Experiența gastronomică a lui Tomm Reviews de la Piața Centrală – „GrillGirl Nătășîca, beleașul periculos și сeburekul pe tandîr”

Se spune că pentru a-ți crea o impresie generală despre țară și oamenii care locuiesc acolo, trebuie să te duci la piață. Așa obișnuiam să fac și eu în timpul călătoriilor mele de până la pandemie, cărora le duc tare dorul. Am avut ocazia să vizitez piețele din Barcelona, Roma, Lisabona etc. Am observat că în piețele din vest este dezvoltat street food-ul, care se bucură de mare succes în rândul turiștilor dornici să guste din specialitățile locale.

Deoarece nu prea avem liber la călătorii, am decis să văd cum stăm și noi capitolul street food, localizat într-o piață și înarmându-mă cu niște Pancreatin și cărbune activat am trecut prin câteva locuri din Piața Centrală. Nu am avut mari așteptări de la calitatea mâncării de acolo, iar obiectivul de bază era să nu rămân cu consecințe triste după acest tasting.

Am început cu un mic food corner pe care mi l-a recomandat un cunoscut. Acesta a povestit cu multă ardoare despre un uzbec care gătește în tandîr diverse chestii. Mi s-a părut ceva foarte interesant.

Acest locușor se află pe teritoriul autogării, în locul unde staționează autobuzele și microbuzele cu destinația Tiraspol, Tighina și Căușeni. Tandîrul era pe loc, dar uzbecul nu.

Am gustat un ceburek (12 MDL) și (un pateu cu șuncă și cașcaval) 15 MDL. Pentru prețul de 12 lei am primit un ceburek destul de bun, suculent, cu multă carne. Carnea mirosea ok și era comestibilă, spre deosebire de cea din beleaș, dar ajungem și la el. Dacă aveți curaj, puteți încerca și pateul, însă e foarte uscat și are puțină șuncă și cașcaval în el.

La câțiva pași distanță, am găsit o cantină, însă nu m-am aventurat să iau masa aici, căci bătutele și peștele prăjit de aici arătau prea dubios. Iar eu nu aveam chiar atâta curaj.

Următorul popas l-am făcut la un bufet amplasat pe teritoriul Pieței Centrale, în spatele sălii de carne.

„Mititeii s-o terminat, avem numai cârnăței”, striga doamna de la casă. Ei bine, am comandat un cârnăcior, salată de varză și două felii de pâine. Pentru acest combo set am achitat 28 de lei. Ca să meargă mai ușor pe gât această bunătate, am luat un pahar de suc de roșii (6 MDL).

Pe domnișoara de la grill o cheamă Nătășîca. Văzând că o fotografiez, Nătășîca și-a exprimat nemulțumirea.
– Băietu’, de ce fotografiezi?
– Am un blog. Nu am dreptul să fac poze?
– Poți s’ fași, numa dacă scrii de ghine…

De „ghine.. nu s-a primit”.

Din spusele Nătășîcăi, cârnații sunt făcuți dintr-un mix din carne de porc și vită. Carnea la gust era stranie și avea un miros nu tocmai plăcut, la fel ca și salata de varză. Să nu mâncați aici. Niciodată!

Am încheiat aventura noastră gastronomică de la Piața Centrală cu legendarul beleaș (6 MDL). L-am mirosit puțin, l-am mușcat și am simțit senzația de vomă. Nu degeaba se spune despre beleaș că e fierbinte și periculos.

Am o întrebare. Există vreo instituție abilitată să inspecteze calitatea mâncărurilor comercializate la piață? Poate facem un efort și amenajăm niște food court-uri civilizate în care se servește mâncare comestibilă? Sper că noul proiect al Pieței Centrale, anunțat cu fast de către actuala conducere a Primăriei municipiului Chișinău, prevede aceste lucruri. Cine știe, poate ajung și pe aici turiștii după ce se termină toată porcăria asta de pandemie…

***