Zinaida Jioară: „Sunt un om care se agață și iubește ceea ce creează”

„În jumătatea mea rămân un om de artă”, ne-a spus Zinaida Jioară, amintindu-și cu drag de perioada când studia la Academia de muzică, teatru și arte plastice, în ciuda faptului că cei de acasă nu i-au dat undă verde pentru a-și dezvolta partea artistică. De aceea, înainte de Academie, Zinaida s-a specializat în economie, domeniu ce i-a deschis ulterior multe uși în cariera sa.

A ajuns un „om mare”, așa cum i-au prezis cei dragi, iar totul începea de la simplele jocuri de fotbal cu copiii de pe aceeași stradă, deși n-a jucat fotbal profesionist niciodată. „Mi-a plăcut fotbalul. Am apucat timpul când la radio se mai comentau meciuri pe care le ascultam cu interes. Când treceam pe lângă stadionul din sat, mereu vedeam multă agitație și în acele momente mi-am dat seama că acest joc provoacă multă energie, iar microbiștii adevărați sunt o categorie de oameni mai nebunatică.”

Mai târziu, dintr-o coincidență a ajuns să activeze în contabilitatea clubului de fotbal „Zimbru”, dar nu a putut ignora ceea ce vedea la fiecare meci: „Nu pot să uit nici azi Stadionul republican și acele zece mii de oameni pe care îi vedeam în tribune. Prima oară când am pășit acolo, de uimire nu am putut închide gura timp de 10 minute. Atât de multă lume și atât de multă energie – într-o cutie”.

De la contabilitate, ajungea mai târziu să fie ofițerul de presă al clubului. „În așa mod mi-a fost ușor să înțeleg mai bine ce înseamnă activitatea unui club de fotbal. A fost un interes al meu să văd ce se află după culise.” Activitățile pe care le-a avut la Zimbru au pregătit-o pentru responsabilitățile ce i-au fost solicitate în poziția de președinte al clubului Dacia, fiind pe atunci prima femeie din Moldova, președinte al unui club de fotbal.

„Sunt un om care se agață și iubește ceea ce creează”

La Moldova Sport accepta provocarea unui „duș rece”. Era primul proiect televizat în care se implica de la creare de concept, lansare și ulterior dezvoltare și promovare. „Lucrurile noi mă ambiționează cel mai mult. Venind din sfera fotbalului, îmi dădeam seama că mass-media acordă puțină atenție domeniului sportiv, iar acest lucru m-a motivat. Despre jurnalismul sportiv a vorbit foarte frumos Sandu Grecu, pe care îl consider cel mai calificat jurnalist sportiv de la noi din țară. Sunt de acord că jurnaliștii care aleg acest segment trebuie să-l înțeleagă, să-l cunoască pentru a scrie despre anumite evenimente. Acum, casta jurnaliștilor sportivi este bună, progresează.”

Timp de un an a solidarizat o echipă cu care a muncit extraordinar, ne spune. „Am avut alături oameni care au crezut în proiect și m-au făcut și pe mine să cred. Îmi place ce am creat și sper ca Moldova Sport să se dezvolte într-o televiziune care își va avea locul printre cele mai puternice.”

„Nu obișnuiesc să plec în favoarea la altceva, pentru că sunt un om care se agață și iubește ceea ce creează, dar simt că la Moldova Sport mi-am făcut datoria pentru care am venit.”Astfel, după ceva timp, primea propunerea de a se implica la Agro TV Moldova.

Un abecedar pentru agricultori

„Sunt implicată aici cu sufletul și cu capul. Mi-au fost de ajuns doar câteva ieșiri în teren în afara Chișinăului să văd mâinile trudite și arse de soare ale agricultorilor noștri, ca să mă îndrăgostesc de un alt segment. E o frumusețe pe care nu toți o pot înțelege. Despre noul proiect spune că are încredere că va fi unul de succes. Știri, dezbateri, dialoguri cu agricultorii și alții implicați în acest domeniu – asta vor putea urmări telespectatorii televiziunii, care este acum prezentul Zinaidei Jioară și viitorul, speră ea.

„Cred că e momentul potrivit să lansăm un astfel de proiect. Dacă tot vorbim despre dezvoltare, implementare, atunci de ce să nu fim noi acei care vom școli agricultorii cum să beneficieze de anumite inovații. Ar fi păcat ca într-o țară agrară să nu avem o televiziune despre agricultură. Noi sperăm să fim și un abecedar pentru agricultori.”

Și jurnaliștii și sportivii lucrează în echipe, au obiective comune, știu ce au de făcut împreună. Diferența e că echipa de fotbal are un antrenor, cel care este liderul echipei și răspunde de rezultate. „Ar fi fost greșit să mă implic în munca antrenorului, fiecare trebuie să își cunoască granițele, chiar și un președinte de club. Pe când la TV, am fost mai aproape și m-am implicat mai mult. Aici eu am fost și antrenorul, cu toate că mereu am avut o echipă în spate. Fără echipă nu aș fi putut face nimic.”

Greutățile sunt antrenamente

„Îmi pun muzică, închid ușa, citesc o poezie și-mi revin ușor. Îmi place să merg mult pe jos, să-mi desprind părul, vântul să-mi bată în față și să simt că sunt om liber.” Greutățile sunt inevitabile, ne spune Zinaida. Le ia ca și antrenamente. „Am reușit în viața mea să văd și lucruri care dor cu adevărat. Pe acelea le pot cataloga ca și greutăți, nu activitățile de zi cu zi. Dacă sacul e prea greu pentru tine, lasă-l, îl va lua altcineva, care îl va putea duce mai bine.”

„Eu fac parte din categoria oamenilor naivi care cred în schimbări. Am ardoarea de a lupta și mă deranjează lucrurile care se întâmplă. Eu nu m-am putut rupe din țara asta, cu toate că am avut momente favorabile de a pleca, dar cred că pot fi parte a unor proiecte mari ce vor schimba ceva.”

„Iubesc rar și bine”

Trăiește clipa, încearcă să se implice cât mai mult în ceea ce înseamnă viața activă și este bolnavă de muncă. Fiecare om ce a făcut parte din viața ei și-a lăsat o amprentă, dar a fost independentă în toate acțiunile sale: „Eu ascult sfaturi, ele sunt foarte multe de la mulți oameni, dar doar oamenii pe care îi iubesc cu adevărat ar putea să mă influențeze. Este Mădălina, fetița mea, care poate să-mi dea mereu planurile peste cap, pentru că ei nu-i pot refuza nimic”.

„Dacă mătușa Mărioara de la țară nu vorbește despre cum se coace pâinea ei, dar despre politică, asta nu e bine”

Nu vrea să facă politică, ne-a spus, pentru că: „Ceea ce este la noi nu este politică, ci un teatru cu un regizor necalificat. Din fericire, văd acum un val puternic de tineri de care sper să nu se atingă nimeni”. Va încerca în schimb să meargă și pe o formulă proprie într-o afacere, dar atât timp cât mai e de folos într-o echipă, e deschisă să se dezvolte aici.

∗∗∗

Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.