(foto) Uneori o călătorie cu bicicleta poate salva vieți. Impresiile cicliștilor de la HOSPICE Bike Tour

Cursa a fost organizată pentru a strânge fonduri pentru susținerea serviciilor de îngrijire paliativă oferite gratuit de către HOSPICE. Participanții au parcurs, în perioada 15-20 iunie 2016, 563 de km, pentru o cauză caritabilă.

„De la HOSPICE la HOSPICE pe două roți” a reunit în cinci zile HOSPICE Casa Speranței din Brașov și București cu HOSPICE Angelus din România, pentru a demonstra că serviciile de îngrijire paliativă sunt la fel de necesare în ambele țări și că ele trebuie susținute și dezvoltate. Rezultatul este unul pozitiv, iar suma totală colectată va fi comunicată după închiderea procesului de donații din data de 25 iunie. Mai jos puteți să aflați prin ce au trecut cei 11 cicliști amatori, care au apropiat cu 563 de km aceste două organizații.

Ion Vasilică: „  A fost o provocare personală, să văd cum e asta – să faci aproape 600 de km cu bicicleta. Mai mult de atât, a fost una dintre acele provocări care dau sens vieţii. Pentru că şi să pui pariu că mănânci tot conţinutul unei solniţe e o provocare, dar nu una care face lumea mai bună. În plus, am făcut-o pentru mama, care suferă şi ea de o boală incurabilă. Noi, familia, o sprijinim atâta cât putem şi cum ne duce capul, dar dacă nu am fi fost noi alături, e bine să ştii că există o organizaţie precum Hospice Angelus, care face un lucru mare”. Ion este de părere că sportul te abilitează, îţi dă aripi, te simţi mai apt să te ajuţi nu doar pe tine însuţi, ci şi pe alţii.

Vasile Gaspar, un alt ciclist, ne-a povestit care a fost cea mai mare motivație care l-a făcut să participe la HOSPICE Bike Tour: „Atâta timp cât stai într-o încăpere mai puțin aerisită și ai nevoie de aer, conșientizezi că dacă acest aer s-ar mișca spre tine cu o anumită viteză, ar fi mult mai bine. Noi, pedalând, ne-am asigurat cu o cantitate mai mare de aer”, a spus Vasile. „Știind că acești oameni au uitat să zâmbească, noi am încercat să o facem în locul lor pe parcursul celor 570 de km”.

Dumitru Alaiba ne-a spus că a așteptat circa două luni acest tur.  „Cele cinci zile au trecut prea repede”, menționează acesta. „ Am dorit să facem, împreună, ceva admirabil, ceva ce nu fiecare s-ar încumeta să facă și, cu această ocazie, să colectăm de la prietenii noștri fonduri pentru oamenii ce au nevoie de ajutor. Ajutor pe care îl primesc de la HOSPICE Angelus Moldova”. De asemenea, Dumitru a spus că abia așteaptă să reia această tradiție și la anul, cu mai mulți participanți. „Anul ăsta a fost, să zicem, de probă. Sper acest eveniment să ajungă la ediția a 10-a, 20-a, iar banii colectați în fiecare an să meargă pentru un lucru bun” .

„Spunând că mergem la București cu bicicleta, mesajul paralel din context era și pentru ce o facem – pentru caritate, pentru a ajuta oamenii ce au nevoie de îngrijire paliativă. Multă lume a auzit de Hospice pentru prima dată cu ocazia acestui Bike Tour, au fost sensibilizați și au decis să doneze, lucru pentru care le mulțumim enorm de mult. Să parcurgem acești 563 de km a fost foarte vesel. Am petrecut cinci zile împreună cu prieteni vechi (cu unii ne știam) și am cunoscut alți oameni foarte frumoși la suflet. Nu a fost ușor. A fost și solicitant fizic, desigur, dar după ce durerea mușchilor trece, rămân doar amintirile frumoase. A fost o vacanță petrecută frumos și util. Am râs foarte mult, aproape non-stop, uneori prea tare, uneori până prea târziu, astfel încât organizatorii au fost nevoiți să ne liniștească”, a menționat Dumitru.

