Maratonul „Chișinăul accesibil pentru toți” s-a desfășurat astăzi, 5 august 2015, în patru sectoare ale capitalei: Râșcani, Buiucani, Centru și Botanica. Echipa #diez a însoțit participanții și iată ce a descoperit.
La eveniment au participat persoane în scaun rulant, persoane cu deficiențe de văz, mămici cu copiii lor în cărucioare, bicicliști și oameni care au dorit să se alăture maratonului. Și echipa #diez a fost prezentă la activitatea care s-a desfășurat în sectorul centru al Chișinăului.
„Am venit astăzi aici pentru a arăta societății și autorităților, că mamele cu copilași, persoanele în scaun rulant sau bicicliștii nu sunt persoane favorizate în oraș. Accesul în instituțiile publice este foarte greu, trotuarele sunt deteriorate și ne este foarte dificil să ne deplasăm. Nu este prima dată când venim la astfel de manifestații, am mai fost și în luna mai și sper să reușim să rezolvăm ceva”, ne spune Cătălina Butnariuc, o mămică prezentă la acțiune.
Astfel, au fost luate cele mai importante instituții publice sediile cărora sunt amplasate pe strada 31 august 1989, între străzile Pușkin și Sfatul Țării. Echipa participantă la acțiune a evaluat clădirile publice și trecerile de pietoni în baza unor parametri de apreciere a accesibilității care presupun: dotare cu rampă, parcare specială, uși de la intrare și veceuri adaptate etc., iar dacă clădirile nu corespundeau, pe ușile de la intrare se încleiau abțibilduri care demonstrau faptul că persoanele cu dizabilități nu au acces liber.
Prima clădire a fost „Casa Presei”. După cum s-a demonstrat, aceasta este parțial accesibilizată pentru persoanele cu nevoi speciale.
O persoană în scaun rulant spune că întâlnește foarte multe greutăți atunci când se deplasează prin oraș. „Cele mai mari dificultăți încep de la bordurile foarte înalte, trotuarele care au multe găuri și trebuie evitate, rampele inaccesibile sau lipsa lor în general, iar dacă o clădire are rampă pe care o urc cu greu, urmează un alt obstacol care sunt ușile înguste sau cu prag. Înainte să merg la o instituție de care am nevoie, trebuie să mă interesez cât de accesibilă este aceasta”, ne spune Tudor Onofrei de la Asociația Motivație.
„Biblioteca Națională” a primit calificativul de clădire total neaccesibilă pentru persoanele cu nevoi speciale, cu dificultăți de deplasare sau pentru părinți cu cărucioare.
„Muzeul Național de Istorie” s-a ales și el cu un abțibild pe care scrie că nu este accesibil.
Și persoanele slab văzătoare întâlnesc dificultăți atunci când se deplasează. „În toate instituțiile publice sunt scări. Aceasta e cea mai mare problemă a persoanelor slab văzătoare sau total nevăzătoare. În plus, scările sunt abrupte, deteriorate, nu sunt marcate sau lipsește un covoraș tactil care să-mi arate de unde încep scările. Ușile sunt deseori transparente sau făcute din lemn cu mânerul din aceiași culoare, greu de observat. O altă problemă este că practic în toate instituțiile se face economie de lumină și dacă eu intru de afară, până mă adaptez cu lumina dinăuntru risc să mă lovesc de ceva”, spune Oxana Semiciuc.
Teatrul „Licurici” la fel este o clădire total neaccesibilă, deoarece lipsește o rampă de acces.
Parcul Central la fel este parțial accesibil, deoarece multe intrări au scări. Și „Casa Sindicatelor” a primit calificativul de clădire parțial accesibilă.
Unica instituție accesibilizată este clădirea Organizației Națiunilor Unite care corespunde aproximativ tuturor cerințelor.
Prin acest maraton s-a urmărit îmbunătățirea vieții locuitorilor Chișinăului.
