Femeile pot fi gingașe și frumoase, dar în același timp foarte puternice și curajoase. Acesta este exemplul unei tinere rugbiste, Adriana Revenco, a cărei pasiune pentru sport a devenit un stil de viață.
Rugby reprezintă un sport cu mingea, originar din Anglia. Mingea cu care se joacă rugby este de formă ovală, motiv pentru care sportul mai este uneori numit „sportul cu balonul oval”.
La noi în țară acesta este practicat atât în mediul rural cât și urban, la care pot participa și fete, și băieți.
Naționala feminină, cât și cea masculină, joacă la cel mai înalt nivel, astfel avem jucători care evoluează în cluburile din Anglia, Franța, Rusia, România, Italia și Țara Galilor, dar și senioare care joacă în cluburile din România, Ucraina și Norvegia.
Și dacă la prima vedere acest sport pare violent, în Republica Moldova fetele îl practică. În încercarea de a afla mai multe despre acest sport, din perspectiva feminină, am discutat cu Adriana Revenco, care ne-a povestit despre pasiunea și dragostea pentru sport.
„Am ales acest sport pentru că mi-a plăcut spiritul de echipă. De asemena, m-a atras deoarece este un sport inteligent. Atunci când am încercat pentru prima dată să joc rugby, am simțit că îmi place, de aceea am decis să nu mă opresc, ci doar să devin mai bună în ceea ce fac”, ne-a relatat Adriana.
Sportiva ne-a povestit că, deși practică deja de nouă ani acest sport, a avut câteva tentative să renunțe, însă dragostea pentru un mod de viață sănătos nu i-a permis să o facă.
Un rugbist trebuie să fie curajos și să lupte până își realizează scopurile.
În urma discuției cu Adriana, a fost sesizabil faptul că jucătorii de rugby, de regulă, posedă anumite trăsături personale specifice. În primul rând, aceștia sunt foarte curajoși. O altă calitate a rugbiștilor este și spiritul de echipă, viu în fiecare dintre ei. „Este imposibil să învingi adversarul de unul singur, de aceea echipa devine o a doua familie, în care poți avea deplină încredere, iar pentru că mediul este unul destul de violent și stresant, este important ca rugbistul să rămână calm în situații-limită”, afirmă tânăra sportivă.
Ce atitudine au cunoscuții tăi când le spui că joci rugby?
Atitudinea este diferită. Inițial nu le vine a crede că joc rugby. Unii susțin ceea ce fac, alții spun că nu e un sport pentru fete.
Băieții cu care fac cunoștință la început sunt perplecși, însă, când le explic care este esența acestui joc, ei chiar mă roagă să-i iau la antrenamente sau competiții. E important să înțeleagă că pe terenul de rugby suntem rugbiste, dar în viața zilnică suntem domnișoare.
La ce concursuri ai participat?
În anul 2007 a fost creată prima echipă de rugby feminin din Moldova. Peste trei luni am participat la Campionatul European din Bosnia și am ocupat locul III, aceasta fiind prima mea prestație.
În anul 2008, am ocupat locul II la Campionatul European care a avut loc în Belgia. Așa am obținut precalificarea la Campionatul Mondial din Franța. În aceeași perioadă ne-am calificat în prima grupă și am jucat cu țări care au istorie mare în rugby, cum ar fi Anglia, Franța, Spania, Rusia și Italia.
În 2010, la București am obținut titlul de campioane europene. Ulterior, au urmat multe turnee naționale și internaționale în România, Ucraina, Bulgaria, unde mereu am ocupat locuri de frunte.
În prezent, suntem în toiul pregătirilor pentru Campionatul European care va avea loc în Lituania.
Este un sport periculos și dacă nu ești puternic nu-ți băga nasul.
Deși brutal în aparență, rugby-ul este, de fapt, un joc bazat pe stimă și respect. Acesta este foarte bine reglementat și dacă respecți regulile, jocul se soldează cu puține accidentări intenționate, comparativ cu alte sporturi „de contact”.
Însă cele mai frecvente traume, menționează Adriana, sunt la nivelul mâinilor și degetelor, iar ulterior se produc răni, sângerări, contuzii și fracturi. Genunchii și gleznele sunt frecvent afectate, iar o gleznă traumată, spune sportiva, poate da mari bătăi de cap.
O rugbistă cu licență în filosofie.
În afară de rugby, practic tenis de câmp. Câțiva ani în urmă am făcut tenis de performanță, dar la moment antrenez două grupe de copii.
Anul trecut am terminat facultatea de psihologie, anul acesta am decis să continui studiile, de aceea fac masteratul. Timpul liber îmi place să-l petrec alături de persoanele dragi sau să citesc.
Сe superstiții au rugbiștii?
La rugbiști nu există superstiții, doar încrederea în bunul Dumnezeu și în victorie.