„Eu am acceptat provocarea și m-am prins benevol în cursă.  Mi se părea fascinantă ideea de a face o călătorie de o jumătate de mie de km într-o direcție. Apoi i-am cunoscut mai bine pe cei de la Hospice și am înțeles cât de importantă e munca lor și că ceea ce urmează să facem este parte din acest efort – de a ajuta oameni concreți cu suferințe concrete. Asta a fost mai mult decât îndeajuns pentru motivație”, ne-a povestit Andrei Clayton. Înainte de tur, Andrei avea un mix de nerăbdare și incredulitate („Chiar o fac?”). După câteva antrenamente, nerăbdarea a câștigat. Acum deja nu-i vine să creadă cât de amuzante au fost aceste cinci zile – în care au doborât dealuri, au râs și au petrecut cu niște oameni incredibil de buni și deschiși. „E prima oară când particip într-un astfel de eveniment și mi se pare incredibil de potrivită această intersecție dintre sport și caritate. Sportul înseamnă pace, ni se spunea cândva. Acum am înțeles că sportul înseamnă și mărinimie, solidaritate și suport (SuPORT). Îi admir pe cei de la Hospice Angelus Moldova care nu doar vin cu astfel de idei, dar și le duc la bun sfârșit – am fost martor ocular al voinței cu care muncesc”, a ținut să menționeze Andrei. Despre cei 563 de km parcurși acesta a zis că a fost un singur moment în care și-a permis să înjure un deal care refuza să se dea bătut (în drum spre Adjud). Dar până la urmă l-a săltat ca un Supermario (salut, Tiberiu!) față în față cu dragonul fioros. „Restul dealurilor au fost ca niște broaște țestoase, mai mari sau mai mici, dar prietenoase” .

Aliona Rotaru se gândea tot traseul că dacă va ajunge la finiș, nu se va mai teme de nimic în lume. Prin această cursă ea a dorit să-și depășească propriile limite. „Distanța la acel moment mi se părea enormă și nici nu știam cum va reacționa corpul meu la acest efort continuu. Am început să muncesc mai mult și să mă antrenez, căci m-am sismțit foarte responsabilă față de echipă și față de scopul nostru”, a menționat Aliona. Acum, când își amintește, îi pare că totul a fost foarte simplu, mai ales că a avut alături oameni care permanent o motivau să meargă mai departe. „Știu sigur că de acum voi reacționa cu orice ocazie pentru a susține Hospice”, a spus Aliona Rotaru.

Participant la Hospice Bike Tour și Membru al Consiluilui Director Hospice din 2011, Anthony Mauger, spune că abia aștepta să participe la acest eveniment, mai ales că prin cursă a adunat fonduri pentru Hospice Angelus, organizație pe care o cunoaște încă din 2011. Acesta cel mai mult și-a făcut griji că nu va putea urca Carpații, dar după cursă s-a convins că nu a fost atât de complicat. „Îmi permit să fac o comparație între Fundația Hospice Casa Speranței din România și Hospice Angelus din Moldova. Activitățile acestora sunt aceleași, numai că susținători financiari din Moldova sunt mult mai puțini. Ideea cu Hospice Bike Tour era să atragem prin alte activități, de exemplu prin parcurgerea unei curse cu bicicleta”, a spus Anthony Mauger.

Andrei Theodor spune că, de cum a auzit de acest Bike Tour, și-a zis că trebuie să participe, așa a simțit. Cu toate că a parcurs o cincime din drum, a trăit momente frumoase, alături de oameni deosebiți, participanți și echipa Hospice. „Înfățișarea acestei lumi poate fi schimbată prin sport. Putem atrage atenția asupra adevăratelor probleme”. Ceea ce s-a schimbat în viața lui după această cursă este faptul că dacă mai înainte găsea scuze pentru a amâna un antrenament cu bicicleta, acum are permanent sentimentul că poate cuceri lumea cu ea. „Promovarea actelor de caritate prin sport oferă rezultate frumoase. Hospice a reușit și la această cursă și la Marathon să strângă fonduri importante. Lucrurile frumoase se întâmplă doar atunci când voința se întâlnește cu pasiunea”, ne-a povestit Andrei.

Unul dintre organizatorii evenimentului, Raluca Muntean, ne-a spus că ideea de a-l organiza a fost un vis mai vechi care, cu ajutorul participanților, a devenit o realitate tangibilă. „Din punct de vedere logistic, acest tur cu bicicleta a fost o provocare pentru întreaga echipă HOSPICE Angelus. Ne-am bucurat de receptivitatea autorităților atât din Republica Moldova, cât și din România”, a menționat Raluca Muntean.

Menționăm că aceasta a fost prima ediție a evenimentului, urmând ca anul viitor să devină unul de anvergură, cu participare deschisă. HOSPICE Bike Tour își dorește să fie un eveniment sportiv anual, unic în regiune. Toți banii colectați în cadrul acestui eveniment vor fi direcționați către cauza HOSPICE. Poți dona și tu pe Guvern24.