Joi seara, 19 martie 2015, pe ecranul Cinematografului „Odeon” a avut loc lansarea, în premieră, a scurtmetrajului autohton, realizat de Mircea Bobînă, în colaborare cu producători străini, numit „În ataș”.
Filmul este rodul muncii unei echipe formate din moldoveni, germani și români. Este un film, în care acțiunea are loc în anul 1989, despre veteranul războiului din Afganistan, Vova (Pavel Golan), care îi cere ajutorul camaradului său Andrei (Sergiu Voloc) să evadeze din spitalul de psihiatrie. Abia ajuns la libertate, el își dă seama că a nimerit în plasa propriului sindrom. Potrivit regizorului Mircea Bobînă, veteranul trăiește între două lumi, una reală și alta imaginară.
Filmările au avut loc în Chișinău, în 5 locații, dintre care una este Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi”. Filmările au durat 10 zile, cu o zi pauză, în perioada 23 februarie-3 martie 2014.
Mircea a recunoscut că istoria este un pic „umflată”, întrucât multe persoane se întorc de la război cu stres și amintiri neplăcute, iar aici s-a mers la extrem și s-a creat un personaj cu dublă identitate. Filmul va fi făcut public după doi ani de zile. Premiera va avea loc în luna mai 2015, în cadrul Festivalului „Cronograf”.
Despre importanța și impactul colaborării cu regizori de peste hotare, detalii despre film, dar și planurile sale pentru viitor, Mircea Bobînă a spus: „Ideea acestui film a pornit acum 4 ani, la o bere cu prietenii. Atunci fiecare a improvizat, am schițat o istorie, despre care lumea a uitat, dar care nu m-a lăsat să dorm. Am scris apoi acest scenariu împreună cu Ion Bordian, alături de echipele din Germania și România.”
„Colaborarea cu producători străini m-a făcut mai tare, pentru că am descoperit multe lucruri pe care nici nu mi le puteam imagina în acel timp. Spre exemplu, când am tras primul cadru pe peliculă, aveam monitorul în mână, clacheta și „Acțiune!”. Atunci acele două minute au trecut atât de repede, de parcă au fost doar câteva secunde. Nu am fost sigur și am mai filmat alte două duble, iar până la urmă l-am ales pe primul.”
„Cei care sunt într-adevăr interesați ar vedea acest film de două ori, dar scopul meu primordial ar fi să-i pun pe oameni să gândească și să își creeze propriul final. La fel, nu vreau să îi spun oamenilor cum este viața, pentru că nici eu nu o cunosc. Viața bate filmul și e plină de surprize. Vreau să atrag atenția asupra unei probleme care este în jurul nostru, care nu trebuie trecută cu vederea. Nu am ales un happy end, deoarece e un film realizat pentru festivaluri și acest lucru îmi permit să redau istoria așa cum o văd eu, fiindcă nu a fost conceput pentru a fi comercializat. E un sfârșit sincer, din punctul meu de vedere, în care veteranul a comis o crimă, fără să-și dea seama, după care a fugit pentru a nu face rău celor din jur, deși trauma războiului o va purta mereu după sine”, a relatat Mircea.
„Acum lucrez la un scenariu de scurtmetraj care este în contrast cu ceea ce am văzut azi, e o comedie absurdă, gen „Amélie”. A fost selecționat la un workshop din Germania, la care urmează să merg în aprilie și, dacă am norocul să câștig concursul, mă pot întoarce cu o sumă ce va contribui la realizarea filmului. Pe viitor îmi doresc să realizez un film de scurtmetraj și conștientizez că va fi nevoie de câțiva ani pentru a pune scenariul pe foaie. Va fi, cu siguranță, o coproducție străină, deoarece la noi nu sunt finanțatori”, a conchis regizorul.
