Silvia Țabor este originară din Sărata Galbenă, Hâncești. După ce a absolvit clasa a IX-a și-a început cariera muzicală. A urmat studiile la Colegiul de muzică „Ștefan Neaga”, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, apoi McGILL Univeristy Montreal Quebec, Universitatea din Montreal. A fondat Orchestra Interculturală din Montreal, Canada. În această ediție vă propunem să aflați mai multe detalii despre această personalitate, care ne duce faima prin muzică în întreaga lume.
Silvia a colaborat cu diverse orchestre simfonice și de cameră: Orchestra Națională a Filarmonicii din Moldova, Orchestra Simfonică din Sankt Petersburg, Opera de Stat din Burgas, Orchestra Beethoven, Orchestre de l’Universite de Montreal, Rose City Chamber Orchestra, lista ar putea continua mult, deoarece Silvia este o persoană bine cunoscută la nivel internațional.
„Nu știu de ce anume dirijor, dar peste ani știu ca am ales bine”
A înțeles că muzica este ceea ce vrea să facă mai mult decât toate în viață atunci când a finalizat anul patru la Colegiul Ștefan Neaga.
„Toți anii de colegiu am fost sigură că voi face psihologie sau limbi străine, dar chiar după ce am dat toate examenele și eram pe punctul de a spune la revedere și colegiului dar și muzicii ca profesie/meserie, am mers la un recital la Academia de Muzică și iată în acel moment am înțeles că de fapt muzica este o parte mult mai importantă din viața mea decât credeam sau înțelegeam eu până în acel moment.”
Dintre toate posibilitățile ce i se deschid unui muzician, Silvia a optat pentru dirijare. Nu știe cum anume a ajuns să aleagă această cale, dar este sigură că a făcut o alegere corectă.
„La acel recital despre care am vorbit la început, când am hotărât ca voi face muzica mai departe, am înțeles ca anume dirijor vreau sa fiu. Nu știu de ce anume dirijor, dar peste ani știu ca am ales bine, cred eu.”
„Fără orchestra ești cam nimic”
Are o mulțime de colaborări cu diferite orchestre din întreaga lume. Pentru Silvia nu contează care este originea orchestrei, momentele complicate apar atunci când este un program dificil, dar dacă toată lumea muncește bine, Silvia ne asigură că rezultatele vor fi neapărat frumoase.
„Depinde mai mult de atitudinea ta personală ca om, muzician și în ultimul rând dirijor cu o anumită orchestră. Originea orchestrei mai puțin contează, contează oamenii care cântă și de obicei un muzician bun își face treaba bine în orice orchestră, indiferent de origine. Nu pot să-mi aduc aminte de o colaborare pe care aș numi-o complicată. Desigur, dacă ai un program mai dificil poate să fie și colaborarea mai stresantă din punct de vedere a complexității programului. Dar dacă toți sunt bine pregătiți și muncesc bine, rezultatele vor fi frumoase neapărat.”
Fiecare evoluție pentru Silvia este memorabilă deoarece pune tot sufletul în ea. Totuși a fi dirijor nu este atât de ușor, ca și în orice altă profesie există momente dificile și aici.
„Cel mai complicat este faptul ca fără orchestra ești cam nimic, adică nu poți sa convingi multă lume că ești dirijor dacă nu ai cu cine dirija. În general este destul de complicat. Contează mult sa fii în momentul potrivit la locul potrivit, sa te cunoască persoanele potrivite, și așa mai departe. Poți sa fii foarte bun, dar dacă stai acasă, ești bun doar pentru tine. Sunt multe aspecte care nu le poți controla. Tot ce poți face e sa aspiri, sa muncești la un vis care poate cândva poate va deveni realitate sau poate nu. ”
Cum a format orchestra din Montreal
Orchestra Interculturală din Montreal, Canada a fost formata încă pe când Silvia își făceam studiile la Doctorat la Université de Montréal, pentru că era o parte din obligațiile sale pe care le avea în program. A continuat să se aventureze împreună cu orchestra creată până a părăsit Canada.
„Ideea care stătea la baza orchestrei era sa fac programe dedicate diferitor culturi, pentru a promova muzica și compozitorii mai puțin cunoscuți publicului canadian. În orchestra cântau muzicieni din diferite etnii, ceva obișnuit pentru Canada, deoarece practic este o țară a imigranților. Numărul muzicienelor depindea întotdeauna de program. Am avut concerte cu peste 100 de muzicieni dar am avut și concerte cu 15 muzicieni.”
