Industria modei a contribuit uriaș la poluarea oceanelor. Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, aproximativ 1,4 milioane de trilioane de fibre de plastic sunt aruncate în întinderile de apă de pe suprafața Globului, abundându-le cu fibre sintetice precum poliesterul, nailonul sau acrilicul. În articolul ce urmează, vorbim despre industria fashion ca sursă semnificativă de poluare și despre ce face Veronica Ternavschi, designera orientată în promovarea Slow fashion, pentru a diminua acest impas vicios împotriva naturii.
Aproximativ 60 % din materialele utilizate în articolele de îmbrăcăminte sunt din plastic. De fiecare dată când acestea sunt spălate, eliberează chiar și sute de mii de fibre de plastic numite microfibre, care au dimensiuni mai mici de 5 milimetri, care eventual ajung în lacuri, râuri și oceane. Prin urmare, industria modei este una dintre sursele primare de poluare a mediului.
Epuizează o sursă enormă de energie electrică pentru creșterea materiilor prime și producerea țesăturilor, folosind numeroase substanțe chimice periculoase în procesul de fabricație. O cantitate disproporționată de pesticide este folosită în cultivarea bumbacului.
Gravitatea situației încă nu ajunge la rang de „conștientizare”, însă cert este că unii deja încep să crească cu grijă o nouă industrie fashion, creând astfel undă verde spre reorientarea modei. Veronica este eco-designeră care lucrează în direcția slow fashion, lucru mai puțin obișnuit pentru ramura modei din țara noastră. Tânăra spune că o deplorează consumerismul, fapt pentru care a și îndrăgit această mișcare de a le da articolelor vestimentare „zile cu lumină”.
„Direcția Slow fashion, care înseamnă «moda lentă», a apărut în contrast cu moda foarte populară acum, «rapidă» și ieftină pentru consumul de masă – Fast fashion. Sortimentul de branduri precum Zara, Bershka, H&M etc. este actualizat foarte repede, hainele nu sunt cusute de înaltă calitate și sunt create din materiale sintetice ieftine. Conceptul de fast fashion: «Cumpără-aruncă-cumpără» este, prin definiție, opusul slow fashion, care pune accent în primul rând pe faptul că: «Calitatea este mai importantă decât cantitatea».
În momentul de față, problema poluării mediului este cea mai acută problemă, care necesită acțiuni imediate pentru prevenirea dezastrelor de mediu. Astfel, această direcție a modei îi motivează pe oameni să refolosească îmbrăcămintea, să cumpere articole de calitate de la producători locali, să cumpere lucruri de la second-hand (mai ales că vintage este acum mai popular ca niciodată), să repare și să reutilizeze lucruri, oferindu-le astfel șansa la «o nouă viață».”
Elementul de bază în Slow fashion este reutilizarea articolelor vestimentare, dar cum are loc crearea hainelor eco, evitând astfel impactul negativ asupra naturii, Veronica nu ezită să ne povestească pas cu pas despre cum ajunge la rezultatul dorit. „Prima etapă este crearea unei schițe și selectarea ansamblului de culori, precum și a tipurilor de materialele care vor fi folosite pentru croială. A doua etapă constă în crearea unei machete și a unei căutări paralele a materialelor second-hand. Uneori, intră în joc lucrurile lor vechi, dar de înaltă calitate. Găsirea stofelor potrivite este un proces destul de complicat și de lungă durată, dar rezultatul merită. Studenții Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice caută inițial materiale pe cont propriu, apoi aprobă alegerea împreună cu profesorul. De regulă, dăm preferință țesăturilor naturale sau semi-naturale, dar totul depinde de idee. Pentru a crea geaca, au fost folosite doar țesături artificiale, simbolizând «artificialitatea» vremii noastre și plăcerea supra-utilizării produselor.”
O haină uzată nu este neapărat una care nu poate reînvia în ceva nou, mai ales dacă avem la îndemână imaginația și bunul gust. Fiecare haină poartă în ea o poveste, iar atunci când ea dobândește un nou suflu, bucuria făuritoarei de eco-haine se dublează, mai ales că pentru aceasta nu ai nevoie de un buget mare, ci doar de un simț al esteticului ascuțit.
