Rodica Toma, directorul Casei limbii române de la Ungheni: Înțeleg că sunt persoane care au nevoie de un cuvânt, au nevoie de o mângâiere

Cu ceva timp în urmă se întorcea la Ungheni pentru a preda elevilor limba franceză, după ce absolvea Universitatea de Stat din Moldova la Chișinău. În perioada anilor ’88 – ’89, Rodica trăia din plin Mișcarea de renaștere națională, iar contribuția în cadrul acestei mișcări îi este recunoscută și în prezent. Astfel, timp de un an a ținut cursuri de limbă română muncitorilor din instituțiile de stat. „Eu nu pot să-mi explic cum poți să trăiești o viață întreagă pe un pământ care ți-a dat viață și să nu-i cunoști limba.” Discipolii săi au fost receptivi la învățăturile ei iar, peste ani, când îi întâlnește pe stradă, e mândră să-i audă că o salută în limba română. „Simt că am lăsat o amprentă în sufletele acestor oameni”, ne spune dânsa.

Printre ii brodate, lucrări croșetate, aplicații realizate cu grijă și iscusință…

Ulterior și-a urmat calea pe care o începuse ca profesor de limbă franceză. A renunțat la școală însă, atunci când devenea în 2006 mamă spirituală a Casei limbii române din Ungheni, al cărei director este și în prezent. „Centrul nostru este unul cultural. De la mic la mare, de la copii de grădiniță care vin să cânte, să povestească, să modeleze, elevi de liceu, care participă la diverse concursuri poetice, evenimente, până la persoane mature sau în etate, noi organizăm activități interesante pentru toți cei care vor să-și exprime sentimentele prin graiul nostru.”

Cu doi ani în urmă era din nou studentă. La Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice se specializa în Culturologie și astfel, cu drepturi depline, devenea un om ce propagă zi de zi cultura în activitatea sa.

În timp ce povesteam, doamna Rodica ne-a invitat să facem o mică excursie prin atelierul centrului cultural. Un pian ce aștepta parcă să dea tonul unui alt concurs organizat aici ne-a întâmpinat în sala de concerte, care este frumos decorată cu lucrări manuale ce ușor pot constitui un mini-muzeu al tradițiilor. Pe o măsuță din apropiere era în toi o petrecere multi-etnică cu omuleți din sticlă, îmbrăcați tradițional în haine ale folclorului internațional. Cam o săptămână îți ia o lucrare în croșetă, ne-a spus meșterița, continuând să ne arate și costumele realizate tot de ea, care sunt purtate de copii ce participă la diferite evenimente organizate.

„De la bunica am învățat să fac tot ce știu. De multe ori cu lacrimi în ochi munceam până îmi ieșea ceva bine. Peste ani mi-a prins bine tot ce am învățat și încerc să transmit ce știu și noilor generații.”

Casa limbii române – o grădină de concursuri culturale

Ne povestește că în acest timp multe proiecte au fost lansate. „Ideile îmi aparțin de fiecare dată. Încercăm mereu să le reinventăm, pentru a menține interesul comunității. De obicei, nu-mi fac un plan anume pe un timp îndelungat, dar mă bazez pe ideile spontane, care, de cele mai multe ori, generează un produs frumos.”

Aici și-au avut locul concursuri și evenimente diverse. Rodica își amintește cu drag de „Cultura și civilizația țărilor europene”, concurs ce se defășura la prima ediție în 2007, și ulterior a doua ediție în 2012, și îndemna elevii din oraș să reprezinte o anumită țară împreună cu obiceiurile, cultura, bucatele de acolo. „Implicarea în așa proiecte necesită o muncă mare”, a recunoscut dânsa. Un alt concurs special a fost „Familia mea”, la care au participat familii întregi. „Peștișorul de aur” depășește deja cadrul local, fiind recunoscut de Ministerul Culturii. La acest concurs se adună de fiecare dată până la 50 de copii talentați din țară dar și din România.

La Casa limbii române a fost creat și un club al femeilor active. „Sunt momente când doar venim și discutăm. Alteori, citim poezii, cântăm, scriem”, ne spune Rodica despre activitatea acestui club, în cadrul căruia a apărut recent ideea de a confecționa ii în timpul întâlnirilor.

„Înțeleg că sunt persoane care au nevoie de un cuvânt, au nevoie de o mângâiere, susținere”

Orașul Ungheni este o localitate culturală și Rodica a fost susținută în toate inițiativele de către autoritățile locale, de sponsori pentru acordarea premiilor. „Ceea ce fac, o fac din inimă și cu dăruire. Înțeleg că sunt persoane care au nevoie de un cuvânt, au nevoie de o mângâiere, susținere. Deși tânăra generație manifestă tot mai puțin interes pe zi ce trece față de activitățile noastre, eu înțeleg că tinerii își doresc, dar nu au suficientă motivație. Eu nu le spun nimic, doar îi aștept. Îi aștept să vină să ia tot ce am eu să le ofer”, ne-a spus directorul Casei limbii române în contextul în care centrul este și un mic atelier în care poți învăța multe meșteșuguri populare.

Rodica Toma a decis pe parcurs să lărgească sfera sa de activități culturale. Romanița Talent este asociația obștească pe care a deschis-o în cinstea fiicei sale mai mari. Organizația a fost și un imbold pentru deschiderea unui studio muzical pentru copii. „Am crescut copii, am crescut talente. La un moment dat, aveam grijă de 25 de copii la studio, copiii pe care îi descoperisem în cadrul concursului „Cheița fermecată”.”

Crescându-i, au început să apară invitații la diferite concursuri televizate și astfel, copiii ghidați de Rodica au ajuns să fie laureați ai concursurilor naționale și internaționale. „O experiență frumoasă a fost turneul pe care l-am desfășurat în toate localitățile din raion, unde am susținut câte un spectacol muzical gratuit. Am organizat, de asemenea, multe concerte de caritate, prin care ajutam familii social vulnerabile”, își amintește dânsa.

„Cultura națională ar trebui valorificată mai mult”

„Îmi doresc ca lumea să fie mai interesantă, mai vie. Ei spun că sunt prea ocupați, foarte mulți spun că sunt implicați, că nu au timp, dar eu zic că putem găsi timp și pentru alte activități care ar depăși un cadru îngust de activitate”, ne-a spus Rodica, adăugând că tot timpul a fost optimistă. A învățat de la mama și de la soțul iubitor cu care crește și educă 3 copiii. Ei i-au insuflat încredere, fiind cei care îi ziceau mereu că mâine va fi mai bine.

Rodica Toma spune că avem prea multă cultură împrumutată și e necesar să o valorificăm pe cea națională, dar pentru asta avem nevoie de oameni competenți în pozițiile de conducere în sfera culturală.

∗∗∗

Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.