(foto) Maria Chiara – tânăra din Italia care a ales să învețe româna și să trăiască în Moldova

Cum a pornit aventura Mariei în Europa de Est

Trebuie să spun că aventura mea spre Est a început întâmplător. În 2010 am participat la un proiect finanțat de Guvernul Italiei, în cadrul căruia, în fiecare an, sute de tineri pot lucra ca voluntari în Italia sau în străinătate. Printre toate organizațiile care căutau voluntari, una în special mi-a atras atenția. Era vorba de un ONG care oferea servicii de reabilitare a victimelor traficului de ființe umane și care, împreună cu Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite, asista refugiații cazați într-un Centru de Tranzit în regim de urgență. Așa s-a întâmplat că am ajuns în România, la Timișoara. Cum spun de obicei, am ales mai mult domeniul de lucru, decât țara de destinație, deși, de atunci am România în suflet.

Cum Maria a învățat limba română

Când am ajuns la Timișoara nu știam o boabă de română. De fapt, am plecat fără să știu ceva despre România, am preferat să-mi creez eu însămi o imagine despre această țară și despre oamenii care trăiesc acolo. Deși româna seamănă mult cu italiana, la început nu înțelegeam aproape nimic din ce auzeam. Primele patru luni le-am petrecut străduindu-mă tare să învăț gramatica, dar fără să reușesc să rostesc vreun cuvânt. Începeam să fiu frustrată, așa că la un moment dat am decis, pur și simplu, să las cărțile și să vorbesc mai mult cu oamenii. Prin relațiile mele cu prietenii, română a început să facă parte din mine.

Desigur, încerc să citesc cărți în română, să mă uit la filme, să vorbesc cu oamenii, dar știu că româna mea este foarte departe de a fi perfectă și uneori mă enervez. Totuși, nu aș putea să-mi imaginez o viață fără limba română, ea face parte din identitatea mea. Datorită ei, am putut să cunosc oameni minunați, ea m-a ajutat să nu fiu percepută ca o străină, m-a ajutat să reduc distanțele și să mă simt ca acasă.

Limba română din România vs Limba română din Moldova

Da. Plecasem de la Timișoara fără griji, iar aici primele luni le-am petrecut fără să pot să înțeleg în întregime ce mi se spunea. Nu eram obișnuită cu accentul și nu știam toate expresiile idiomatice și cuvintele rusești care fac parte din cultura moldovenească. Acum e cu mult mai bine, deși mi-e greu să prind vorbele tipice. În Moldova lumea își da seamă destul de repede că sunt străină și de asta un pic îmi pare rău.

Cum te descurci în transportul public sau în magazine când ți se răspunde în limba rusă?

La început mai greu, o luăm destul de personal, să zicem. În mintea mea credeam că e clar că dacă eu mă adresez în română, înseamnă că aceasta este limba în care vreau să vorbim. Cu timpul, am înțeles că astfel de părere nu prea are legătură cu realitatea, cel puțin în Moldova. Aici limbile se intersectează, se amestecă și nu are sens să încerci să creezi bariere între ele sau să lipești etichete pe oameni în funcție de limba pe care o vorbesc. Acum dacă cineva îmi răspunde în rusă, nu mă mai supăr. Dimpotrivă, încerc să rostesc și eu ceva tot în rusă sau trec înapoi la română sau arunc o vorbă în italiană. Uneori se creează situații destul de amuzante!

În Moldova am ajuns ca voluntară la Organizația Internațională pentru Migrație în 2014. Apoi lor le-a plăcut de mine, mie mi-a plăcut de ei și când a expirat perioada de voluntariat, m-am angajat tot acolo.

Tinerii din Moldova vs Tinerii din Italia

În Italia tinerii se simt des supuși unei dominații culturale și economice, pentru că managerii în majoritatea instituțiilor sau a companiilor sunt persoane în vârstă, așa că este foarte greu pentru tineri să reușească să intre, spre exemplu, în mediul academic, în politică sau în business la nivel înalt. Italia nu are încredere în tineri și de asta ei pleacă tot mai des. Tinerii sunt percepuți, pur și simplu, ca oameni fără experiență și paradoxal, nu li se dă posibilitatea de a experimenta.

În Moldova mi se pare că tinerii sunt obișnuiți să încerce, nu le este frică și, dimpotrivă, sunt ambițioși și curajoși. Desigur, salariile sunt neadecvate și migrația rămâne o opțiune atractivă. Aș spune că tinerii moldoveni pleacă din nevoi economice sau pentru că în țară condițiile sunt foarte grele, iar tinerii italieni pleacă pentru că simt că potențialul lor este subestimat și chiar sufocat.

Aș spune că societatea moldovenească este una sincretică, care ține în sine cel puțin două limbi sau chiar trei, în care elementele societății moderne se contopesc cu tradițiile și asta mi se pare extrem de interesant, un amestec unic și uneori paradoxal. Pe lângă asta, este una necunoscută, moldovenii sunt peste tot, dar foarte puțini printre străini știu ceva despre Moldova și de cele mai multe ori, stereotipurile domină. Și aș mai spune că se mai află în tranziție, încă nu a elaborat pe deplin identitatea ei de după 1991.

Cum este Moldova în viziunea Mariei

Din păcate, nu prea am fost la țară. Totuși, am avut plăcerea să fac un pic de turism anul trecut și să merg pe jos de-a lungul Nistrului și prin codri. Mi-a plăcut liniștea și natura, mi-a plăcut să simt mirosul florilor, să văd culorile puternice, mai ales toamna. Toamna în Moldova este de neînchipuit, nuanțe de galben atât de calde nu am mai văzut niciodată.

Sunt nebună după plăcinta cu varză și ador sarmalele, care aici în Moldova sunt microscopice față de cele romanești și de fiecare dată când le mănânc, nu pot să mă abțin să admir abilitatea mâinilor care le-au pregătit.

Știm cu toții că Italia este o țară foarte frumoasă, plină de istorie și tradiții, care a știut să-și valorifice la maximum tot ce are mai bun. Datorită turismului, Italia a reînviat după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Cum vede un străin turismul din Moldova

Acum câteva săptămâni, o revistă din Italia definea Moldova ca una dintre țările cele mai neînsemnate din lume, astfel, explicând de ce turiștii nu sunt interesați s-o viziteze. Desigur, Moldova este o țară mică, fără munți sau mare, ceea ce nu ajută când trebuie să sprijini turismul. Pe de altă parte, Moldova poate să ofere peisaje interesante, vinuri de calitate, muzică și tradiții aproape necunoscute în afară granițelor. La asta aș adăuga și arhitectura și, în general, tot ce este legat de trecutul sovietic. Știu că este o temă destul de sensibilă, dar fără a intra în discuți ideologice, ca străină eu cred că păstrarea arhitecturii din epoca sovietică este foarte importantă. Cred că turiștii din Vest ar fi interesați să viziteze clădiri precum e Circul sau Romanița.

Maria Chiara, meriți toate laudele pentru o astfel de exprimare clară și frumoasă în limba română. Îți mulțumim mult pentru timpul acordat și-ți dorim să petreci cât mai frumos posibil perioada de timp rămasă în țara noastră!

Text de Tatiana Besliu