(vox) Polițist, chirurgă, inginer sau cosmonaut. Câți dintre tinerii intervievați și-au urmat profesiile setate de mici

fd

Când eram mici, visam să ajungem pe Lună, să trăim în palate, să fim spioni sau antreprenori. Cu timpul însă, viziunile asupra vieții se schimbă, la fel ca domeniile de activitate. Am decis să aflăm de la mai mulți tineri și tinere care au fost interesele lor când erau pici și câți dintre ei și-au urmat scopurile până în prezent.

Victor Melnic, de la cosmonaut la jurist

„Cu drag îmi amintesc de clipele din copilărie, când împreună cu alți prieteni iubeam să citim benzi desenate. Ca majoritatea dintre noi, visam să devenim cosmonauți și să explorăm cosmosul. Pentru mine era foarte captivant să cercetez stelele, planetele, Luna, Soarele. Priveam cu cea mai mare satisfacție filmele despre zboruri în spațiu și visam să ajung și eu într-o zi să calc pe Lună. La moment, sunt student la Facultatea de Drept, visez să ajung judecător și să contribui la asigurarea ordinii în societatea noastră, fiindcă, de-a lungul timpului, cercul de oameni, interesele și viziunile s-au schimbat considerabil spre o direcție mai realistă. Nu aș spune că visul meu de mic și cel de acum s-au intersectat, dar studiind dreptul, am găsit tangențe și cu cosmosul, mai ales la Dreptul Internațional Public, unde activitatea statelor în spațiul cosmic, sateliții lansați și toată activitatea de pe Stația Spațială Internațională este reglementată de această ramură a dreptului.
Republica Moldova nu este statul tocmai perfect pentru a te dezvolta pe acest segment de cosmonautică și, după cum am menționat anterior, comunitatea de astăzi are probleme mai importante de rezolvat. Cum s-ar spune, ne conformăm cerințelor. Nu avem nevoie de cosmonauți pentru a diminua lacunele din sisteme.
Factorul social a jucat un rol important în alegerea acestui domeniu. Încă din perioada adolescentină, eram acea persoană din comunitatea mea care venea cu inițiative și încerca să aducă o schimbare spre bine la nivel local. În următorii ani, voi continua studiile și voi efectua cât mai multe stagii de practică în domeniu, astfel, când voi absolvi facultatea, voi deține toate calitățile pentru un jurist demn. Nu vreau să anticipez multe lucruri, dar cu siguranță, în viitor, mă văd undeva în sistemul dreptului, ca un subiect decizional care va realiza o justiție corectă în stat.”

Mihai Leșco, de la fotbalist la specialist în turism

„Din câte îmi amintesc, nu mă gândeam atât de mult la profesia pe care aș dori să o am. În timp ce alții visau să fie astronauți, pompieri sau polițiști, visul meu era pur și simplu să am un viitor frumos și o viață modelată după propriile dorințe. În clasele primare, îmi doream foarte mult să călătoresc când voi fi mare și mă vedeam și diplomat, vis condiționat de faptul că îmi plăcea să vorbesc și să negociez cele mai simple lucruri cu părinții, profesorii și prietenii. Mereu eram la curent cu noutățile politice și cu cele mai importante evenimente. Mă vedeam și fotbalist, aveam chiar o pasiune mare față de acest sport și de modul activ de viață. La moment, învăț specialitatea Turism la colegiu și mă pregătesc de BAC. În linii generale, pot zice că urmez și până acum unele visuri din copilărie, doresc să mă încadrez în domeniile politică, business, turism și până acum mă ocup cu sportul. Cu toate acestea, încă visez să călătoresc cât mai mult posibil, inclusiv în locuri unice și neobișnuite, deoarece pot evada din rutina zilnică și pot învăța lucruri noi. Toate viziunile pe care le aveam de mic au rezistat în timp și s-au transformat în ceva mai mult. Prin politică vreau să aduc un plus valoare oamenilor, comunității. De călătorit, călătoresc și mă simt liber, fotbalist nu am ajuns, în schimb am practicat și taekwondo, o artă marțială care mă entuziasma și mă ținea activ. Astăzi, nu regret nicio alegere pe care am făcut-o, am descoperit multe lucruri noi și interesante precum antreprenoriatul, dar trebuie să recunosc că încă nu am o profesie țintă și nu mă văd doar cu una. Îmi place să îmi afirm calitățile în mai multe domenii, vreau să am o activitate care îmi va aduce venit decent și una care mă va satisface. De asemenea, sunt acest tip de om care nu poate să se ocupe cu ceva anume toată viața, de aceea urmează multe, am toate șansele să mă surprind singur pe mine.”

