Astăzi vorbim despre creația Svetlanei Aleksievici. Este o scriitoare şi jurnalistă din Belarus. Scriitoarea are cărți interzise în Belarus, multe dintre operele sale au fost traduse în alte limbi. De asemenea, deține o multitudine de premii, cel mai important fiind Premiul Nobel primit în 2015 „pentru scrierile ei polifonice, memorial al suferinței și curajului în epoca noastră”.
# „Rugăciune pentru Cernobîl”
Tragedia nucleară de la Cernobîl este adesea comparată cu un război. „Dar războiul poți să-l înțelegi. Despre război mi-a povestit tata, am citit în cărți… Dar aici? Din satul nostru au rămas trei cimitire: într-unul, cel vechi, sunt oamenii, în a doilea sunt câinii și pisicile împușcate, pe care noi le-am abandonat, iar în al treilea sunt casele noastre. Până și casele ni le-am îngropat.”
Subiectul romanului se învârte în jurul accidentul nuclear de la Cernobîl, care a avut loc în noaptea lui 26 aprilie 1986 și care a zguduit sufletele oamenilor. Această catastrofă a condus la contaminarea radioactivă a zonelor din apropiere și înscrierea în istorie ca fiind cel mai grav dezastru al energiei atomice. Aceasta carte, cu siguranță, te va face să vezi în fața ochilor potopul de durere și suferință abătut asupra oamenilor, dar și asupra animalelor și vegetației. Cum arată un oraș pustiu cu locuri de joacă dărâmate, cu case ce adăpostesc înăuntru istorii tragice ale unor oameni simpli? Ce este în sufletul oamenilor care au suportat întreaga dramă? La ce te gândești atunci când ești anunțat că trebuie să-ți părăsești casa, familia, copiii și să nu știi unde pleci? Ce faci când persoanele cele mai dragi, familia sunt afectate din cauza radiației și decedează? „Rugăciune pentru Cernobîl” îți va răspunde la toate aceste întrebări. De asemenea, această operă conține mărturiile celor direct implicați.
# „Războiul nu are chip de femeie”
„În război nu există mirosuri femeiești, toate sunt masculine. Războiul miroase a bărbat.” Svetlana Aleksievici este scriitoarea care relatează în multe dintre operele sale ce înseamnă experiența războiului. O face nu doar din punct de vedere istoric şi al faptelor eroice, ci din punct de vedere psihologic şi emoţional. „Războiul nu are chip de femeie” este de asemenea o operă ce conturează tabloul grav și emoțional al războiului. Romanul este o colecţie de mărturii ale unor copile transformate în soldaţi peste noapte, istorisite la peste 40 de ani de la terminarea celui de Al Doilea Război Mondial. Această operă este cu siguranță una la care vei plânge împreună cu protagoniștii. Amintirile sunt depănate printr-un limbaj simplu, dar claritatea evenimentelor se menține vie și pătrunzătoare. Deși trecuse aproape jumătate de secol de la război, femeile povestesc într-o suflare tot, dând la o parte faptele de eroism, deschizând secrete noi și dure despre realitatea războiului.
Romanul e parcurs de culoarea sângelui, e despre mărinimia față de dușmani în antagonie cu sentimentul de apărare a țării. Momentul culminant al operei m-a surprins la fraza „Dacă mă întrebaţi ce-i aceea fericire, am să vă răspund: să găseşti deodată printre morţi un om viu…”. Dacă dorești să vezi războiul nu din unghiul manualului de istorie, această carte e pentru tine.
# „Vremuri secondhand”
Ne-am convins deja că scrierile Svetlanei Aleksievici sunt tulburătoare și lasă amprente în sufletul cititorului. „Vremuri secondhand” e despre înțelegerea trăirilor intense ale rușilor după despărțirea de comunism, după destrămarea Uniunii Sovietice – mărturiile disparate sunt reunite într-un cor de voci autentice și emoționante care reliefează în detalii sigure imaginea zbuciumului extrem de puternic. Paradoxal sau nu, protagoniștii nu se plâng de lipsa banilor și neajunsurile materiale, ci de lipsa unui sens superior uman ce le-ar ghida viața și spre care ar tinde. Lecturând acest volum, veți observa cum oamenii se simt înstrăinați și lipsiți de armonia spirituală dintre ei, iar bucurii mărunte ale vieții, cu care părea că doar îi „hrănește” sistemul politic, nu reușesc să compenseze percepția lor că suferă de o soartă potrivnică. „Vremuri secondhand” relatează istorii nu prin fapte, ci prin sentimentele și trăirile spirituale ale oamenilor asupra cărora brusc s-au abătut schimbări ample al căror sens nu îl pot descifra.
Autoare: Nicoleta Lisevici
