Lucia Argint: „La licee și universități ar fi necesară o triere mai atentă a studenților și elevilor înscriși”

Lucia Argint este doctor în istorie, profesoară la Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi” din Chișinău, specialist principal metodist al Direcţiei generale educaţie, tineret şi sport din Chișinău, responsabilă de formarea directorilor de școli. În anul 2012, a obținut titlul „Pedagogul Anului”. Este autoarea multor articole publicate în ediţii periodice naţionale şi internaţionale, iar în calitatea sa de autor al monografiei dedicate celor 148 de ani de la fondarea Liceului „Gheorghe Asachi” şi-a scos în evidenţă aptitudinile de cercetător înnăscut.

Lucia Argint este solicitată în cadrul Academiei de Ştiinţe pentru a se ocupa, pe post de cercetător ştiinţific, de problemele interetnice, la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” pentru a preda masteranzilor, dar şi la Institutul de Ştiințe ale Educației pentru a preda altor profesori metodica predării educaţiei civice. În interviul realizat de exhipa #diez, Lucia Argint le dă sfaturi tinerilor care vor trece în acest an de la statutul de elev la cel de student, ne descrie cum este să activezi în domeniul educațional din țară și care sunt problemele cu care se confruntă acesta acum.

La ce universitate de la noi credeți că studiile sunt cele mai calitative?

Sunt de părerea că nu contează atât universitatea, cât profesorii care predau la o facultate sau alta. Nu cred că există o universitate model, fiecare are plusuri și minusuri, facultăți cu profesori buni și mai puțin buni, dar consider că studiile economice cel mai bine sunt de obținut la Academia de Studii Economice a Moldovei, studiile tehnice – la Universitatea Tehnică din Moldova, juridice – la Universitatea de Stat din Moldova, medicale – la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.

Ce meserii sunt, actualmente, cele mai solicitate?

Se solicita meseriile practice: lemnari, fierari, constructori, sudori etc. Munca fizică și ceea ce se produce material se apreciază mai mult ca munca intelectuală, dar ar fi greșit ca tinerii să se orienteze doar la meseriile sau profesiile clasice. Unele, pe parcursul anilor, își vor pierde din valoare, se vor demoda sau vor deveni depășite din cauza progresului științifico-tehnic. De aceea, le-aș recomanda tinerilor să se orienteze spre profesiile viitorului: specialiști-tehnologi în reciclare, analiști ECO, specialiști în biotehnologie, arhitecți, agronomi, specialiști în genetică, operatori de roboți medicali, specialiști-consultanți în genetică, ingineri, designeri, specialiști în transport și drumuri, consultanți în logistică, specialiști în adaptarea persoanelor cu dizabilități, moderatori, profesori-tutori, coordonatori ai platformelor de instruire online, piloți de avion și multe altele.

Cum ar trebui să-și aleagă tinerii facultatea pe care să o urmeze?

Tot timpul le sugerez elevilor mei să nu se ghideze după „instinctul turmei” – unde se duc toți, mă duc și eu. Facultatea în vogă azi, poate să nu mai fie la modă peste 10 ani și nici nu asigură pentru viitor un loc de muncă stabil și sigur, iar influența prietenilor sau presiunea părinților nu este în toate cazurile un indiciu bun pentru fiecare în parte. Dacă toți în familie sunt medici, asta nu înseamnă că și tânărul absolvent urmează obligatoriu să se înscrie la medicină. Poate pasiunea sa pentru arhitectură îi va aduce mult mai multe șanse să se realizeze profesional și în viață. E bine când în clasele de gimnaziu și liceu se organizează tot felul de teste pentru autocunoaștere, care le permit tinerilor să-și descopere capacitățile, calitățile și să-și determine abilitățile. În acest sens, tinerii care se informează din timp și cântăresc bine ce le place și ce le este dat, cunosc și pot mai ușor să decidă ce-și doresc să facă în viitor și în ce domeniu le-ar plăcea să activeze.

Care credeți că este cea mai mare problemă a învățământului superior de la noi?

De fapt, noi avem mai multe probleme. Tinerii obțin repede și ușor o diplomă de studii, dar nu au o pregătire temeinică. Nu consider reușită aderarea la sistemul de la Bologna, fiind redusă perioada de studii la multe facultăți (3-4 în loc de 5 ani). Teoria rar este îmbinată cu practica, universitățile ducând lipsă de laboratoare amenajate după ultimele cerințe, adesea, nu dispun de resurse necesare pentru a trimite studenții în teren la practică, astfel că aceasta se face superficial, pe alocuri doar pe hârtie. Faptul că universitățile nu au bani suficienți face ca administrația să accepte tot felul de abiturienți la contract. Astfel, fără triere, tinerii care au absolvit liceul numai ei știu cum, cu o medie mică, se pomenesc peste noapte studenți.

