(foto) Proiectul Cosmos: Cum poate fi transformat Chișinăul vechi într-un oraș de basm

Proiectul Cosmos: Chișinăul vechi valorificat

Cine a avut norocul să vadă Florența sau Lubekul sau chiar Lipscanii Bucureștiului a trăit bucuria primblărilor pe străduțe înguste, întortocheate, pline de cafenele, magazine, oameni și istorie. Primblările prin orașele vechi europene sau medinele arabe și turcești, pline de suquri, ceainării, culori și vorbe, ne transportă într-o lume de basm – o lume construită după măsura omului, în care nu încap automobilele, piețele roșii destinate paradelor sau clădirile enorme care ne fac atât de mici.

Ferice de voi, cei care ați avut ocazia să umblați brambura prin mușuroaiele medievale care s-au mai păstrat în această lume.

Virtual, putem umbla pe astfel de străduțe pe Google Maps, utilizând regimul Street View. Iată, de exemplu, una din bijuteriile urbane din Italia, Lucca.

În fosta URSS, astfel de locuri s-au păstrat doar în țările baltice și în câteva orașe din valea Ferghana. Dorul de dimensiunea umană a orașului e împărtășit de toți oamenii sensibili care locuiesc în orașe dominate de arhitectura sovietică. În unele din ele, guvernarea locală sau centrală depune eforturi ca să readucă această dimensiune a orașelor și să valorifice tezaurul lăsat de trama stradală veche, cu piațetele ei mici și seducătoare. Iată un exemplu din Batumi, Georgia:

Alte orașe, precum și Chișinăul, continuă să distrugă centrul istoric, din prostie.

Mai jos voi descrie schema unui proiect posibil de punere în valoare a Chișinăului vechi (adică porțiunea dintre râul Bîc și str. Columna). Înainte de a începe, vreau să fac două concretizări pentru cei noi în temă.

#1. Străzile pietonale nu sunt monumente care trebuie vizitate în mod special pentru simplul fapt că există. Străzile pietonale sunt, în primul rând, căi de circulație și ele, în mod ideal, creează o rețea care acoperă întreg orașul, o rețea paralelă cu cea a străzilor pentru automobile. Imaginați-vă că în orice punct al orașului poți ajunge pe jos, fără a fi nevoit să traversezi, fără a respira gaze de eșapament și fără să asculți vuietul șoselelor, driblând automobile parcate, mai ales dacă ai un bebeluș în cărucior sau un copil care merge singur la școală. Sau…
#2. Piețele urbane (mai bine zis piațetele) sunt, de obicei, intersecții de mai multe drumuri, pavate, în care sunt (sau nu) havuzuri, sunt (sau nu) statui, sunt (mai mereu) cafenele și terase. Astfel de locuri sunt doldora în orașele vechi italiene și germane și sunt spațiile în care se cunosc și petrec împreună timpul comunitățile locale. Sunt spații publice atrăgătoare. Ele nu te alungă acasă la televizor. Ele te cheamă să rămâi la o cafea, să privești la oamenii din jur, să-i cunoști. Și pentru că sunt spații publice atrăgătoare, ele sunt ideale pentru afaceri.

Cum putem aduce această atmosferă umană la Chișinău?

Într-un singur mandat.

În primul an, trebuie închisă circulația pe strada Cosmonauților pe porțiunea dintre Pușkin și Coșbuc. Spălătoria din centrul acestui spațiu va trebui demolată și întreaga piață nivelată, pavată și amenajată cu iluminare, bănci, eventual și un havuz. E vorba de acest spațiu care acum e steril:

În al doilea an, rețeaua pietonală trebuie extinsă spre parcul triunghiular din zona Hîjdău/Coșbuc, cu prelungirea acesteia până la strada Alecsandri. Transportul public este planificat pentru 3 stații mari care să asigure conexiunea directă a zonei cu toate raioanele municipiului.

La etapa a doua apar primele provocări pentru reabilitarea caselor vechi (care au mai rămas puține) din această zonă și (foarte important!) stabilirea unor reguli stricte de urbanism pentru eventualele construcții noi, în ceea ce ține de etajare, stil, materiale, vitrine, fațade, culori și seturi de caractere utilizate. Astfel, se va oferi o identitate vizuală zonei cu trăsături specifice arhitecturii vechi chișinăuiene. Tot începând cu acest moment, în acest spațiu pot fi proiectate spații de expoziții, ateliere pentru artiști și câteva muzee care ar deveni atracții turistice: Muzeul Chișinăului, cu modele de case din diferite perioade ale dezvoltării orașului, amplasate în diferite curți comune din zonă, astfel încât, trecând din curte în curte, vizitatorul să parcurgă istoria Chișinăului. În aceste curți pot fi amplasate și restaurante, cafenele sau dughene care păstrează specificul perioadei.

În al treilea an, rețeaua este extinsă până la str. Ismail, oferind și bicicliștilor o conexiune fără trafic de automobile între Ismail și Pușkin.

În al patrulea an, extindem la maximul posibil din această parte a orașului vechi rețeaua pietonală și punem în valoare cel mai generos spațiu – cel al stadionului care întrerupe strada Titu Maiorescu. Această zonă va fi deja gata să găzduiască și concerte și evenimente publice mai de amploare.

Planul actual lasă posibilitatea extinderii acestei rețele spre vest, dincolo de bd. Vieru, în trama întortochiată a străzilor Zaikin, Zamfir Arbore sau Colina Pușkin. De asemenea, ea face posibilă valorificarea spațiului care va fi eliberat de Piața Centrală, un spațiu ce poate deveni un parc sau chiar și o zonă de agrement și shopping, dar care să păstreze identitatea vizuală și arhitecturală a Chișinăului vechi.

Acum despre denumirea acestui plan. Cosmos.

Este o alegere naturală, pentru că acest plan nu se va realiza. Zona va fi distrusă și în loc vor crește blocuri grețoase, ca în orice oraș din Rusia, Ucraina sau Belarus. În pofida vorbelor, faptele încă ne sunt sovietice. De aceea, se întreabă lumea: „Chișinău, cel mai frumos oraș de pe care planetă?”. Dar și pentru că, vorba deputatului Țuțu, din Comisia Cultură: „Să fim serioși… Asta e cosmos ce vorbiți voi…”.

Pe de altă parte, s-ar fi gândit vreodată locuitorii „Transnistriei” de la Batumi că în 8 ani e posibil așa ceva?

Nu că ar arăta tot orașul așa. Dar încearcă. Se mișcă. Nu pentru că e ușor. Pentru că e greu.