(foto) Gabriela Petrov despre șederea în Elveția: „Mămăliga și hrișca moldovenească li se păreau fără gust”

Printre primele concluzii ale fetei despre anul petrecut în altă țară este faptul că atunci când pleci într-un an de schimb, ești un elev care nu a plecat din țară pe mai mult decât o lună. Atunci când revii însă, ești un alt om, cu alte orizonturi, un om care simte că ceva s-a schimbat în el, dar nu poate exprima prin cuvinte schimbarea aceasta.

„Am trăit un an în Elveția, în cantonul Berna, în una dintre cele mai frumoase case, cu cea mai frumoasă amplasare. De multe ori elvețienii care veneau la noi în vizită spuneau: Wow, cât e de frumos la voi aici, aș putea sta zile întregi doar să admir peisajul. Da, ochii mei se bucurau în fiecare dimineață de frumusețea asta, dar ăsta nu a fost cel mai important lucru pe care l-am admirat. Când niște oameni necunoscuți își deschid ușa casei pentru tine și îți fac loc în viața lor, cred că este un cadou foarte prețios pe care ți-l poate face cineva”, povestește tânăra.

Gabriela a trăit la o familie minunată de schiori, în care mama și tatăl gazdă erau foști schiori de performanță, sora ei gazdă era schioară în timpul liber, după ce a lăsat sportul de performanță, pentru că a fost și ea într-un an de schimb, iar fratele ei era schior profesionist care își completa chiar în acel an, primul an de studii într-o școală pentru atleți profesioniști în Engelberg.

Despre acești oameni minunați ar putea povesti multe, însă există o întrebare care i se adresează cel mai des: Cum e să trăiești cu cineva străin? De fapt, doar în primele luni Gabriela spune că a trăit cu oameni străini. „După două luni eram parte a familiei ca și ceilalți doi copii. Mergeam împreună cu sora mea la școală, iarna schiam, ieșeam la jogging pe malul lacului sau primăvara și vara la scăldat, la numai 10 grade”, ne împărtășește Gabriela.

În timpul șederii ei acolo, a încercat să aducă niște rețete culinare pe masa lor elvețiană, plină de diferite cașcavaluri, fondue, raclette, dar și multă salată, carne și paste. Ea a încercat să aducă mămăliga, căreia îi spuneau „polenta” și mai spuneau că nu are gust, pentru că ei mănâncă foarte condimentat. La început mai făcea hrișcă, dar după un timp nu mai simțea nici ea gustul: „Cred că le-a mai rămas încă hrișcă moldovenească prin dulapuri”, zice fata.

Prin casă făcea tot câte puțin, nu avea obligațiuni stricte, dar îi plăcea să îi ajute, pentru că se bucurau foarte mult. „Preparam mâncare, aranjam masa sau scoteam vesela din mașină, făceam tot ce eram rugată, dar mai des din propria inițiativă, pentru că oricât de familial erai cu persoana, totuși erau extrem de politicoși”.

Cât despre școală și despre banii pe care i-a cheltuit pe parcursul programului, Gabriela ne spune că „mai nu cheltuiam nimic pe drum, pentru că programul a organizat totul. Anul acesta taxele de drum cred că se vor schimba, pentru că nu se mai oferă abonamente la prețuri mici pentru elevi de schimb”. Ceea ce ține de masa de la prânz, tânăra își lua mâncare de acasă, iar în cazurile în care nu o făcea, nu o costa mai mult de 200 de lei.

A avut o experiență minunată, pe care o recomandă tuturor elevilor care au dorința să încerce să se desprindă de casă și să își lărgească orizonturile făcând un an de schimb. 

Text de Gabriela Petrov