Valentina Ursu, de la designeră la contabilă

„De mică, îmi plăcea foarte mult să desenez, tot ce vedeam alb și curat devenea pânza mea de creație. De aceea, îmi doream foarte mult să fiu designeră vestimentară sau creatoare de haine, dar cu timpul, acest talent a fuzionat cu alte pasiuni și, pe la 15 ani, mă vedeam deja arhitectă sau designeră de interior. La moment, studiez contabilitatea, ceea ce deloc nu se intersectează cu viziunile mele de mică. Totuși, încă mai visez să fiu arhitectă, dar încep să calibrez acest vis cu profesia actuală. Contabilitatea fără restul poate exista, dar restul fără contabilitate nu prea. M-aș caracteriza ca o persoană destul de decisă în tot ceea ce fac, dar la alegerea profesiei au influențat factorii externi precum părinții, nivelul redus de dezvoltare în arhitectură în țara noastră, lipsa de timp, căci știu despre nopțile albe ale studenților de la arte. Talent este, dar resurse și cerere mai puțină. Profesia de contabilă am ales-o ținând cont de cererea pe piață, de recrutarea tinerilor specialiști în diverse domenii sau companii. De asemenea, a ști cum funcționează banii și de ce sunt atât de indispensabili pentru noi și existența noastră zi de zi a fost o curiozitate pe care doream să o descopăr. Evident că puteam da un search pe internet și să rezolv întrebarea repede, dar îmi plac răspunsurile cu lux de amănunte. Mottoul meu zilnic este Go hard or go home, de aceea fie contabilitate, fie marketing, fie resurse umane, fie IT, o să fac să meargă și să-mi placă. Am înțeles cum lucrează contabilitatea și voi activa până se ivește ceva mai interesant sau care se regăsește în lista mea de curiozități nerezolvate.”

Dumitru Boișteanu, de la medic la inginer biomedical

„Profesia la care visam atunci când eram mic a fost cea de medic. Mereu îmi părea un domeniu interesant și prin intermediul căruia poți ajuta oamenii, poți salva vieți. La moment, studiez inginerie biomedicală, profesie care îmi oferă aceleași posibilități considerând că suntem într-o eră tehnologică și digitalizată, iar impactul inginerilor biomedicali este unul major și fiecare instituție medicală are nevoie de ei pentru a putea funcționa. Visul de mic și profesia de acum s-au intersectat, deși eram pus într-o situație în care trebuia să aleg între ele, dar nu-mi regret decizia. Când era perioada de admitere, am aplicat la ambele facultăți și am fost admis, de asemenea, la ambele. Mereu am fost pasionat de domeniul pe care îl studiez la moment, chiar dacă nu știam că el se studiază și la noi în universități. Soarta a făcut așa ca eu să iau un pliant de la o doamnă de pe stradă și în acel pliant să fie descrisă admiterea la facultatea unde sunt acum. Atunci, am văzut o perspectivă de dezvoltare mai bună și nu regret că nu mi-am urmat viziunile inițiale. Probabil faptul că profesia mea e într-o continuă dezvoltare m-a motivat să o aleg, iar pe viitor, doresc să aplic și la master ca să-mi lărgesc orizonturile. Îmi văd profesia ca una foarte esențială în această eră tehnologică unde aproape totul se face cu ajutorul aparatelor de diagnosticare, tratament și altele.”