Dana Ciobanu, actrița care a interpretat rolul soției lui Vova, a relatat: „Rolul oricărui personaj care interacționează cu o persoană cu deficiențe mentale este dificil. Este o încercare pentru orice actor, dar, datorită lui Mircea, care este insistent și poate explica foarte concis și concret sarcina, lucrul a mers ușor. L-am avut ca partener pe Sergiu Voloc, ceea ce este un avantaj și pe Pavel Golan, care este coleg cu mine încă din facultate și pe care îl iubesc mult. Orice actor este încântat atunci când are ocazia să lucreze cu profesioniști în domeniu din străinătate, pentru că ei vin cu cultura lor, rigorile, mentalitatea și atitudinea lor pentru o muncă cât mai eficientă. Nemții sunt nemți, fapt de care ne-am convins pe propria piele. Aveam puține duble, trebuia să lucrăm cât mai repede și cât mai bine și românii, la fel, sunt puși pe muncă, au cerințe mari. Chiar dacă apariția mea a fost episodică, am avut emoții ca oricare actor ce își vede personajul pe marile ecrane. Mă bucur că publicul are despre ce discuta și sunt binevenite păreri și critici, pentru că doar critica poate să miște lumea din loc.”
Pavel Golan, actorul care a avut misiunea să joace rolul lui Vova, a afirmat: „A fost foarte dificil să interpretez rolul unui personaj care suferă de deficiențe mentale. M-am documentat, am analizat. A fost o emoție pe care a trebuit să o redau. Participarea în acest scurtmetraj a fost un început bun, o experiență plăcută, în special colaborarea cu membrii echipei din Germania care au făcut un lucru fenomenal și consider că așa ar trebui să lucreze și ai noștri. Am putea împrumuta tot de la ei.”
Igor Cobileanski, regizor, a făcut o analiză a acestei producții: „Părerea mea despre acest scurtmetraj este una pozitivă. Bineînțeles, ca un critic, aș găsi momente care ar putea fi, din punctul meu de vedere, îmbunătățite, dar aceasta contează mai puțin. Este un scurtmetraj reușit, care, trecând peste problematică, este făcut caligrafic, cu o puternică amprentă personală. Este un film la nivel de spectator. Cred că lumea care îl vede în sală nu se plictisește și aceasta este cel mai important.”
Lucia Lupu, colegă la AMTAP cu Mircea Bobînă, a apreciat scurtmetrajul „În ataș”: „Este o producție care se evidențiază prin altele autohtone, prin abordarea subiectului, linia narativă, filmare și montaj. Este unul dintre puținele filme care a fost filmat pe peliculă la în Moldova, ce este un lucru foarte rar. Este un film care necesită un public mai elevat din punct de vedere al cinematografiei și este un final deschis, care te lasă să îți formezi concluziile, să îți creezi propria ta viziune asupra problemei, în cazul dat problema traumelor pe care le-au avut acești luptători în Afganistan. Este un final utilizat deseori în filmele internaționale. Moldovenii, de obicei, așteaptă o încheiere logică a filmului, iar Mircea, în acest caz, oarecum a riscat, dar, cred eu, cu timpul, publicul autohton se va cultiva în domeniul cinematografiei și va începe să se pătrundă mult mai profund în linia scenariului Art House. După mine, continuarea este destul de sumbră, pentru că și tatăl meu a fost luptător în Afganistan și nu pot spune că consecințele acestui război se manifestă în fiecare zi, dar este o notă de sobrietate, amintiri. Mircea Bobînă este un talent care merită a fi luat în considerație. Eu îi doresc succese, pentru că, cunoscându-l de pe băncile academiei, am văzut în el un tânăr foarte talentat.”
Iată recenzia lui Gonzo, scrisă pe blogul său Briciul: „Imaginea e construită conform tendinţelor contemporane: minim de statică, multă mişcare şi o cameră care suflă în ceafa personajelor. Camera nu se identifică cu personajul, este mai degrabă piatra de pe sufletul lui, cea care-i apasă şi identifică toate retrăirile lor. Filmul reuşeşte să creeze o atmosferă şi să te facă interesat de ce-ai văzut. Începi să te întrebi singur pe tine unele lucruri. Chiar dacă tema abordată nu e actuală, filmul reuşeşte să ne intereseze, să pătrundă în noi. Ce este mai important, „În Ataş” nu dezgustă şi nu intră în kitsch aşa cum o fac multe dintre producţiile noastre.”