I-a fost foarte dificil să creeze orchestra, deoarece pe lângă entuziasm și oameni talentați și devotați mai este și partea financiara, care este foarte importanta, dar care nu este ușor de căpătat.
„Pentru mine a fost dificil deoarece din lipsa de resurse financiare, nu aveam posibilitatea sa angajez persoane care ar ajuta la gestionarea proiectelor și cam tot trebuia sa fac singura. Deci, era o munca imensa pentru mine și până ajungeam sa dirijez concertul eram stoarsă de energie. Dar în pofida obstacolelor, fiecare concert era o mare sărbătoare de suflet.”
Astăzi activează în calitate de dirijor invitat și predă muzică
Acum Silvia locuiește în Taiwan, o mare parte a timpului îl petrece împreună cu soțului ei călătorind. Totuși, muzica rămâne a fi o prioritate pentru ea, chiar dacă a căpătat o altă formă.
„Teoretic, orchestră OIM-MIO există, și când am plecat din Canada am crezut că mă voi întoarce mai des pentru proiecte, dar fiind în cu totul altă parte a lumii, nu este chiar atât de simplu. Pentru moment, cel mai bine mi se potrivește să activez în calitate de dirijor invitat, deoarece necesită mai puțin timp petrecut departe de casă. Dar dacă e să vă spun mai multe despre activitatea mea, ea este mai multă legată de predare, mai puțin dirijare.”
Despre muzica clasică în Moldova: „Din păcate salariile muzicienilor sunt atât de mizere”
Silvia apreciază muzica clasică din Republica Moldova la cel mai înalt nivel, problema pe care o vede este sfera financiară.
„Din păcate salariile muzicienilor sunt atât de mizere și tot mai mulți tineri sau își schimba profesia deoarece este dificil sa supraviețuiești cu acele salarii, sau pleacă din țară, în căutarea unei vieți mai buna. Dar bănuiesc eu ca aceasta se referă nu doar la muzicieni dar și multe alte profesii nobile.”
Silvia spune că a plecat din Moldova datorită spiritului meu aventurier. Chiar dacă familia sa nu era de acord cu decizia sa și au încercat să o convingă să rămână, totuși Silvia a plecat.
„Mai era și un sentiment că vreau să fac ceva care nu voi reuși dacă voi rămâne în țară. În acel moment știu sigur că aveam un entuziasm nebun de a pleca într-o țară nouă, unde nu știam ce va fi, cum va fi. Când privesc în urmă, mă bucur nespus că am avut parte de atât curaj și să fac un pas foarte de mare pentru mine la acel moment.”
Consideră că dacă ar fi rămas în Moldova, soarta ei ar fi fost altfel. Silvia ne spune că revine mereu în Moldova pentru a vizita familia sau pentru proiecte muzicale. A avut și gânduri să revină permanent în Moldova, dar de când casa sa este în Taiwan nu-și imaginează o altă viață.
Un dirijor continuă să învețe toată viața
Pentru cei care vor să ajungă dirijori, Silvia ne spune că în primul rând trebuie să fie un bun muzician și o persoană care știe să lucreze cu oamenii.
„Un lider care este capabil să înțeleagă și să admită faptul că de cele mai multe ori are în fața lui muzicieni mult mai buni decât el, dar totodată să poată căpătă încrederea și respectul lor.”
De asemenea, este important pentru un dirijor ca să înceapă studiile încă din copilărie.
„Un dirijor înainte de a deveni dirijor, trebuie să treacă prin același proces ca orice alt muzician. Să studieze toate teorie, solfegiu, istoria muzicii, orchestrație, compoziție și orice altă alte disciplină necesară și desigur să mânuiască cel puțin un instrument la nivel profesionist. Și aceasta până a deveni dirijor. Deja devenind dirijor continui să studiezi partituri, și toată viața continui să înveți. Desigur, este important să ai posibilități să lucrezi cu dirijori faimoși deoarece în această profesie, cine știe despre tine și pe cine știi tu este destul de important.”
Până la urmă, muzica este ceva ce ne aduce bucurie, plăcere, satisfacție pe de altă parte, pe cât de darnică este pe atât și de solicitantă. Pentru toți cei care fac sau vor să facă muzică și nu doar, Silvia ne explică, dirijarea înseamnă:
„Multă dedicație. Multă muncă. Multă pasiune. Mult curaj. Multe lipsuri. Dar este și foarte multă satisfacție uneori mai des, alteori mai rar.”
