Când este vorba despre siguranța copiilor în spațiul virtual, părinții ajung să îşi pună multe întrebări: Când se cuvine să fie permisivi și când ar trebui să fie restrictivi? Înțeleg suficient de bine Internetul pentru a-şi ghida copiii? Ar trebui să trateze Internetul în aceeași manieră ca televizorul sau e vorba de ceva diferit? În contextul unei atenții tot mai sporite asupra subiectului, experţii „La Strada” spulberă şapte mituri despre siguranţa copiilor pe Internet.
Potrivit coordonatoarei www.siguronline.md, Angela Palancean, de obicei miturile despre siguranța copiilor pe Internet tind să exagereze sau să simplifice riscurile la care copiii se expun online.
Mitul 1 „Copiii născuți în era informațională – le știu pe toate”
Studiile în domeniu arată că nu există „nativi digitali”, care să ştie cum se foloseşte un calculator fără riscuri numai pentru că s-au născut în era informaţională. Această afirmație este cel puțin exagerată. Copiii au nevoie de ajutor pentru a-și dezvolta competențele digitale. Altfel spus, un copil poate să intuiască ce butoane trebuie să apese pentru a folosi un dispozitiv, dar asta nu înseamnă că are şi maturitatea de a înţelege ce urmări pot avea acţiunile sale.
Mitul 2 „Copiii trebuie protejați de Internet”
Orice părinte vrea sa își ferească copiii de orice tip de neplăceri, inclusiv emoționale. De aceea, părinţii adesea se lasă influenţaţi de istorioarele cu final negativ relatate la știri și emisiunile care înfățișează Internetul ca un rău absolut.
Copiii nu trebuie protejați de Internet, ca și cum acesta ar fi un dușman. Copiii trebuie să ştie că Internetul, folosit în mod raţional, poate fi util în învățare sau pentru petrecerea timpului liber în mod constructiv. Contrar opiniei comune, copiii nu-și doresc să rămână foarte mult timp în spațiul virtual, dar adesea le lipsesc alternativele pentru joacă, călătorii, interacțiune sau explorare. Ei au resurse care trebuie cumva activate, folosite.Părinţii care cred că daca le vor lua copiilor telefonul/tableta vor rezolva imediat toate îngrijorările, riscă mai degrabă să îndeparteze copilul, pentru că acesta oricum va căuta şi va găsi modalităţi de a accesa Internetul. Aceasta se va întâmpla de la şcoală, la vecini, prieteni sau de la un Internet cafe, în timp ce părintele va pierde posibilitatea să îi vorbească copilului despre riscuri şi modalităţi de evitare a acestora.
Mitul 3 „Copiii sub 13 ani nu pot folosi rețelele sociale”
Întradevăr, majoritatea reţelelor sociale recomandă o limită minimă de vârstă, dar aceasta poate fi ignorată. Mulţi dintre copiii cu vârste sum 13 ani reuşesc să îşi facă au cont pe o rețea socială, după ce bifează la înscriere o altă vârstă decât cea reală.
Mitul 4 „Internetul este plin de hărțuitori”
Adevărul este că Internetul nu a „creat” mai multe persoane care abuzează copiii, ci doar este un nou mediu, similar celui real, care le-a oferit aceloraşi persoane rău intenţionate posibilitatea să contacteze copilul pentru a-și atinge scopurile. Deși femeile sunt mai puțin susceptibile de a ataca decât bărbații, există numeroase cazuri de abuzuri asupra copiilor din partea femeilor, inclusiv online. La fel, un copil poate fi abuzat sexual de alţi copii.
În acest context, sunt foarte importante discuțiile cu copilul despre cum se simte și dacă este agresat în vreun fel de cineva. În loc sa le interzică copiilor să folosească rețelele sociale, părinții ar trebui să se concentreze asupra educației acestora și să fie atenți la orice fel de semne care ar putea vorbi despre un comportament riscant online.
Mitul 5 „Tot ce citești pe Internet este adevărat”
Nu poți fi niciodată sigur de credibilitatea informaţiilor pe care le găseşti pe Internet. De aceea, mereu se recomandă să fie evaluată credibilitatea informației dintr-o sursă de alternativă. Acest lucru trebuie să îl ştie în aceeaşi măsură părintele, cât şi copilul. Atunci când alegi să crezi sau nu o informaţie, primul lucru pe care ar trebui să îl examinezi este URL-ul. Poți afla foarte multe doar din URL. Contine .gov sau .edu sau numele unei persoane?
De asemenea, dacă articolul conține numele autorului, caută-l și interesează-te dacă informația publicată de acesta este credibilă.
Mitul 6 „Activităţile pe Internet nu stimulează creativitatea”
Este adevărat că puțini dintre copii au creat ceva sau au scris pe un blog. Însă, ei pot fi creativi experimentând pe Internet posibilităţi inedite, care îi antrenează modul de gândire şi la ce adulții uneori nu ar avea răbdare.
Mitul 7 „Instalarea programului Control Parental este unica metodă de protecție”
Un program de control parental instalat este util, dar nu garantează 100% siguranța copilului online. Întradevăr, dacă copilul are o vârstă mai mică, puteţi opta pentru un Program de Control Parental. Totuşi, această măsură funcţionează numai până la o anumită vârstă, după care copilul învaţă să evite restricţiile, iar părintele conştientizează că este depăşit din punct de vedere tehnologic. În aceste condiţii, sunt esenţiale discuțiile despre regulile de securitate, comportamentul pe Internet al copilului și al altora.