Ceea ce lipsește din formula „Ce? Unde? Când?” este Care? Asta e ceea ce noi ne-am propus să aflăm: care sunt echipele de top din cadrul celei mai importante competiții a Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale, să descoperim ce înseamnă CUC din perspectiva lor și cum o competiție devine, în timp, o a doua familie.
Fără a fi subiectivi, am ales să prezentăm, inițial, echipa Asachi, una dintre cele mai vechi echipe de la CUC, cu numeroase titluri în palmares și cu o evoluție interesantă de-a lungul campionatelor. Într-o zi de duminică, zi de campionat, prin forfota de întrebări, comentarii și umor fin specific, am reușit să vorbim cu Octavian Sirețeanu, Andrei Curăraru și Andrian Macari, trei dintre membrii echipei Asachi.
Dacă v-ați gândit că numele echipei provine de la numele liceului din capitală, atunci ați crezut bine, iar acest fapt se regăsește undeva departe în geneza echipei, atunci când primii jucători din acest colectiv erau elevi sau absolvenți ai liceului Gheorghe Asachi din Chișinău.
De la începuturi și până acum, echipa Asachi a recrutat, a găzduit, a păstrat și și-a luat rămas bun de la mai mulți jucători, echipa fiind și acum în formare continuă, așa cum ne-a spus Octavian, căpitanul echipei, jucător din 2003.
Asachi a adunat la aceeași masă de discuții studenți, economiști, funcționari publici, un angajat al Ministerului Culturii, un fotbalist și asta pentru că diversitatea echipei este, de fapt, cheia succesului, care le-a tot deschis uși celor de la Asachi și le-a asigurat un loc bine meritat printre cele mai active echipe. Cu toate acestea, membrii spun că ar mai avea nevoie de cineva care să fie bun în domeniile fixe.
Cum vă antrenați?
Andrei: Pentru jucătorii începători e foarte bine să citească baza de date disponibilă pe CUC.md. Acolo sunt mii de întrebări, iar dacă treci prin baza de date e un început bun. Încercăm să ne dezvoltăm logica, eu citesc cărți legate de structura întrebărilor. CUC-ul cere atât aptitudini de inteligență, cât și intuiție.
Andrian: Tonusul intelectual trebuie menținut mereu. Pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că rezolvam integrame și rebusuri. Întrebările de la CUC nu sunt întrebări Trivia, simple, propriu-zise. Deseori, autorii întrebărilor dau anumite indicii ascunse în întrebare și practica de la rezolvarea rebusurilor și a integramelor mă ajută.
Octavian: Cum îmi spunea și profesorul meu de matematică de la colegiu: și creierul e un fel de mușchi care trebuie permanent antrenat. Dacă nu faci asta, degradează.
Putem vorbi despre un sacrificiu al timpului liber, venind în fiecare săptămână la jocurile de CUC?
Adrian: Eu cred că prima zi în care o persoană va considera că timpul petrecut la Ce? Unde? Când? este un sacrificiu, înseamnă că acea persoană trebuie să renunțe la acest joc. Este un hobby, nimeni nu este obligat să vină.
Andrei: Există și comunitatea. Aș zice că mulți dintre oamenii cu care jucăm CUC sunt prieteni, comunicăm. CUC este și o familie.
Octavian: Noi în echipă avem o persoană căsătorită, Victor, care reușește să vină și la CUC.
Despre plecări și transformarea continuă a echipei
Octavian: Sunt două elemente: când pleacă un jucător de la o echipă mai slabă la una mai puternică sau un jucător părăsește o echipă pentru o alta cu o valoare apropiată, din cauza relațiilor personale.
Andrei: Câteodată, echipele pur și simplu dispar. Oamenii pleacă la studii sau nu mai sunt interesați și așa au loc aceste migrații. Sunt unii mai entuziasmați, care vor să rămână în Comunitate, și găsesc o altă echipă.
