(foto) Află cum e să trăiești fără amintiri la lansarea volumul II al cărții „Amintiri din viitor”

Volumul I al trilogiei „Amintiri din viitor” a obținut premiul Ministerului Tineretului și Sportului al Republicii Moldova la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XX-a din 17 aprilie 2016.

În carte veți descoperi răspunsuri la întrebări precum: „Cum e să trăiești fără amintiri? Cum e să știi că acestea sunt scrise într-un jurnal de care îți e frică? O frică față de un trecut în care cunoșteai viitorul”.

Tokyo, 11 februarie, el deschide ochii și realizează că nu mai are trecut, cu excepția unor jurnale pe care tot amână să le citească. Într-un final le deschide și redescoperă greșelile pe care le-a făcut în mod conștient. A pierdut benevol femeia pe care o iubea. Cum să se întoarcă la viața lui de odinioară? Cum să o întoarcă pe ea? În loc de răspunsuri apar mai multe întrebări.

Numele lui este Mir. E în viață. Dacă citești aceste rânduri, descopri împreună cu el trecutul său. Volumul II al trilogiei „Amintiri din viitor” de Andreea Russo poate fi comandat la librăria online Bestseller.

„Utopia Andreei Russo este bine structurată, bine închegată şi bine scrisă. După ce am citit-o, mi-am dat seama că Andreea Russo este o scriitoare foarte promiţătoare, cu un mare viitor în faţă. Din viitor este şi această carte a ei. Chiar dacă nu am capacităţile lui Mir, sunt sigur că, în timp, Andreea se va impune ca scriitoare şi va deveni o voce importantă.” – Dumitru Crudu, prozator, poet și dramaturg

Andreea Russo este autoarea generației sale, scriind cărțile la calculator și pe telefonul mobil. Comunică pe Facebook cu cititorii săi pentru a afla părerea și așteptările lor. Lucrează cu pasiune asupra visului de a deveni într-o bună zi laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. Debutează cu trilogia „Amintiri din viitor”.

Mai jos puteți urmări și câteva fragmente din carte:

„Te rog să te oprești, să mă aștepți, dar nu o faci, procedezi corect. Atunci când te rog să mă săruți, nu mă săruta. Te rog să mă îmbrăţişezi, nu, tu nu mă îmbrăţişa. Te rog să mă privești. Nu privi, fii orb! Te rog să mă asculți, fii surd. Te rog să îmi vorbești, fii mut. Nu am nevoie de răspuns la o rugăminte, căci dacă nu vrei să mă aștepți, să mă privești, să mă săruți și să mă îmbrățișezi, să nu o faci, pentru că, în cazul în care tu ai să mă rogi să te aștept, eu voi merge înainte, iar când vei dori să mă săruți, îmi voi ascunde buzele.

Voi fi oarbă, surdă și mută când mă vei ruga contrariul, la fel ca tine, din motiv că, asemenea ție, nu am dorință. O reciprocitate adesea se transformă în obligație, o plăcere se transformă în dezgust, o relație se transformă în trecut. E normal să-ţi iei rămas-bun de la un om în cazul în care tu ai decis să mergi spre est, iar persoana cealaltă spre vest. Un rămas-bun reciproc? Cel mai frumos cadou pentru o relație care s-a născut din reciprocitate”.