„Așa au fost părinții, așa voi fi și eu”, acesta este motoul unei tinere jucătoare de baschet, pentru care sportul este mult mai mult decât un stil de viață, e o activitate care se transmite din generație în generație.
Anastasia Lavric este studentă în anul III la Facultatea de Urbanism și Arhitectură a Universității Tehnice din Moldova și mai face parte din echipa de baschet a universității. Chiar dacă activitățile par să nu aibă vreo tangență, Anastasia încearcă să găsească timp pentru ambele, conducându-se după un principiu extrem de simplu: „Cine dorește – caută oportunități, cine nu dorește – caută scuze”.
Baschetul mi-a furat o parte din suflet
Am început să joc baschet din clasa întâi, astfel, activitatea dată, practicată de-a lungul anilor, s-a transformat în ceva mai mult decât un simplu efort fizic. Acest sport mi-a furat o parte din suflet pentru totdeauna. El este cel care mă inspiră, care mă educă, care mă ajută să uit de rutină și îmi oferă noi posibilități de creștere. Pentru mine, baschetul este un refugiu. Astfel, atunci când plec la antrenamente, încerc să uit de toate grijile și nevoile și doar să primesc plăcere.
Fetelor nu ar trebui să le fie frică să joace baschet
Este un sport binevenit pentru fete, deoarece nu este dur. Eu joc pentru CS-Politeh – UTM. În acestă echipă sunt persoane de diferite vârste, de la școlari până la doamne care au dat naștere unui copil. Anul acesta am câștigat Cupa Republicii la baschet, fiind doar opt la număr, fapt care mă încurajează și mai mult.
Nu trebuie să fii înalt, trebuie să fii deștept
Abilitățile fizice extraordinare nu îți garantează câștigul. Este de dorit ca un jucător de baschet să fie înalt, dar această caracteristică nu este nici pe departe cea mai importantă. Pe parcursul anilor, am înțeles că trebuie sa fii deștept, să poți să înveți din propriile greșeli, să fii comunicabil și să fii isteț. Poți chiar și să nu alergi bine, însă, dacă ești isteț, victoria nu e departe.
Nu voi renunța la baschet niciodată
Nici nu pot să-mi imaginez că pot să renunț la baschet, el este viața mea. Desigur, sunt situații în care, din cauza unor ligamente întinse sau a unor degete rupte, nu pot să practic baschetul o anumită perioadă, însă atunci când mă reîntorc, joc cu și mai multă dăruire de sine.
„Datorită baschetului am călătorit în foarte multe țări precum: Rusia, Polonia, Belgia, Germania, Macedonia, SUA, Ucraina, Grecia etc. Și am participat la diferite concursuri și competiții, dintre care și Campionatul european al țărilor mici”, povestește Anastasia.
Deoarece joacă de la vârsta de șapte ani, Anastasia are zeci de medalii de la diferite concursuri naționale și internaționale, însă cel mai drag îi este titlul de apărător pentru anii 2013 – 2014 și 2014 – 2015. „Am depus foarte mut efort pentru a le obține. Acest câștig a fost unul din scopurile mele și acum pot zice clar și tare că nu doar eu pot fi mândră de mine, dar și familia mea, de asemenea”, afirmă tânăra jucătoare de baschet.
Related Posts
