(foto, video) Augustina Șiman filmează un nou video pentru solilocviul „Șapte”

Augustina Şiman a relatat pentru #diez despre ce este solilocviul* „Şapte”: „Textul este despre renaștere, transmițând mesajul că există viață și un nou început după o mare pierdere sau după o mare iubire. În același timp, este despre cum primim oameni în viața noastră cu tot trecutul lor greoi în spate, fiind siguri de faptul că ne este în putere să îi tămăduim, dar uităm un lucru, fiind orbiți de dragoste – Oamenii nu se schimbă.

Am o pasiune aparte pentru simbolism și motive biblice (fiind cavaler al ordinului Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru Mireni, nutresc o căldură aparte pentru ceea ce înseamnă religie), iar asta m-a determinat să „jonglez” cu cifra șapte în text, pentru a prezenta întreaga poveste, inclusiv eșecurile din relație prin prisma celor șapte păcate”.

Acţiunea în video se va desfăşura în câteva locuri, printre care o biserică şi un acoperiş: „Grație conotației biblice a cifrei șapte și accentului pe care îl punem pe cele șapte păcate, acțiunea se va desfășura inițial într-o biserică. Alegerea acestui loc a fost motivată și de faptul că, de regulă, suntem obișnuiți să vedem biserica filmată la cununie, la botez și nicidecum în contextul unui scenariu al unui videoclip. Alături de cei de la CioFilm ne-am propus să spargem acest stereotip. Ulterior, acțiunea se va desfășura pe un acoperiș, la etajul 13 mai exact, având ca protagoniști o pereche de dansatori excepționali de la show-balet-ul Just Friends: Cristina Movilă și Eduard Statii, care au complementat întreg conceptul videoclipului cu acrobații ce taie respirație și geniala compozitoare a fonului muzical al recitalului: Anastasia Lazarencu”.

Augustina a afirmat de ce a ales să filmeze pe acoperiş: „Inițial ne-am gândit să închiriem o sală de repetiții de dans unde să putem filma, ne-am dat însă rapid seama că este un loc arhiutilizat. Echipa CioFilm a venit cu ideea acoperișului, iar aceasta ne-a oferit posibilitatea de a filma secvențe de o frumusețe rară, luând în considerație faptul că am avut și un pian acolo. Rochiile personajelor feminine au fost special croite pentru a fi vaporoase, albul lor completând albastrul cerului și lumina caldă”.

Tânăra scriitoare a participat anterior la filmarea video-ului pentru textul „Parfumul”. Ea ne-a spus cum este pentru ea cea de-a doua experienţă de acest fel: „De data aceasta, având experiența filmării videoclipului literar „Parfumul”, mi-am organizat agenda cu o precizie mai mare și mult mai devreme decât data trecută. Am avut câteva ședințe cu echipa CioFilm până a începe filmările propriu-zise, eram în permanență pe fir și analizam orice idee și propunere pentru scenariu. De data aceasta, am putut să anticipez cu exactitate rezultatul, fiindcă băieții deja mi-au demonstrat ce pot să facă, le-am înțeles posibilitățile și tehnicile și atunci am știut cum să îmi formulez exact gândurile, cum să le explic ca viziunea mea să poată transcede și în imagini vizuale – în videoclip”.

Augustina a zis că de această dată a fost mai ușor și mai degajat, fiindcă s-a împrietenit cu echipa şi înreg procesul nu părea a fi lucru, ci o distracţie plăcută: „Am știut, în același timp, că „Șapte” trebuie să depășească „Parfumul” și nu doar pentru că face parte din bestseller-ul național „Cămașa lui”, de aceea am recurs la dansatori profesioniști, la o compozitoare extraordinar de talentată și la locuri de filmare care nu au mai fost utilizate până acum. Am filmat câteva zile istovitoare. Pe acoperiș am filmat chiar nouă ore și am prins frigul tăios și soarele arzător, totul pentru a materializa ambiția mea și a echipei CioFilm că „Șapte” va ajunge la inimile oamenilor „de șapte ori înmiit la șapte””.

Iată textul „Şapte” al Augustinei Şiman:

„Ţi-am întins braţele, iubite… şi am zis să vii în îmbrăţişarea mea ca să te salvez. Te-am înălţat peste şapte ceruri şi peste un nor în plus, ţi-am făcut şapte crăpături în pieptul tău cu buzele ca să intre puţină lumină în bezna ta. Ţi-am reconstruit fiinţa în şase zile şi în a şaptea te-am iubit întregit… Şi te-am adus înapoi de pe şapte drumuri ca să îţi arăt un singur drum: cel către tine.

Şi acum când stau singură între şapte rugăciuni şi o durere, cu şapte ceruri prăbuşite lângă mine, privesc altarul şi îmi numesc a opta rugăciune „Şapte”:

Câte şapte femei peste fiecare şapte centimetri ai pielii tale, iubite, şi numai în crăpătura dintre ei eram eu – fragmentar acoperindu-ţi sufletul. Aş fi putut să îţi acoper mai mult – dacă eram una din Şapte.

Supărat cât şapte când îţi credeam şase minciuni din şapte, iar apoi de şapte ori plecai când mă vedeai frântă o dată.

Cu şase inimi nimicite de tine în trecut ai apărut în viaţa mea, iar eu am scuturat răbdătoare praful lor de pe umerii tăi, iertându-ţi parfumul femeilor străine de pe piele, de pe cămaşă, de pe sacou, fiindcă mi-ai promis de mii de ori: „Tu nu o să fii niciodată Şapte”.

De şapte ori trezindu-mă lângă tine, iubindu-te înmiit la şapte, descopeream viaţa încălcindu-se între degetele noastre… mă urmăreai zâmbind dimineaţa, dar în capul tău demult ai renunţat la toate.

Astăzi, căutându-mă printre nori şi îngeri căzuţi ca să îţi ceri iertare de şaptezeci de ori a câte şapte, strig în rugăciunea mea să dispari cu tot cu cele şapte păcate:

Mândria cu care mă priveai când îmi ceream iertare pentru greşelile tale.
Zgârcenia cu care te salvai pe Tine când ne prăbuşeam Noi. Desfrânarea din cauza căreia înţelegeai atât de greşit viaţa şi Lăcomia care te făcea să vezi doar jumătăţi din tot ceea ce aveai… şi din mine. Mânia care distrugea în câteva clipe tot ce înălţam împreună ani de zile şi Invidia pentru cei care nu au înălţat în viaţa lor nimic, fiindcă nu au iubit şi nu au cunoscut durerea… Lenea de a duce în palme până la un bun sfârşit o promisiune.

… Şi doar a opta rugăciune mă salvează, iubite… mă eliberează, mă înalţă, mă renaşte, îmi dăruieşte infinitul aşa cum mi-l promiteai şi mă ridică în picioare – după ce m-ai doborât de…
Şapte.”

* Solilocviu – operă scrisă sub formă de monolog.