Cristian Postolache, de la inginer mecanic la vinificator

„Sincer, de mic visam să devin inginer mecanic, dar după o analiză mai detaliată a acestei profesii, mi-am abandonat visul. Din istoriile bunicilor mei, am aflat că, atunci când aveam vreo patru ani, doream să fiu președinte de țară, persoană influentă și minunată. Apoi, doream să fiu inventator, dar la șapte ani, am aflat că acesta este doar un titlu, nu și o profesie bine definită. La moment, studiez Tehnologia Vinului și visez să am propria afacere în acest domeniu, deoarece potențialul țării noastre pe această arie e enorm și pe alocuri puțin descoperit la nivel internațional. Pot spune cu siguranță că cele două viziuni s-au intersectat, aspiram la o proprie afacere, dar în timp, s-a schimbat doar domeniul. Nu mi-am imaginat vreodată că în cei 12 de ani de școală atât de multe idei de profesii voi schimba, dar acest lucru e important: să înțelegi ce nu îți place și să cauți în continuare domeniul, precum zicea și Gary Vee. Nu mi-am urmat visul de inginer mecanic, deoarece dezavantaje pentru mine erau mult mai multe decât avantaje, de aceea am aspirat spre o profesie care ar îndeplini toate mofturile, dorințele și cerințele mele. A fost o alegere complicată pentru mine, deoarece în anii de liceu, doream să fiu social media manager, dar datorită AIESEC în Chișinău, am înțeles că acesta nu e domeniul în care mă văd pe viitor și într-adevăr nu îmi aduce plăcere. Am încercat vânzările și a fost un succes absolut chiar din primul proiect de atragere a investițiilor. În cele din urmă, am decis să cer ajutorul unei persoane excepționale care lucrează zilnic cu sute de oameni și cunoaște multe istorii de succes ale oamenilor de afaceri, aici vorbesc de managera Cristina Spînu, cu ajutorul căreia am analizat mai multe domenii și profesii. După o discuție mirobolantă, am ajuns la concluzia că voi mixa vânzările cu tehnologia vinului și, sincer, aceasta e cea mai bună alegere din viața mea. Pentru viitor, plănuiesc să urmez niște cursuri de somelier, oportunități în cele mai dezvoltate țări vinicole și o evoluție frumoasă până la director general.”

Mihail Negara, de la ofițer la grafic designer

„Toți am fost copii, toți am avut visuri și eu nu sunt o excepție. Nu pot zice că ieșeam cumva în evidență printre mulțime, aveam scopuri caraghioase și amuzante ca alții, iar acum când îmi aduc aminte, de fiecare dată când îi povesteam mamei despre aspirațiile mele, pe buzele ei apărea un surâs. Când eram în clasa a patra, citeam la lecția de limbă română o compunere despre viitorul meu în care descriam ofițerii Fulger, trupele cu destinație specială din Moldova. Acum, îmi pare amuzant acest lucru, dar eram copil. Cu timpul, viziunile s-au schimbat. În clasa a șasea deja, îmi doream foarte mult să devin bucătar, pentru că îmi plăcea să mănânc, dar ce ține de procesul de preparare, nu mă interesa atât de mult. Ironic e faptul că prima mea experiență de lucru a fost chiar în calitate de bucătar, în pofida faptului că pe atunci aveam cu totul alte scopuri. În clasa a noua deja, mă gândeam foarte serios să fiu programator, am avut câteva încercări nereușite și după ce am început să mă aprofundez în informatică, am înțeles că nu este de mine. Apoi, a apărut în calea mea designul grafic și, până acum, mă gândesc la acest domeniu, chiar începusem să-l studiez la facultate, dar am lăsat din cauza mai multor motive. În prezent, sunt la răscruce de drumuri, cu jumătate de an în urmă știam precis cine vreau să fiu, doream să-mi deschid propria afacere, dar acum nu știu ce vreau de la această viață. Înainte, îmi doream să am bani, faimă, să călătoresc, acum, îmi este bine și între ai mei patru pereți. Viziunile mele de mic nu au relaționat nicicum pe parcurs, m-am schimbat foarte mult și, la moment, nu sunt sigur cine sunt și cu ce într-adevăr aș dori să mă ocup. Din micul ofițer, am ajuns foarte mult să meditez, dar sunt unele principii după care mă ghidam mereu, să investesc în amintiri, să nu-mi creez așteptări și să ies din zona de confort.”

