Nicu Ştirbet este originar din sudul Moldovei, satul Văleni, Raionul Cahul. Fiind un tânăr activ, se află în permanentă dezvoltare şi formare profesională. A investit mult în anii de studenţie şi a ajuns să desfăşoare stagiile de practică în cadrul mai multor organizaţii internaţionale precum Consulatul României de la Londra, Ambasada României de la Viena, Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizaţiile Internaţionale (OSCE&UN) de la Viena etc.
Cine este Nicu Ştirbet?
„Sunt tânăr, doamnă, lucruri am așezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
[…] Această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând printr-însa bunicile și unchii.” … Spunea la un moment dat regretatul Florian Pitiș.
Nicu Știrbet este un tânăr, un „rocker”, un tradiționalist… un om al aparențelor și al esențelor: un păcătos, un critic, un sfânt, un creștin, un nebun, un defectuos.
Ce te-a determinat să aplici la studii peste hotare?
Primele idei de a studia peste hotare s-au conturat în vacanța de vară dintre clasele a 11-a și a 12-a, pe care am petrecut-o la Londra, însă decizia propriu-zisă de a pleca a fost făcută, bineînțeles, pe ultima sută de metri, oarecum asemănător cu învățatul pentru examene. Le-am spus alor mei cu vreo trei săptămâni înainte că plec și am plecat.
De ce Scoția? Păi în mare parte, datorită patrimoniului ei cultural și istoric, iar în Scoția respiri istorie la orice ieșire în oraș. Fiind pe toată perioada studiilor liceale un mic tocilar la istorie, n-am putut rezista, iar celor care nu au probat niciodată un kilt scoțian, le recomand, cu drag, să încerce.
Cu ce diferă sistemul de învăţământ din Marea Britanie faţă de cel de la noi?
Cred că cele două concepte de bază sunt meritocrația și gândirea critică. Sistemul educațional moldovenesc se dezintegrează încet, încet sub presiunea politicului, promovându-se non-valorile, iar dascălii cu vocație sunt batjocoriți cu salarii mizere. Astfel, individul şcolit în acest sistem, indirect, își însușește niște deprinderi nu tocmai ortodoxe, pe care ulterior le transpune în munca sa din sistemul privat sau public. Consider că cea mai importantă schimbare pe care țara noastră trebuie s-o implementeze este cea din sistemul educațional, care stă la baza tuturor celorlalte. În Finlanda, de exemplu, pentru a ajunge un profesor de clasele primare, este nevoie de cel puțin o diplomă de master, iar în Japonia onoarea de a fi profesor este una dintre cele mai mari trepte pe care un individ poate s-o atingă. Europa încurajează gândirea critică, inovația și contestarea practicilor învechite. Dacă un sistem merge, nu înseamnă ca este și eficient.
Care au fost formalităţile pe care le-ai îndeplinit ca să studiezi în Marea Britanie?
Aplicația a fost standard (CV, scrisoare de motivare, rezultate Bacalaureat etc.). O organizație foarte dedicată scopului de a trimite studenți peste hotare este Edmundo, pe care o recomand cu drag tuturor celor interesați.
Ce ţi s-a părut cel mai dificil în perioada ta de adaptare la noua ţară?
Să fiu sincer, nu prea am avut timp să-mi fac mari griji cum să mă integrez mai bine. Pur și simplu am făcut-o. Anii de facultate i-am petrecut jonglând între un job full-time, administrând un mic hostel din Aberdeen, și unul part-time la universitate, pentru a mă putea întreține și a strânge bani pentru stagiile de practică pe care le-am făcut, care de obicei erau neplătite, dar care mi-au oferit multe lecții de viață. Cu toate acestea, am reușit în fiecare an să-mi iau cursuri adăugătoare curriculumului academic în materiile care mă pasionau, de la germană până la dreptul finanțării corporațiilor. Recunosc că nu am reușit de fiecare dată să le duc pe toate la capăt, rezultând cu câte-o mică restanță (în special la germană), dar tradiția spune că student fără restanțe nu există, iar eu m-am conformat.
Ce ne poţi spune despre experienţele tale?
Prin intermediul stagiilor de practică pe care le-am desfășurat atât în cadrul Consulatului României de la Londra, cât și în cadrul Ambasadei României de la Viena, precum și a Misiunii Permanente a României pe lânga Organizațiile Internaționale (OSCE&UN) de la Viena, am avut oportunitatea de a interacționa cu sectorul diplomatic și de a-mi îmbunătăți înțelegerea problemelor și provocărilor complexe pe care comunitatea Internațională și Europeană trebuie să le adreseze.
Toate acestea au fost folosite cu succes în cadrul stagiului pe care l-am desfășurat la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), Comitetul Legal și al Drepturilor Omului (AS/JUR). Participând la adunările Parlamentului European (PE), Consiliului Europei și la audierile din cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), am obținut cunoștințe practice cu privire la aspectele juridice ale instituțiilor internaționale, în același timp dezvoltându-mi abilitățile de redactare a Memorandum-urilor, cele care stau la baza tuturor inițiativelor acestor organizații. Prin urmare, raportul „Accidentul avionului Tu – 154 transportând delegația poloneză de pe teritoriul Federației Ruse la 10 aprilie 2010”, pe care l-am redactat, va fi discutat în cadrul unei reuniuni ulterioare a experților în drept aeronautic, pentru a constata dacă custodia rămășițelor avionului de către Federația Rusă este legală sau încalcă normele de drept international.
