Despre femei curajoase: nouă zile de tortură pentru două poezii recitate în public

Povestea ce urmează este despre o fată și despre curajul ei, despre faptul că democrația există în noi ca stare de spirit și nu are nevoie de certificarea vreunui act internațional pentru a se manifesta liber. E despre îndrăzneala unei studente care a stat în fața a sute de tineri, spunându-le, cu zâmbetul pe buze, de ce ea merită să câștige Premiul Păcii pentru Studenți.

Ayat al-Qurmezi este o tânără originară din Bahrain, un stat absolutist din Orientul Mijlociu. În 2011, în Bahrain se declanșa o serie de proteste îndreptate contra regimului totalitar al regelui Hamad bin Isa Al Khalifa. Protestele pașnice au cuprins orașul Manama, capitala statului, după o lună fiind înăbușite violent de către guvernul bahrainian. Revoltele au continuat însă, la scări mai mici, cu mai puțini protestatari, dar de fiecare dată, acestea erau stopate de către poliția locală. Obișnuite erau raidurile nocturne pe la casele protestatarilor, în urma cărora, mii de tineri au fost arestați.

Printre aceștia s-a aflat și Ayat. „Poetul libertății” – așa i-au zis cei de la ISFiT. De ce? Pentru că Ayat scrie poezii, acesta fiind și motivul pentru care a fost arestată în timpul violențelor din Bahrain. În timpul unui protest pașnic, a recitat în versuri democrația, simplu, așa cum ea o înțelege și cum o dorește.

„Am recitat două poeme prin care am explicat ce se întâmplă în Bahrain, două poeme pentru care am fost torturată și bătută în moduri groaznice. Am crezut că voi fi respectată pentru că sunt femeie, că nu vor îndrăzni să se atingă de mine, dar m-am înșelat. În miezul unei nopți, în luna martie, au dat buzna în casa părinților mei. În acel moment eu mă aflam la o verișoară. Au răscolit toată casa, căutându-mă. Părinții mei nu le-au spus unde mă aflu, însă ei le-au promis că vor veni în fiecare zi până mă vor găsi și dacă acest lucru nu se va întâmpla, îi vor ucide pe toți frații și surorile mele. Așa și s-a întâmplat. A doua zi au revenit, au căutat iarăși peste tot, i-au bătut pe frații mei. Într-un final, tata le-a spus unde mă aflu. M-au găsit, m-au luat cu ei, motivându-mi că trebuie să facă anumite investigații. Ceea ce a urmat a fost îngrozitor. M-au dus într-un loc necunoscut și m-au bătut. M-au torturat timp de nouă zile: mi-au scuipat în gură, m-au forțat să-mi pun capul în closet, m-au obligat să-mi numesc părinții în moduri jignitoare, m-au torturat prin electroșocuri, m-au forțat să răspund unui așa-zis interviu al investigației. Despre locul în care m-au ținut nu pot să zic decât că era foarte murdar și plin de insecte. Mă hrăneau cu o mâncare mizerabilă, pe care mă forțau s-o mănânc chiar dacă nu vream. După câteva zile, m-au obligat să-mi cer scuze de la familia regală într-un video pe care l-au filmat.” 

După nouă zile de tortură și un an de detenție, Ayat a fost eliberată condiționat, însă doar în mod fizic. Urmăririle au continuat. Ayat știa că cineva este mereu pe urmele ei. Plângerea pe care a făcut-o la decanul facultății unde învăța, n-a ajutat-o, ci dimpotrivă, la scurt timp după aceasta, a fost exmatriculată.

Nu îți este teamă să vorbești acum?

„Lasă-i să vină, sunt pregătită.”

Iată de ce, Ayat al-Qurmezi, această tânără optimistă și cu un zâmbet memorabil, a fost câștigătoarea Premiului Păcii pentru Studenți, un premiu care îi garantează acum protecția organizațiilor internaționale, un premiu care îi apreciază curajul de a vorbi liber și prin intermediul căruia, ajungem să o cunoaștem și noi.