20 de proverbe tibetane, în care s-a adunat toată înțelepciunea lumii

#1. Nu poţi astupa un pârâu cu pământ, un copac cu o piatră.

#2. Dacă te-ai împiedicat şi ai căzut, încă nu înseamnă că ai ales drumul greşit .Dacă nu baţi toba, ea va tăcea.

#3. Dacă nu încerci să afli adevărul, el va rămâne neînţeles.

#4. Omul înţelept la început ascultă, apoi decide. Cel prost întâi face, apoi începe să judece.

#5. Câinele se cunoaşte după lătrat.

#6. Cel care regretă la început de cale că s-a pornit spre munte, nu va putea ridica nici măcar un deal.

#7. Dacă nu poţi vedea, urcă pe un munte, dacă nu-ţi este clar, întreabă-l pe cel mai mare.

#8. Din o mie de ace poţi face un topor. Din o mie de topoate poţi construi o catedrală.

#9. Cât de bine nu ai ascunde într-o cameră bucata de lemn de santal, acesta oricum îşi va răspândi mireasma.

#10. La mănăstire doar acoperişul e din aur.

#11. Ai pierdut dimineaţa – ai pierdut întreaga zi. Cine nu a învăţat de tânăr, a rătătcit întreaga viaţă.

#12. Blândeţea o poate percepe şi un bebeluş, dulceaţa unei piersici, – chiar şi un orb.

#13. Haina îl face pe om şi biciul pe câine.

#14. O singură funie nu face un bici, un copac nu face pădure.

#15. De spui puţin este neclar, de spui prea multe – dai dureri de cap.

#16. Cât de multe smocuri de păr nu ai lega, acestea nu vor înlocui grinda casei.

#17. Indiferent de câţi laşi nu s-ar aduna împreună, ei nu vor fi capabili de o faptă eroică.

#18. Doi cerșetori nu au ce face la pragul aceleiaşi case.

#19. Adevărul nu are prieteni.

#20. Nu întotdeauna omul care vorbeşte des despre neajusurile tale, îţi este duşman. Şi nici omul care deseori îţi laudă faptele nu îţi este mereu prieten.