Gheorghina Josan de 27 de ani îi învață pe copiii din Tănătari să iubească și să prețuiască cărțile

I-a plăcut de mică să citească, dar mai presus de toate să aibă grijă de cărțile pe care le împrumuta de la bibliotecă: „Mereu le reparam atunci când era nevoie, un pic de lipici aici, un pic în altă parte, iar asta pentru că știam că acele cărți sunt ale noastre, ale tuturor”, își amintește directoarea bibliotecii din Tănătari.

A crescut cu această dragoste, citindu-l pe Vieru și Sadoveanu, iar apoi a înțeles că îi sunt dragi copiii și că ar vrea să combine această afecțiune în profesia care urma să-i devină carieră pentru viață.

 Datorită muncii ei, biblioteca din sat se apropie tot mai mult de ceea ce înseamnă o bibliotecă modernă

A devenit bibliotecar după ce a absolvit școala la Soroca, acolo unde-și întâlnea și iubirea, pe cel care avea să-i devină principalul susținător în activitățile ce au urmat.

În 1988, într-o încăpere a Primăriei lua naștere Biblioteca Publică din Tănătari, după ce locul destinat pentru aceasta din Casa de cultură ajunsese într-o stare dezastruoasă. Datorită muncii ei, biblioteca din sat se apropie tot mai mult de ceea ce înseamnă o bibliotecă modernă, care acum nu are doar cititori, dar și utilizatori, aceasta fiind în acest sens în rând cu noile tendințe, devenind o intistituție multi-funcțională.

Programul Național Novateca, realizat grație sprijinului oferit de Fundația Bill & Melinda Gates în cooperare cu Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltarea Internațională (USAID) a fost inițiat în 2014 și este preconizat spre implentare într-o perioadă de cinci ani. Prin intermediul programului, biblioteca a primit patru calculatoare și un aparat Xerox cu imprimantă.

O masă veche ce mai demult stătea prăfuită într-un depozit are loc de cinste în biblioteca din Tănătari. Este masa „Ghici cine-i?” pe care doamna Gheorghina a amenajat-o cu drag alături de copiii ce frecventează acest mic spațiu, care este de zeci de ani inima culturii din Tănătari.

„Omul nu va înceta nicicând să citească”

 „Copiii se înghesuie în fiecare zi după ore”, dar nu sunt unicii utilizatori, după cum ne-a spus doamna Gheorghina, numărul celor activi fiind în jur de 400 din cei peste 2.000 de locuitori ai satului Tănătari. „Sunt la mare căutare cărțile de poezii, romanele de dragoste, cărțile de aventuri și mai puțin cărțile istorice.” Elevii vin la bibliotecă și se pregătesc de ore, iar cei mai dibaci dintre ei lucrează cot la cot cu doamna Gheorghina pentru confecții din biser.

Mica încăpere a bibliotecii este astfel împânzită de colecții frumoase ce sunt participante la concursuri expoziționale regionale. „Ne întâlnim de două ori pe săptămână, iar pe lângă biser fac și lucrări din lemn. Copiii sunt foarte entuziasmați”, ne-a spus doamna Gheorghina.

„Cum îi atragem pe copiii la bibliotecă? Eu mereu le zic că oricâte tehnologii nu s-ar dezvolta, cartea va fi mereu de neînlocuit. Omul nu va înceta nicicând să citească.” Literatura nouă este cea care le trezește curiozitatea, ne spune doamna Gheorghina. „De fiecare dată când ne îmbogățim colecția cu volume noi, facem expoziții de carte, ne întrunim cu copiii, profesorii și îi invităm să profite de oportunitățile pe care le avem.

Doamna mai ajută și la unele treburi administrative ale primăriei, iar alături de bibliotecă participă la toate evenimentele culturale organizate de școală, grădiniță sau primărie.

 „Au fost și momente grele în acești 27 de ani, când biblioteca risca să fie închisă din insuficiență de resurse financiare”

 „Răbdare, devotament și bunătate”, cam de asta ar fi nevoie pentru a fi bibliotecar, ne-a spus dânsa, îndemnându-i și pe cei mai tineri să îmbrățișeze această meserie dacă consideră că au suficientă dăruire pentru asta. Salariul nu e mare, dar motivația principală sunt copiii și dragostea față de carte, pentru că: „Aceasta este unica sursă de inteligență. Da, astăzi internetul tinde să fie mai solicitat de către tânăra generație, dar noi la bibliotecă încercăm să le insuflăm copiilor atașamentul față de cărți”.

Au fost și momente grele în acești 27 de ani, când biblioteca risca să fie închisă din insuficiență de resurse financiare. Cu toate acestea, Gheorghina Josan a lupat pentru ca acest lucru să nu se întâmple, la fel cum spune că o va face și în viitor.

„Schimburile de experiență în care am participat ne-au făcut să vrem mai mult, să creștem și să ne dezvoltăm. Suntem îngrijorați de resursele pentru fondurile de carte de care avem nevoie, dar sperăm să le obținem.” Este recunoscătoare în acest sens donațiilor care au venit inclusiv din România, iar acum cel mai mult își dorește să înlocuiască literatura rămasă în grafia chirilică.

Ea ne-a vorbit despre un viitor muzeu pe care ar vrea să-l deschidă în baza lucrărilor colecționate, dar și despre o sală de lectură într-un spațiu mai mare al bibliotecii. Am plecat cu multă inspirație împărtășind visurile bibliotecarei din Tănătari, promițând că ne vom întoarce în casa plină cu lumină de la Căușeni.

 ∗∗∗

Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.