La facultatea de Drept, de exemplu, tinerii știu că pot să nu învețe, deoarece sesiunile pot fi susținute dacă împingi lectorului o anumită sumă de bani, iar aceștia, din cauza salariului prea mic (mai mic decât în liceu), cad pradă ispitei și devin susținători în menținerea și dezvoltarea corupției în universități. Aici avem un cerc vicios – dacă universitatea nu are un număr necesar de studenți, poate fi închisă, dacă acceptă abiturienții slabi, aceasta influențează calitatea și motivația. Totuși, cea mai mare problemă a universităților din ultimul timp consider că este calitatea predării. La fel, o problemă este și deficitul de lectori bine pregătiți.

Adevărați profesioniști pot deveni doar cei care se autoperfecționează continuu, iar universitățile rar susțin financiar schimburile de experiență și plecările peste hotare a lectorilor dornici de a studia sau de a cunoaște ceva nou. Învățământul nostru superior nu mai este atrăgător pentru olimpicii noștri. Mulți elevi absolvenți cu media înaltă și cu performanțe la diverse concursuri internaționale, dacă au susținerea materială a părinților, preferă să-și continue studiile peste hotarele țării. Așa pierdem din start nu doar genofondul, ci și eventualii specialiști profesionaliști necesari în toate domeniile.

Cum credeți că ar putea fi soluționate aceste probleme?

Totul depinde de politica și atitudinea statului față de necesitățile învățământului contemporan din Republica Moldova. Lupta cu corupția din acest domeniu se va termina atunci, când profesorilor li se vor crea condiții de a activa, salarii decente, privilegii sociale, promovare etc. Totodată, consider că profesorii trebuie apreciați o dată și după merite (avem prea mult plancton deja), iar angajaților în baza unui concurs să li se dea o perioadă de probă pentru a evita pătrunderea unor elemente întâmplătoare, decorative și incompentente în învățământ. Doar prin reforme bine gândite, realizate până la capăt de oameni competenți și consecvenți în ceea ce fac, încet se va restabili prestigiul profesiei.

Astfel, elevii buni vor fi motivați să se orienteze spre pedagogie și să se obțină o calitate a predării mai bună. La licee și universități, care sunt prea multe pentru o țară atât de mică, ar fi necesară o triere mai atentă a studenților și elevilor înscriși. O mai bună motivație a profesorului, inclusiv materială, ar întoarce în școli și profesori bărbați, care sunt deja o raritate în colectivele pedagogice. Sistemul de învățământ suferă o criză profundă. Uită unii că „așa cum este astăzi școala, așa va fi mâine societatea”, iar consecințele pot fi foarte grave pentru noi toți și pentru fiecare în parte.

Cum este să activezi în domeniul educațional la noi în țară?

De obicei, evit să mă plâng sau să mă victimizez în legătură cu munca pe care o fac. La urma urmei, când m-am înscris la facultatea de Istorie din cadrul Universitatății Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, știam la ce merg și conștientizam ce mă așteaptă, dar și atitudinea pentru învățământ la începutul anilor 90 era alta decât acum. Salariul era și atunci modest, dar atitudinea societății pentru această profesie era încă una foarte bună, profesorul insufla din start autoritate, stimă și încredere.

Acum, recunosc că îmi este greu să activez în învățământ din mai multe motive: devalorizarea și discreditarea rolului de pedagog în societate și-a lăsat și își lasă amprenta foarte sesizabil. Am fost martoră când unii colegi de-ai mei public parcă se incomodau să-și recunoască profesia, alături fiind persoane care sus și tare declarau că sunt oameni de afaceri, notari, bancheri. În ultimele decenii s-a schimbat mult societatea noastră și nu spre bine, din păcate. Consumerismul, valorile materiale, egocentrismul și alte vicii omenești stau acum în capul mesei. Mi-i greu să predau elevilor mei valorile general-umane sau valorile democratice, când realizez că nu sunt credibilă în cazul când copiii zilnic se ciocnesc cu inversul: lipsă de onestitate, tupeu, încălcare, ignorare fățișă a acestor valori, ipocrizie politică, cumătrizm, violență și corupție, toate acestea fiind promovate și prin intermediul mass-mediei și al internetului.

E greu să predai unor copii neîmblânziți, ai căror părinți lipsesc de acasă cu anii sau îi ignoră, copiii „închizându-se” benevol în lumea virtuală a internetului, care nu au idealuri, exemple sau modele pozitive după care să se orienteze și spre care să tindă. E greu să predai când „pedagogul” este mai mult blamat și denigrat public decât apreciat, chiar de unii părinți sau jurnaliști căutători de senzații în mass-media. E complicat să fii profesor când părinții cu copii dificili, în loc să-ți devină partener în educarea odraslei, îți înaintează doar pretenții nefondate. E greu să activezi în învățământ, când nu există o stabilitate și o claritate în actele după care te ghidezi (regulamente, standarde currirculare). E greu să predai când unele cadre didactice slab pregătite îți compromit profesia. Cu toate acestea, rămân fidelă profesiei mele și optimistă, cu speranța în ziua de mâine.

Dacă ați fi din nou absolvent, ce facultate ați alege?

Aș repeta, probabil, aceeași facultate, dar aș face una mai practică, pentru orice eventualitate, de exemplu, ceva legat de designul landșaftului sau de interior, cu toate că am terminat și cursuri de croitor.

Angelina Mașcauțan