Echipa Maktub: Curiozitatea naturală este suficientă pentru a fi un bun jucător de CUC

La masa de joc sunt șase, în realitate sunt mult mai mulți. Deși din echipa inițială au mai rămas doar doi membri, astăzi Maktub înseamnă: Lina Acălugăriței, Serghei Davletșin, Max Koțiuruba, Nadia Paramzina, Octavian Plopa, Constantin Salagor, Marcel Spatari, Rita Vasilașcu și Lenuța Verdeș.

Echipa a fost fondată de un grup de elevi de la liceul Gaudeamus și inițial se numea Olimpus. Din cei care au jucat la început, mai joacă Nadia și Rita. Anul 2003 venea cu primul campionat pentru echipa Olimpus. Rita Vasilașcu ne-a dezvăluit „misterul” numelor: „În primii ani ne numeam Olimpus, după care ne-a împins păcatul să îl citim pe Paulo Coehlo și am decis să redenumim echipa. Maktub înseamnă în arabă „așa a fost scris” – este o denumire cam fatalistă și nu ne caracterizează acum, dar la 19 ani părea foarte ingenioasă”.

Îi unește curiozitatea, serialul „Friends” și campionii mondiali la şah

Rita ne-a spus că cea mai bună metodă ca să te antrenezi la CUC este să joci CUC: „Ne permite să aflăm lucruri noi, să ne antrenăm logica și să ținem pasul cu noutățile din artă, știință, sport. Cred că Clubul moldovenesc are un avantaj față de celelalte comunități care joacă „Что? Где? Когдa?” – nu jucăm pachetele făcute de redactori profesioniști, ci compunem noi înșine întrebările. Câteodată acest fapt scade calitatea pachetelor de întrebări, dar alcătuirea întrebărilor e și ea un instrument bun de înțelegere a jocului și de dezvoltare a erudiției”.

Lina Acălugăriței, un alt membru, ne-a dezvăluit și ea metode prin care echipa Maktub a găsit „cheia succesului”:

# Citim mult: cărţi, bloguri, reviste internaţionale;
# Privim seriale;
# Privim documentare;
# Jucăm multe întrebări de: Ce? Unde? Când?;
# Călătorim şi căutăm diversitatea.

„Nu cred că există exerciţii speciale pentru a „menţine” inteligenţa. Curiozitatea naturală este suficientă pentru a fi un bun jucător de CUC”, a spus Lina.

Pentru motivare: cel care răspunde corect la o întrebare primeşte un + (plus) de la un coechipier

În afară de aprecierea reciprocă, în Maktub se joacă din plăcere și nici rezultatul echipei nu este cel mai mare imbold motivațional, ne asigură membrii. „O etapă bună este cea la care am știut să ne ascultăm, să râdem și să valorificăm fiecare jucător”.

Deși sunt unele domenii în care unii tind să se evidențieze (Octavian – fotbal și istorie, Nadia – fizică), întrebările la CUC sunt destul de generale și de cele mai multe ori nu e nevoie de cunoștințe speciale – logica, erudiția și monitorizarea glumelor de pe rețelele de socializare sunt suficiente.

Care sunt cei mai puternici rivali ai echipei?

LAREME și 10 lei.

Despre alegerea de a petrece astfel timpul liber

„Timp de 13 ani nu a fost zi în care să mă plictisesc de CUC”, ne spune Lina. „Familia mea înţelege şi respectă această ocupaţie”.

„Timpul petrecut la CUC este o plăcere, nu îl percep ca un sacrificiu”, ne zice Rita. „E mai greu atunci când organizăm etape și trebuie să facem/redactăm 90 de întrebări. Când primim toate întrebările de la echipele din Ligi cu care organizăm etapa, ne adunăm pentru redactare. Dacă terminăm până la ora 2 noaptea, e un succes. Dar organizăm doar de două ori pe an”, spune ea.

Deși CUC-ul în sine e o activitate de team-building, de obicei, după fiecare joc de „Ce? Unde? Când?”, echipa se strânge pentru a discuta întrebările jucate, pentru alte jocuri intelectuale şi pentru o pizza. În mare parte, zilele de duminică sunt petrecute cu familia de la CUC.

Despre mișcarea jucătorilor de la o echipă la alta

Migrarea este un fenomen de înţeles, ne spun membrii, pentru că echipele se formează după principiul compatibilităţii jucătorilor. În acest sens, cei care au venit în Maktub au rămas în Maktub, astfel încât nimeni nu a migrat. În schimb, echipa „a furat” alți jucători buni.

„Cel mai dureros rateu este atunci când scrii răspunsul corect pe foaie, iar în ultima secundă îl ştergi”

„Mai există și situațiile când ai răspunsul corect la masă, dar nu-l alegi. Depinde de abordare”, ne spune Rita. „Jucăm pentru că ne place, aspectul competiției este pe locul doi sau chiar trei. Cel mai mare rateu pentru mine este atunci când ne certăm, țipăm și ne enervăm în timpul jocului.”

Amulete norocoase? Mai degrabă reguli 

„În timpul jocului nimeni nu mănâncă! Molfăitul se permite doar în timpul pauzei”, ne zice Lina, în timp ce Rita susține că o superstiție a echipei, statistic argumentată, este că: „Dacă vine Marcel la joc, o să facem multe puncte”.

Jucătorii CUC – enciclopedii vii

Rita: Jucătorii sunt foarte diferiți. Sunt „enciclopedii vii”, cum ar fi coechipierul nostru Max, sunt jucători care nu cunosc foarte multe, dar au logica dezvoltată. Sunt oameni care vin să se perfecționeze, alții să comunice. Cred că trăsătura comună pentru toți este curiozitatea. Mai este, cred, la un anumit nivel, fascinația pentru omenire – cât de ingenioși pot fi oamenii și ce lucruri, opere, idei pot crea.

Lina: Oricine e curios şi dedicat jocului.