Din inima moldovenească a Canadei: Povestea lui Petru, mecanicul care merge la olimpiade și este cel mai bun din compania sa

Două borcane cu dulceață și o sticlă cu vin

Din școală îi plăcea matematica. Așa se face că a absolvit la Chișinău Facultatea de Matematică și Informatică cu specializare în Matematica aplicată. „În Moldova era de lucru, dar era plătit puțin”, spune Petru. A decis, astfel, să i se alăture tatălui său care asambla bărci la Sankt Petersburg. După trei ani, a revenit în Moldova și, la insistențele surorii sale, a depus dosarul pentru viză în Canada. „Cum să merg acolo dacă nu știu franceza?”, o întreba el. „Ehei, dacă ursul merge pe bicicletă, tu franceză n-ai să înveți?”, îi răspundea sora optimistă. După un pic de studiu și un interviu reușit, Petru se pomenea într-o zi de iarnă canadiană, cu pașaportul într-o mână și bagajul de 15 kg în alta, la aeroportul din Montreal, acolo unde îl așteptau verișorii săi. „Ce am văzut prima dată? Autostrada, iarna și casa verișorilor”, își amintește tânărul. Aducea din Moldova două borcane cu dulceață care s-au împrăștiat în valiză și o sticlă cu vin pe care i-a lăsat-o cadou verișorului. După două săptămâni, închiria o casă de unul singur, iar următorul pas era găsirea unui post de lucru.

Da’ unde se spală autobuzele iarna la -30? Afară!

Iarna-i grea, omătul mare, dar Petru știa că trebuie să muncească. Un prieten l-a încurajat să meargă la un parc de autobuze școlare, acolo unde se căuta un om pentru a spăla autobuzele. „Da-i cam -30 afară, unde se spală autobuzele?”, a întrebat Petru înainte de a merge. „Afară!”. După un interviu de cinci minute în care au stabilit condițiile de lucru, a făcut cunoștință cu Village des Valeurs (magazin de second-hand), acolo de unde și-a cumpărat haine de lucru. A doua zi de la 8, mânuia cu iscusință mașina de spălat, iar la sfârșitul zilei avea spălate deja 30 de autobuze. După un an, a fost promovat și ajuta mecanicii la reparația autobuzelor, iar între timp făcea și lecții de limbă franceză. A simțit că visul său de a lucra cu motoarele e aproape de realizare, așa că i-a propus șefului să-l promoveze ca mecanic. „Trebuie să ai școală”, i-a spus acesta. În aceeași zi de aprilie, Petru s-a înscris pentru testul de admitere la o școală de mecanici din apropierea casei.

„Pe lista de așteptare?”

La examenul de admitere a răspuns la 300 de întrebări din matematică, fizică, mecanică, limba franceză și limba engleză. A fost pus pe lista de așteptare pentru a începe cursurile în ianuarie, întrucât pentru cele din august se părea că nu mai era loc. „I-am sunat, am mers la ei, i-am rugat să-mi revadă dosarul și… m-au luat pentru august, în cele din urmă.” Visul lui Petru se împlinea și era deja primit în rândul mecanicilor la parcul de autobuze. Salariul rămânea același însă. Șefii așteptau certificatul de studii.

Locul I la Olimpiada de Mecanici din Montreal

În august 2010, Petru se întorcea pe băncile școlii. Timp de doi ani, diminețile lui începeau la ora 5. Lucra până la 1 fără pauză de masă, iar de la 3 până la 8 seara era student. Primul examen l-a eșuat, dar până la finalul studiilor a ajuns să fie cel mai bun student al școlii. În 2013 participa la Olimpiada de mecanici din Montreal, acolo unde după o zi de teste teoretice și practice – Petru reușea să se claseze pe locul I.

După ce a devenit mecanic cu acte în regulă, s-a alăturat unei companii mai mari. La Excellence Peterbilt lucrează 100 de mecanici la reparația și asamblarea camioanelor. Petru face parte din echipa unei filiale de opt mecanici, iar după statistica lucrărilor efectuate, este apreciat ca cel mai bun dintre colegii săi. „Cine e cel mai bun fotbalist? Cine dă goluri. Așa și eu, am rezolvat de-a lungul timpului cele mai grele sarcini”, povestește Petru. Sunt cinci ani de când lucrează aici, iar timp de un an a fost și șef de echipă. A renunțat însă la statut pentru că lui mai mult îi place să fie mecanic decât șef. „E o meserie care-ți solicită multă atenție”, spune Petru. „Instrumentele mecanice pot fi periculoase dacă nu sunt folosite corespunzător. Au fost cazuri în care colegii au avut accidente de lucru, dar toate se întâmplă de obicei din lipsă de atenție”, precizează el.

Țara care l-a primit cu blândețe

Pe lângă atenție și străduință, Petru știe că trebuie să fie la curent cu toate noutățile din domeniu, mai ales cu noile tehnologii lansate. În acest sens, foarte importante sunt și trainingurile pe care compania le organizează periodic. „Dacă mă voi întoarce vreodată în Moldova, voi face ceea ce știu mai bine și voi încerca să promovez cât mai mult noile tehnologii”, spune Petru încrezător.

Pentru a se întoarce însă, așteaptă o schimbare. Chiar și așa, întoarcerea este puțin probabilă, având în vedere faptul că deja toată familia îi este alături în Canada. Pe lângă toate, țara asta l-a primit cu blândețe, l-a înțeles și l-a încurajat să-și urmeze pasiunea. Verișorii, care în urmă cu opt ani l-au găzduit, acum îi sunt nași, iar el la rândul său a ajutat mai multe persoane să se acomodeze la Montreal. „Îmi place aici. Mulți dintre cunoscuți spun că taxele sunt mari, dar avem multe facilități în schimb: curățenie, parcuri, cultură. Nu e o democrație perfectă, dar este bine pentru noi, oamenii de rând. Moldovei îi lipsește organizarea de bază a regulilor simple de conviețuire.”

Potrivit celor mai recente date oficiale, în Canada locuiesc aproximativ 17.500 de moldoveni (excluzând pe cei care dețin alte acte de identitate ale statului canadian), Canada fiind a patra țara în rândul celor mai populare destinații de emigrare în rândul moldovenilor, după Rusia, Italia și Statele Unite ale Americii.