Jurnalista Natalia Morari a scris un articol pe blog, intitulat „Da, mă tem”, în care se referă la situația politică din Republica Moldova și la frica de a vorbi a celor din jur.
„«Da, mă tem», – a spus polițistul, rugat să clarifice situația cu reprezentanții companiei de pază Argus după ce aceștia au agresat jurnalistul Omega și i-au stricat camera – apropo, chiar în fața unui avocat. Știți de ce? Pentru că, într-adevăr, se teme.
Societatea noastră trăiește într-o frică continuă. Cei care ne conduc au fricile lor, noi – ale noastre.
Polițistul se teme de compania Argus, pentru că știe – va face un pas greșit (adică îl va supăra pe stăpânul companiei și le va permite jurnaliștilor să filmeze cum bodyguarzii blochează o stradă întreagă în centrul capitalei și îi păzesc casa) și imediat va fi dat afară. Dar copiii, familia, restul…
Șeful polițistului se teme deja de doi – și de cel care l-a numit în funcție (Vlad Filat) și de stăpânul companiei Argus (Vlad Plahotniuc).
La rândul său, Vlad Filat se teme și el de stăpânul companiei Argus. Pentru că dacă acesta dorește, CNA vine la rudele tale acasă și, imediat, toate tunurile mediatice sunt direcționate spre tine. Sau toată țara aude convorbirea ta telefonică cu șeful FISC, sau cum ministrul sănătății, promovat tot de tine, a participat la fraude cu medicamentele. Și nu contează ce e adevărat și ce nu – stăpânul companiei Argus citește cărți și știe de la Machiavelli – important e să pari, nu neapărat să fii.
Marian Lupu se teme de stăpânul companiei Argus, pentru că tot confortul lui depinde de acesta. Absolut tot, fără o mică excepție.
Mihai Ghimpu poate nu neapărat se teme, dar a învățat bine lecția – mai bine să nu te pui cu stăpânul companiei Argus. Dacă te pui – procurorul general cu CNA-ul repede îți aduc aminte de păcatele tale din dosare penale.
Vladimir Voronin se teme așa de tare de stăpânul companiei Argus, încât a amuțit în ultima vreme și urmărește, indiferent, cum se autodistruge PCRM, cândva cel mai mare partid din țară.
Și Igor Dodon se teme, doar că acum ajutorul rușilor și dorința stăpânului companiei Argus de a se împăca cu ei îl face mai îndrăzneț.
Se teme și Renato Usatîi. Și aici nu e nevoie de multe argumente – priviți emisiunea Interpol, în care i-a fost frică să pronunțe numele lui Dorin Damir – omul stăpânului companiei Argus, prin care acesta «rezolvă» toate întrebările cu judecătorii.
Judecătorii e un subiect aparte. Cei care nu se tem au rămas puțini și chiar după introducerea sistemului electronic de repartizare a dosarelor, aceștia rămân doar cu dosare neimportante, iar dosarele importante ajung la alt tip de judecători – cei care se tem de stăpânul companiei Argus.
De stăpânul companiei Argus se teme și șeful SIS, pentru că știe că tot SIS-ul lui pierde în fața acestei companii și a altor centre de «analiză» din același holding, care adună compromaturi, inclusiv împotriva celor din SIS.
Se teme președintele țării, dar aici e o altă poveste. Președintele nostru, aparent, se teme de toți.
Se tem procurorii, colaboratorii MAI, SIS, CNA, judecătorii, miniștrii, președinții de raioane, președinții de partide, chiar și unii jurnaliști. Frica a băgat în comă toate instituțiile statului. Majoritatea preferă să nege cu vehemență acest lucru, pentru că se tem – fie de compromat, fie de riscul de a pierde confortul, care le este garantat în schimbul loialității.
Orice sistem, la fel ca și un organism, cu timpul dezvoltă imunitate față de virusuri. Un sistem captiv și corupt se teme de tot ce înseamna transparență, justiție independentă, presă liberă, dar și de profesioniștii care nu pot fi șantajați. În acest sens, orice persoană/organizație/instituție, care va încerca să nu se supună, va fi percepută ca un «virus» care trebuie lichidat. Aceasta s-a întâmplat cu platforma civică DA – o încercare timidă, pe alocuri stâlcită, dar deocamdată unică de a-i uni pe oameni cu diferite viziuni politice și limba vorbită în jurul unei idei – eliberarea statului din captivitate. Am văzut cum stăpânul companiei Argus a direcționat împotriva platformei toate tunurile mediatice, cu un singur scop – de a-i compromite. Și aici sunt folosite toate instrumentele: Țopii, unioniștii, «Mâna Moscovei», care ar pregăti un nou maidan, jurnaliștii de investigație – de folos sunt toți și toate. Unii se lasă convinși.
Mai nou a apărut un alt «virus» – Maia Sandu – și aceasta imediat este respinsă de sistem. Maia poate nu neapărat este un erou național, care este obligat să ne salveze (e o prostie să cautăm salvatori – în afară de noi, nimeni nu ne va salva), însă ea, incontestabil, ar putea aduce mai multă transparență în acest sistem captiv și – ce este mult mai grav – ar putea să nu se supună stăpânului companiei Argus.
Aceasta stare de frică se va perpetua până nu vom înțelege un lucru – paradigma «sistem-virus» este una corectă, dar inversată datorită celui de care se tem aproape toți oamenii din sistem. Nu Maia Sandu sau platforma DA sunt virusuri. Virusul este stăpânul companiei Argus, iar Maia sau platforma DA – un antidot.”