„În fiecare îmbrăcăminte uzuală văd o resursă care poate fi reutilizată. Sunt un fan al second-hand și free-shop, în primul rând pentru că doar așa reușim să dăm o șansă de «reînviere» unei haine, înainte ca ea să se deterioreze. În al doilea rând, pentru că la mâna a doua poți alege o garderobă decentă și elegantă, având totodată acces la articole de marcă de înaltă calitate, cu un buget minimal, iar la free-shop-ul din Moldova poți aduce și lua lucrurile de care ai nevoie în mod gratuit, prelungindu-le astfel viața.”
În cadrul unei conferințe a Comisiei Economice a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa, a fost dezbătut subiectul industriei modei, și anume faptul că se produc cantități din ce în ce mai mari de haine ieftine și de proastă calitate, aceasta fiind o urgență ecologică și socială. În prezent, un cumpărător obișnuit cumpără cu 60 % mai multe haine decât acum două decenii, însă durata lor de viață este de două ori mai scurtă.
Această schimbare a fost adusă de SUA și Europa, însă tiparele încep să se extindă către alte țări, cum ar fi China. UNECE a explicat situația în cadrul conferinței:
„Până în 2030, vor fi 5,4 miliarde de oameni în clasa de mijloc, față de 3 miliarde în 2015. Acest fapt va duce la creșterea cererii pentru haine și alte produse care definesc stilul de viață al clasei de mijloc. Dacă consumul va continua la rata actuală, vor fi necesare de trei ori mai multe resurse naturale până în 2050, comparativ cu ce era folosit în 2000.”
În acest context, Veronica, promovând ideea de Slow fashion, susține că „fiind designer, aleg o abordare responsabilă și un stil de viață conștient. Încerc să aduc mica contribuție la reducerea nocivilor ecosistemului nostru, creând haine din materiale reziduale din fabrici, accesorii din plastic reciclat, care a fost destinat să meargă la un depozit de deșeuri și să se descompună de sute de ani. Port cu mândrie haine pe care le «reintroduc în circuit» și îi sfătuiesc pe toți să ofere o nouă șansă lucrurilor”.
„Din actualul design ecologic, trebuie să învățăm elementele de bază ale consumului conștient pentru viitorul nostru comun. În medie, 1 kg de deșeuri pe persoană este de 320 kg, din care doar 4 % se duc la reciclare. Și în fiecare an aceste cifre cresc. O persoană trebuie să-și dea seama că locuința sa nu se termină dincolo de pragul apartamentului său. Dorind să trăim într-o lume mai bună, trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre.”
Valoarea unei haine poate fi apreciată prin atitudinea omului care o îmbracă. Dacă îi oferi hainei de pe tine „o parte din tine”, tot ce-ți rămâne e să o porți cu demnitate, indiferent de cât te-a costat ea. Și totuși, prețul unui lucru nu poate fi apreciat doar în atitudine sau bani, pentru că deseori valoarea este direct proporțională cu mijloacele de risipă din fond, mai ales când vorbim de industria modei.
„Estimarea reală a hainelor este într-adevăr uriașă, luând în considerație faptul că sunt cheltuiți 8 000 de litri de apă și 10 kg de coloranți chimici pentru a face doar o pereche de blugi și circa 13 kg de CO2 sunt emiși în aer, poluând astfel atmosfera, nemaivorbind despre producția unui tricou de bumbac, care necesită 2 700 de litri de apă.
Producătorii de fast-fashion își construiesc afacerile murdare pe sănătatea angajaților lor, remunerându-i cu ce li se strecoară printre degete, epuizând astfel resursele naturale și poluând planeta. Amestecată cu colorant, apa pur și simplu o lasă să se scurgă în râuri. Dar chiar și după purificarea repetată, apa rămâne tehnică – ea nu trebuie băută. Potrivit ONU, 783 de milioane de oameni suferă de un deficit de apă potabilă, ceea ce înseamnă că aceasta nu este cea mai bună utilizare a resurselor de apă.”
Dacă ne-am oferi mai mult timp să ne gândim la mediul înconjurător, probabil natura ar binevoi să ne spună „mulțumesc”. Lucrurile aparent inutile ar căpăta mister, iar hainele undeva uitate ar deveni „bijuterii” din stofe. Valeria tinde și vrea să trăiască într-o lume în care să inspire deplin aerul în piept, tocmai de aceea, spune ea, „este o ocazie excepțională de a le arăta oamenilor că lucrurile care erau destinate să fie aruncate la gunoi, ca fiind inutile, pot și ar trebui să existe în continuare. Vreau să pot ajuta cu pași mici planeta să facă față problemei poluării”.
