Pe lângă emoții și nemulțumiri, echipa #diez consideră că victoria ucraineanului Eduard Romanyuta este o lecție din care putem învăța multe, despre noi ca țară și despre percepția Eurovisionului.
#1. Să jucăm după regulile care există și să nu le reinventăm pe drum
În 2015 Moldova a permis stranierilor să participe la Eurovision. În semifinale au ajuns artiști ca Domenico din Italia, Kitty Brucknell din Marea Britanie, Eduard Romanyuta din Ucraina, lucru care e bun pentru diversitate și de a ieși din bula de săpun care se numește Eurovision în Moldova.
La preselecția din România participă o cântăreață din Moldova, pe care o vom susține pentru că e din Moldova și acesta este la fel un lucru bun.
A fost urât din partea participanților la Eurovision Moldova 2015 să boicoteze și să nu iasă la dezbateri. Acest lucru dacă era necesar, trebuia făcut înaintea semifinalelor chiar și nu după finală.
#2. Să acceptăm ceea ce este și să încercăm să construim ceva mai bun
Multe lucruri care se întâmplă au acel „dar dacă” în el de care ne legăm și îl criticăm. Avem realitatea de azi dimineață, 1 martie, că un ucrainean a câștigat Eurovision Moldova 2015. Petițiile nu vor ajuta (vedeți cazul Miss World Moldova 2013), comentariile cu patos de pe rețelele de socializare nu vor ajuta și părerile de rău că suntem așa cum suntem la fel nu vor ajuta.
Eurovisionul permite participantului câștigător să prezinte la Viena cam ce vrea el. Deci piesa cu care a câștigat Eduard poate fi alta. Show-ul cu care a impresionat poate fi altul, cuvintele – altele, persoanele de lângă el pe scenă pot fi altele și în general altă chestie păstrându-l constant doar pe Eduard.
Acum avem posibilitatea să vorbim cu el și să-i spunem ce așteptăm noi de la el și fie el ucrainean, trebuie să înțeleagă că reprezintă Moldova și trebuie să ne asculte pe noi ce vrem. Dar asta se poate întâmpla dacă avem un dialog constructiv, un dialog pe care echipa #diez și-l asumă.
#3. De a veni și cu o idee, nu doar un cântec
La majoritatea pieselor care participă la Eurovision le lipsește povestea din spate, povestea pe care ascultătorul să o țină minte mai bine ca piesa. Acesta a fost atuul lui Eduard la preselecția Eurovision Moldova 2015. El venea cu toată povestea Ucrainei, cu grijile ei, nevoile ei, perfect contextului geopolitic de acum. Peste doi ani cred că Eduard nu trecea nici de preselecții, acum doi ani s-ar fi făcut doar de râs. Acum el prezintă o idee care se pare că pentru telespectatorul din Moldova (poate chiar și juriu) a fost mai importantă decât piesa.
Piesele trebuie să fie la fel bune și ideea memorabilă. Acum dacă ne uităm la Europa, la Viena Moldova va fi cea care va duce steagul Ucrainei și s-ar putea ca această idee să prindă și acolo. Mai ales că diaspora ucraineană e destul de mare și țările care susțin Ucraina (fiind anti-Rusia) ne-ar susține și pe noi.
Nu spunem că aceasta e cea mai bună idee cu care Moldova se poate duce la Eurovision, însă e cea mai bună idee care am avut-o în 2015.
#4. De a nu căuta vinovați
După anunțarea câștigătorului am urmărit mai multe reacții emotive care căutau vreo explicație și mai ales pe cineva în care să arunce vina.
Unii spuneau că Moldova e de vină, că așa cum este ea, așa își alege și reprezentanții la Eurovision. Alții spuneau că fiecare din noi e de vină, mai ales cei care n-au votat, dar au făcut gălăgie cât zece. Vinovați sunt cei care au permis stranierilor să vină la Eurovision Moldova. Vinovat e juriul care a votat separat și nu au pus accent pe un participant din Moldova. Vinovat e Eduard Romanyuta că a participat. Vinovat e sistemul. Și în final desigur, vinovat e Dorin.
Identificarea vinovatului nu schimbă cu nimic realitatea. Acceptarea a ceea ce s-a întâmplat ca un lucru firesc e ceea ce ne dezvoltă toleranța. Ok, s-a întâmplat, a câștigat un ucrainean din varii motive, ce putem face mai departe, asta e întrebarea.
#5. Rezultatele bune în Europa și schimbarea la față a lui Eduard
Uitându-ne în viitor cu realitatea pe care o avem acum (făcând abstracție că până la evoluția din Viena mai este mult timp de a îmbunătăți lucrurile) avem două scenarii:
a. Eduard Romanyuta nu se califică în finală sau dacă se califică ia ultimul loc
Atunci cei care fac gălăgie acum vor spune: „Am zis eu”, „Vai, ce rușine”. Și argumentele lor de acum vor prinde greutate.
b. Eduard Romanyuta ia un loc de frunte, asemănător cu evoluțiile Zdob și Zdub
Atunci Eduard va fi salvatorul, va fi un etalon și va fi „V-am spus noi” a celor care îl susțin acum.
În final, o reprezentare a Moldovei nu trebuie să fie o luptă dintre cei care spun mai bine viitorul, ci o comuniune a oamenilor care susțin reprezentantul Moldovei la Eurovision, oricare ar fi el, așa cum niște părinți își susțin copilul, chiar dacă el nu e cel mai bun, însă felul cum îl susțin îi dau încrederea că poate fi cel mai bun.
Iar cei pe care nu-i interesează Eurovision, ar trebui să nu-i intereseze nimic legat de el.
Eurovisionul e doar un concurs și trebuie luat ca atare. Felul european în care de comportăm în perioada lui e ceea ce ar trebui să ne pună în gardă.
Echipa #diez îi spune multă baftă și răbdare lui Eduard Romanyuta și vom încerca să discutăm cu el despre planurile sale pentru Viena.
O primăvară frumoasă.