Laura Cătărău, de la chirurgă la manageră în resurse umane

„Când eram mai mică, la ce numai nu visam. Cel mai mare scop de al meu a fost să fiu chirurgă pe câmp de război. Am avut multe motive, dar dorința mea de pace în lume până când ar fi să finalizez Universitatea de Medicină era mult mai mare. La moment, sunt liceană, am fost acceptată la Strasbourg, la Administrare Socială și visez să fiu o bună manageră în resurse umane, care să construiască echipe productive și motivate. Petrecem majoritatea timpului nostru la locul de muncă și susțin acordarea mai multei atenții sănătății mintale la locul de muncă și creării unei bune atmosfere. Viziunile legate de viitorul meu s-au schimbat de-a lungul timpului și încă se mai schimbă, dar cert e că vreau să ajut. Vreau să pun o cărămidă la construirea unei lumi mai bune și pașnice. La moment, planific o plecare în Germania pentru studiile de licență și oricare ar fi domeniul ales, sunt sigură că voi reuși să aduc un impact pozitiv. Profesia dorită în copilărie și aceasta de acum diferă, pentru că mi-am analizat capacitățile și am înțeles unde și cum pot aduce schimbare. Poate era visul prea mare, dar asta nu înseamnă că nu visez cu aceeași nerușinare la domeniul pe care l-am ales acum. Atitudinea contează, iar scopurile dorite vor fi realizate în timp cu siguranță. Am ales Resurse Umane ca să pun și eu o cărămidă la o lume mai bună și mai fericită la locul de muncă. Vreau să fiu avocata unor relații sănătoase, cu încredere, respect și empatie. Știu că sună destul de măreț, dar prin bună planificare și consistență doresc ca aceste valori să descrie orice companie sau organizație. Mai ales în această perioadă, o atmosferă de siguranță la birou e crucială pentru productivitate și pentru starea de bine a angajaților și a angajatelor. Ce pot să mai zic este că un lucru a rămas neschimbat pe parcursul anilor, dorința mea de a ajuta, dar în ce domeniu și prin intermediul căror resurse deja urmează să văd.”

Adrian Cazac, de la polițist la fotograf

„Când eram mic, îmi doream foarte mult să fiu polițist, deoarece această profesie reprezintă legea și consideram că e o profesie nobilă, respectată, pe care ar trebui să o îmbrățișez și eu. Din păcate sau din fericire, viața mea a luat o altă întorsătură și la moment, mă ocup cu fotografia care e doar un hobby. Pe viitor însă, doresc să plec peste hotare și să învăț marketing, să-mi creez o companie și să-mi vând franciza. Aceste două viziuni, de mic copil și de matur, nu se intersectează nicicum. Crescând, am început să înțeleg că nu vreau să mă limitez doar la un singur lucru, știu că sunt special și succesul mă așteaptă, de aceea muncesc foarte mult pentru lucruri mărețe. Vorbind de fotografie, e o ocupație care mereu mă tenta, bunicul meu fiind fotograf, m-a inspirat foarte mult. Înainte, nu puteam să înțeleg scopul acestei pasiuni, însă cu timpul, am realizat că astfel te poți elibera și poți reda un mesaj profund lumii. Chiar și când voi fi marketolog, mă voi ocupa de fotografie, deoarece contactul cu natura îmi dă aripi, mă eliberează de toate barierele imaginare și mă umple de energie. Așa de la micul polițist am crescut în fotograf inspirat.”

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Autoare:Aliona Popov
Comentarii
  • Știri pentru tine