Dacă în Grecia Antică, unde s-a născut teatrul, orice spectacol era o sărbătoare de zile mari, la care venea aproape tot orașul, dacă în sec. XVI, în timpul epocii elizabetane, teatrul s-a afirmat senzațional prin piesele lui Shakespeare și a direcționat moralizarea societății prin frumos, iar în sec. XIX dramaturgia cehoviană, realizată prin teatrul psihologic stanislavskian, a impresionat toată Rusia, ca apoi să uimească o lume întreagă, ne punem întrebarea: ce face teatrul astăzi?
În toate perioadele enumerate mai sus, teatrul nu era doar artă disponibilă întregii societăți, dar și o artă concepută pentru întreaga societate, un mijloc de educare, moralizare și integrare a tuturor straturilor sociale. Cele mai însemnate mișcări teatrele sau perioade de grație ale teatrului din istorie au colonizat, într-un oarecare sens, teatrul pe plan internațional prin apariția unei forme revoluționare în regie sau a unei dramaturgii excepționale.
Astăzi teatrul nu este pe gustul tuturor și nici măcar pe buzunarul tuturor. Avem mulți regizori geniali și multe spectacole geniale, dar ele nu sunt decât niște replici bune ale trecutului. Chiar dacă nici cinematografia nu trece prin cea mai înfloritoare perioadă a sa, arta cinematografică este cu mult mai accesibilă și mai populară, iar impactul ei asupra societății contemporane este mult mai pronunțat decât al teatrului. Regretabil este faptul că, majoritatea producțiilor cinematografice populare și mega-vizionate, adesea promovează violența, degradarea etc.
Trecând la arta teatrală națională și la teatru, în general, putem spune cu ușurință că aceasta este foarte accesibilă, dacă e să ne referim la costul biletelor. Nici nu putem spune că spectacolele realizate în Moldova sunt o catastrofă artistică, pentru că foarte multe dintre ele, montate de regizori naționali, sunt înalt apreciate la Festivaluri Internaționale de Teatru din întreaga lume, unde mai pui că școala actoricească autohtonă este cotată la un nivel foarte înalt.
Paradoxal este faptul că, deși aceste spectacole sunt foarte apreciate peste hotare, atunci când se joacă pe scena din Moldova, publicul este adesea nemulțumit și nedumerit, catalogându-le ca fiind prea grele sau prea nu știu cum. Comoditatea, lejeritatea sunt cuvintele-cheie care se referă la gusturile spectatorilor de rând în materie de teatru. Evident, nu îi includem în această categorie pe toți consumatorii de teatru. Din fericire, spectatori care vor spectacole bune, grele și de neînțeles există, iar noi le mulțumim pentru simplul fapt că există. În concluzie, veniți la teatru!
Text scris de Marin Madan