își imaginează alți elevi că ar petrece timpul tinerii și tinerele olimpice: mereu studiază, nu au alte activități etc., etc. Adelina vine să ne confirme că și acest lucru nu este adevărat.
„Desigur, este un mit. Probabil este uşor să gândim în termeni de extreme în care succesul olimpicilor este asociat cu muncă neîntreruptă, cu lipsă de timp liber şi cu comunicare cu cei din jur. Astfel ne creăm o preconcepţie că olimpicii ar fi total diferiţi de restul copiilor şi că nu oricine poate deveni ca ei. Adevărul este că participarea la olimpiadele internaţionale necesită mult studiu independent şi automotivare, dar asta nu înseamnă că trebuie să înveţi încontinuu şi să nu ieşi cu zilele din casă. Secretul e să poţi îmbina eficient studiul cu alte activităţi de relaxare sau de dezvoltare personală. Într-o zi obişnuită, petrec timpul la şcoală, cu prietenii, iar apoi sau mă întorc acasă să îmi fac temele şi să învăţ sau particip într-o activitate în afara şcolii ori ies în oraş cu prietenii să ne distrăm ori mă aşteaptă o carte sau un serial acasă. Nimic deosebit, căci e o zi obişnuită”, ne explică Adelina.
# Despre Adelina, în afara orelor de chimie și matematică
Pe lângă matematică, chimie și alte obiecte reale, Adelina ne-a povestit că-i place să dedice timp lecturii. Îi plac romanele de dramă, psihologice și științifico-fantastice. De asemenea, ca orice tânără obișnuită, privește filme și seriale, iese cu prietenii la plimbări lungi cu bicicleta ori pe jos şi îi mai place să schieze. Totodată, Adelina încearcă să fie utilă și pentru alți tineri pasionați de oportunități academice.
„Poate nu e atât o pasiune, cât mai mult un proiect personal, dar împreună cu un grup de prieteni încercăm să informăm cât mai mulţi tineri din ţară despre oportunităţi de implicare academică şi civică, inclusiv despre olimpiade. La început, nu ştiam multe despre concursuri şcolare şi tot ce ştiu acum a trebuit să învăţ pas cu pas, iar mulţi elevi se află în aceeaşi situaţie. Nu toţi însă sunt la fel de norocoşi să se afle la locul şi momentul potrivit pentru a afla despre multe dintre oportunităţile oferite tinerilor. Așa a venit ideea creării unui canal de Telegram uşor accesibil elevilor, ce promovează ultimele noutăţi ce ţin de olimpiade, programe de schimb cultural, concursuri şi activităţi de voluntariat. La momentul de față, avem peste 500 de urmăritori în toată ţara. Las aici linkul pentru cei interesaţi.”
Adelina este elevă în clasa a XII-a, iar după finalizarea liceului, își dorește foarte mult să continue studiile universitare în Statele Unite ale Americii: „Am analizat mai mulţi factori şi multe oportunităţi și, în final, opţiunea firească am găsit-o în sistemul educaţional în spiritul artelor liberale prezent în universitățile americane. Pe lângă faptul că acest sistem îmbină baza teoretică cu aplicabilitatea, la baza lui stă studiul comun al ştiinţei, al filosofiei, al istoriei şi al matematicii pentru ca studentul să înveţe să gândească rațional, divers şi critic. Când vine vorba de rezolvarea problemelor actuale, cred că anume prin interdisciplinaritate aş putea să contribui şi să aduc valoare lumii”.
# Cum să reușești la matematică
Pe final, am decis să o rugăm pe Adelina să vină cu câteva sfaturi utile pentru elevii și elevele care se confruntă cu greutăți la matematică și să încerce să le explice cum să facă față liceenii la una dintre cele mai dificile discipline.
„Adeseori, am auzit spunându-se că nu oricine poate fi bun(ă) la matematică, că trebuie să te naşti cu un talent aparte. Aceasta se răsfrânge asupra copiilor de la o vârstă fragedă. Mulţi dintre ei spun: «Nu sunt bun la matematică. Nu mi-a fost dat să înţeleg matematica. Oricum, eu nu o să am nevoie de ea în viaţă. O să mă duc la magazin şi în loc de rest o să îmi dea o integrală?». E adevărat. Mulţi nu vor folosi după liceu Marea Teoremă a lui Fermat, dar matematica este mai mult decât formulele pe care unii le învață pe de rost. Ştiinţele exacte sunt menite să îţi dezvolte logica. Formulele se uită, dar modul raţional de gândire va rămâne pentru totdeauna şi îl vei putea aplica oriunde.”
Unii elevi încearcă să rezolve probleme după anumiți algoritmi. Elevii nu înţeleg de ce trebuie să rezolve anume aşa, nu invers şi ajung să memoreze formule, rezolvări fără să le înţeleagă în fond. Iar când lucrurile se complică şi elevul trebuie să rezolve o problemă fără un algoritm învăţat, să găsească o soluţie inedită, în acest moment decide că matematica e grea, prea grea. Consider că este important ca, atunci când avem în faţă o problemă, să ne gândim asupra rezolvării, să înţelegem paşii pe care îi facem şi de ce îi facem. Din păcate, la şcoală, am devenit obişnuiţi să memorăm, dar matematica şi multe alte obiecte şcolare sunt mai mult decât o simplă memorare.
Încercaţi şi nu vă daţi bătuţi dacă nu găsiţi rezolvarea unei probleme! Nu înţelegeţi? Căutaţi logica din spatele teoremelor şi formulelor. Aveţi nevoie de ajutor? Informaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi răspunsuri. Pare complicat? Reduceţi problema în părţi mai mici şi mai simple”, a concluzionat Adelina.
Îi mulțumim Adelinei pentru timpul acordat și-i urăm mult succes în continuare!