Adrian: CUC este până la urmă un joc social. Dincolo de toate întrebările pe care le jucăm, avem pauze între runde, înainte de începerea jocurilor, după jocuri. Oamenii comunică între ei, ies la o bere sau la un suc, formându-se prietenii. Ele deseori contează foarte mult în menținerea integrității echipei. Deseori, se întâmplă ca oamenii să nu se regăsească la nivel de comunicare interumană în cadrul echipei din care fac parte, în schimb găsesc acest lucru în altă echipă și, la un moment dat, pleacă. Depinde și de scopurile pe care le urmărește un jucător.
Asachi s-a remarcat, de-a lungul timpului, ca un magnet pentru jucători buni, care aveau o foame pentru titluri, pentru recunoașterea în campionat. În ultimii ani, nu am avut rezultate bune, am câștigat campionatul ultima oară în toamna anului 2009, Campionatul fiind cea mai importantă competiție din cadrul Clubului. În ratingul echipelor însă suntem pe locul I.
Despre ratări
Octavian: De doi ani suntem foarte aproape să câștigăm Cupa Socrate. Anul ăsta am pierdut la două puncte, anul trecut la un singur punct.
Andrian: Frustrarea când pierzi este foarte mare, un factor descurajator pentru jucători sunt ratările din cauza calității dubioase a întrebărilor. Rateul poate fi pus pe seama unei întrebări prost formulate. Un jucător bun trebuie să-și dezvolte metode prin care reușește să-și depășească emoțiile negative, pentru că, dacă este enervat și destabilizat, joacă foarte prost.
Andrei: Pentru mine nu există rateuri la CUC, există o statistică, dacă iei mai mult de jumătate de întrebări, înseamnă că ești cât de cât bun. Frumusețea e atunci când tu iei o întrebare pe care nu te așteptai să o iei și nu când le ratezi pe cele pe care nu le știi. Rateurile mici ar trebui să fie un stimul ca să citești, să te pregătești și să fii mai bun data viitoare. Azi am avut o întrebare interesantă în care erau termenii bir și birocrație. Toți din echipă credeau că bir-ul provine din turcă, pe când el provine din maghiară și din acest motiv nu am răspuns corect la întrebare.
E adevărat că ciocolata ajută?
Andrian: Un mare jucător de la o emisiune televizată din Rusia, Anatol Vaserman, spunea că mănâncă în fiecare pauză dintre runde, la filmări, ciocolată. Dacă și el crede în acest efect energizant al ciocolatei, probabil există un dram de adevăr.
Andrei: Majoritatea jucătorilor folosesc această metodă de „doping”. Încercăm și noi să mâncăm, poate, totuși, ajută.
Profilul unui jucător CUC
Andrian: Un om cultivat, curios, nu neapărat să aibă cultură generală foarte bogată, dar să mențină legătura cu cărțile, cu lumea care-l înconjoară. Este foarte important să citești chiar și în această eră digitalizată. Dacă nu citești, nu ai șanse să fii un jucător bun de CUC, oricum există elementul culturii generale.
Superstiții
Octavian: Ultima dată când am câștigat campionatul am avut un stilou foarte bun, dăruit de cineva, și chiar am început să cred în el. Când s-a terminat cerneala, n-am mai câștigat.
Câteva fraze memorabile selectate de pe profilul echipei pe CUC.md.
„Avem un răspuns, da nu știu care” – Andrian Macari la Erudit Cafe;
„Eu știu precis că azi o să învingem!” – Vasile Trotiuc la toate competițiile;
„Repetați-mi încă o dată întrebarea…” – Octavian Sirețeanu, cautând ajutor la coechipieri;
„Numa nu cu Acord, numa nu cu Acord!…” – Irina Breahna la toate etapele Superligii;
„Andrian, scuză-mă că am strigat la tine.” – Irina Breahna lui Andrian Macari după fiecare joc.
„Eu știu precis că asta s-a întâmplat în alt an! Parcă în 1741” – Andrian Macari, stricând un răspuns corect.