Pentru rezultatele obținute în activitatea academică, de cercetare, precum și pentru inițiativele extra-curriculare, am obținut distincțiile „Cel mai bun student al anului” (Nivel Licență) în cadrul Galei Studenților Originari din Republica Moldova (GSORM 2015), precum și „Diploma Ambasadorului” din partea ES Ambasadorul României în Marea Britanie Dan Mihalache. Totuși, pe lângă cunoștințele practice pe care le-am obținut în cadrul acestor trepte ale dezvoltării mele, aș pune calibrul personalităților și al ideilor care circulă la acele niveluri pe primul loc. Am avut norocul și plăcerea să lucrez cu oameni extraordinari, integri și dedicați meseriei lor. Aș putea aici să amintesc pe d-na Oana Gheorghiu, Consul General al României în UK și echipa Consulatului de la Londra; d-na Gabi Folfa, Consul General al României în Austria și echipa Ambasadei României din Austria; echipa profesionistă a Misiunii Permanente a României pe lângă Instituțiile Internaționale din Viena, condusă de ES Ambasador Cristian Istrate și d-na Irina Donciu, Ministru-Consilier; ES fostul Ambasador al Republicii Moldova în Austria, Andrei Popov, cu care am avut plăcerea să interacționez în cadrul OSCE si Dr. Andrew Drzemczewski, fostul director al Comitetului Legal al APCE, un adevărat mentor și prieten. Sunt oameni de la care am învățat enorm și cărora le sunt profund recunoscător pentru puterea exemplului pe care mi l-au oferit.
Cum ţi-au schimbat viaţa aceste experienţe?
M-au îmbătrânit… M-au maturizat.
Cum îi poţi motiva pe tinerii de la noi să aplice pentru o oportunitate în străinătate?
Cred că motivația este un lucru strict personal. Totuși, dacă în urmă cu patru ani, cineva mi-ar fi spus că voi reuși să fac toate lucrurile pe care le-am făcut, să trăiesc experiențele și lecțiile de viată pe care le-am trăit, precum și să întâlnesc oamenii faini pe care i-am întâlnit până acum, i-aș fi răspuns sec, că e nebun de-a binelea.
Enumeră câteva avantaje şi câteva dezavantaje ale vieţii de student într-o ţară străină.
Avantaje: independență.
Dezavantaje: independență.
Ești singurul stăpân al vieții tale și nimănui nu-i pasă de tine!
Te mai leagă ceva de Republica Moldova?
Totul: amintirile, copilăria, colindele și satul natal (unde jucam cât e ziulica de mare „Hoții și vardiștii”), zâmbetul mamei când mă întorc acasă, sărmăluțele cu mămăligă, lucruri pe cât de simple, pe atât de adânc înrădăcinate în conștiința noastră de români. Având norocul să-mi trăiesc o bună parte din copilărie în liniștea Lacului Beleu, deoarece îl însoțeam pe bunicul meu care a activat în cadrul Rezervației „Prutul de Jos”, dorința mea de a dezvolta eco-turismul în Lunca Prutului a devenit mai degrabă un proiect de suflet, decât unul strict rațional. Prin urmare, am ajutat la fondarea Complexului Etno-cultural „Văleni”, unde chiar am investit și jumătate din bursa mea Erasmus. Printre altele, e o inițiativă ce încearcă a promova turismul rural și cultural în Lunca Prutului, axându-se pe ecosistemul Lacului Beleu. De aceea, am scris lucrarea de licență pe tema identificării patrimoniului cultural al Rezervației Naturale „Prutul de Jos” și dezvoltării experienței clienților prin tehnici de marketing experiențial. Pe baza acestor cercetări, implicând turiști interni și internaționali, localnici, precum și autorități locale, am propus și un plan de acțiune coerent pentru dezvoltarea durabilă a zonei, în jurul activității de eco-tourism. Pe baza acestor constatări, am asigurat un grant în cadrul proiectului Diaspora Engagement Hub al Organizației Internaționale a Migrației (OIM) și al Biroului pentru Relații cu Diaspora (BRD), care mi-a permis să pun unele dintre aceste sugestii în practică. Scopul final al proiectului este oprirea migrației excesive a forței de muncă, o realitate care afectează profund comunitățile din jurul Rezervației, prin dezvoltarea eco-turismului ca o alternativă economică viabilă în regiune.
Despre planurile de viitor ce ne poţi spune?
Nimic exact. Se spune că viitorul este un mister, trecutul este o poveste , iar astăzi este un cadou (în engleză cadou = present), de aceea se numește prezent. Prefer să las timpul să-și spună cuvântul.
Notă pentru cititor:
Dragă cititorule,
Tu, care ești departe de Moldova, visând la ziua când te vei reîntoarce la cei dragi și-ți vei putea permite un trai decent într-o țară de care să fii mândru; și tu, cel de acasă, care deși ești acasă, ții mereu frica zilei de mâine, de cum îți vei hrăni copiii și îngriji părinții… nu-ți pierde încrederea. Viitorul Moldovei nu este al lor, al celor care se cred de neatins. Moldova suntem NOI… eu și tu. Va veni un timp când nu vor mai putea să ne mai țină în frâu, oricâți bani și oricâte conexiuni ar avea. Lumea se schimbă, ideile circulă mai repede decât viteza luminii, iar noi suntem în mijlocul lor. Tu pregătește-te: învață, studiază, analizează și nu-ți pierde încrederea în ziua de mâine!
Material semnat de Natalia Acciu
